Am plans...am plans caci nu vroiam sa-si plaseze locul...de ce sa o faca?
Nu stiu cand am acceptat cadoul lui,poate intr-o dimineata la 02:22....dar l-am primit....e de la el...
Mai apoi am inteles ca nu ar fi facut-o daca nu vroia sa ma ajute si in acelasi timp,eu sa il ajut pe el cat timp mai este atat de aproape...
Inca doare,dar zambesc...nu ma chinui sa zambesc....ci se impletesc armonic...acum zambesc si in secunda urmatoare lacrimile curg fara oprire....dar sunt stari de coplesire si multumire...
Astazi dimineata am ascultat impreuna cateva meoldii...era frig,abea puteam sa imi misc mainile,dar stateam lanag el si simteam ca vreau sa zambesc pentru ca stiam ca rade,stiam ca stie ca sunt acolo....si doar cantam...ii cantam....
Mai pe seara l-am vazut in atat de multe ipostaze...era expus asa pe tapet si imi venea sa urlu de fericire ca eram asa aproape de el...
Nu stiu cum reuseste,dar ma surprinde zilnic!!!!
Vreau sa inchid ochii si sa aud pe cineva povestindu mi despre el...vreau sa inchid ochii,sa adorm in timp ce in mintea mea se deruleaza filmul vietii lui...a intregii lui vieti...
Stie cineva de unde pot cumpara filmul?Pe ecrane nu-l difuzeaza astia....in plus...nu cred ca ar exista pret pentru bilet....un asemenea scenariu pe banda,este nepretuit!!!!
Un comentariu:
Acum stiu, era intr-o zi de luni!
Ma insel?
Trimiteți un comentariu