fuziune

L-am lasat singur....l-am lasat singur pentru un moment si am plans mai apoi de ciuda ca am indraznit sa fac asta...am fost influentata de realitate,cred...dar mi-a parut rau...

Inca vreau sa traiesc in globul nostru..inca nu sunt pregatita sa las sa plece..inca nu sunt pregatita sa-mi las mintea sa traiasca sanatos,renuntand la ceea ce as putea sa termin si ce imi poate da pace si sanatate mintala,rationala...

Ca terapie,(multi terapeuti au apelat la asta)se zice ca este bine sa mergi la mormant si sa sa vorbesti despre asta...practic,doar te eliberezi am crezut...gandind logic....acum ,insa nu am nici cea mai mica idee de ce cred ca aude,stie,cunoaste si ajuta la schimbare...

Aseara a venit din nou,undeva pe la 5dimineata...era gol de data asta visul...ca o calea de constiinta modificata,visul imi este cel mai bun prieten acum,desi se zice ca somnul este starea in care omul ramane complet lipsit de aparare,accept aceasta stare...de fapt,daca o fiinta superior organizata accepta acest risc inseamna ca somul pare a avea o functie vitala....pe langa aceasta functie vitala,eu il aleg,caci este o punte in care ne intalnim...din nou..mereu si mereu....

Dimineata m-am trezit si mi-am asezat din nou pe partea stanga a pieptului imaginea lui....m-amsimtit o cutie cu capac cu tot...simteam ca ce am inauntru nu o sa se verse...e tot ermetic acum!!!
Am resimtit fuziunea si am zambit pentru a nu stiu cata oara datorita lui...

Acum pastrez asta..vreau,desi imi este rusine,cateodata,sa il simt acolo chiar si la masa sau in timp ce ma spal...

Si din nou,in timp ce pregatesc proiectele pentru facultate,il vad pe el...in diferite ipostaza..mereu schimbate....dar acelasi Mihai...si simt acelasi dor...