duminică, 14 august 2011

Gand de seara

M-ai facut sa vad maretia si sa-mi doresc sa o pastrez.
Ma faci sa nu doresc sa mai zbor pe alte culmi si nici sa gust altceva aparent mai dulce. Refuz alte "placeri" si mi-e ciuda ca INCA nu o pot face la tot pasul, si mi-e ciuda ca stiu ca fara tine, inceputu-i anevoios si nu stiu pe ce unealta sa pun mana mai repede sa cladesc minunatia de caldire ce este rezistenta la cele mai mari cutremure. Sunt lacoma, lacoma de tine, de starea generata pe care o doresc tot mai mult- sa ating sentimentul plintatii cu tine si cand pasesc si cand respir. Este o parte abisala ce domina si nazuiesc ca o voi atinge.
Dezvelesti din mine partea cea mai buna lasata de Dumnezeul nostru pe care o oglindesc si in tine. Si iubesc ce a creat El si cum a stiut sa ne apropie si iubesc Dumnezeul din tine si tot ce mi doresc este sa-L cladim impreuna tot mai de necuprins, caci atunci cand El este mare, nimic nu mai pare valoros defel.
Imi indrepti pasii numai spre ceva aparent intangibil, dar care imi este asa familiar si dulce si stiu, ah, de-ai sti cat de bine stiu si cat de dinainte ce trebuie sa pricep prin tine si sunt recunoscatoare si ingrozita si sunt coplesita de dragostea si devotamentul pe care il am pentru ca am inteles ce iubesc si ce e libertatea si ce e daruirea si sunt atat de mandra ca pot sa dau si inapoi din ce primesc.
Le stiu, desi ai fost stangaci in a mi le arata, le stiu desi le aveai pregatite sa fie expuse, tu stiind cine esti, le stiu desi nu ai reusit asa cum ti-ai fi dorit sa mi le arati...le stiu pentru ca le simt pana in maduva oaselor.
Inca ma lupt sa razbat, sa infrang cliseul cum ca iubirea este posesie. Inca ma zbat sa nu grabesc ritmul in care ne intamplam si sa resorb fiecare secunda din prezent cu gura, cu sufletul, caci vreau ca ele sa fie, sa ramana.
Si de-ai sti ca nimic nu vreau mai mult decat sa pasesc desculta cu tine de mana pe iarba uda in zori de zi, in locul acela special de care mi-ai povestit....si de-ai sti...
Lasa-ma sa le spun, te rog, caci nu-i devreme sa le cunosti...lasa-ma si nu ma opri...pentru ca nu mai e vreme, lasa-ma sa le spun, caci acum tot ce e in mine striga si cheama starea care ne apropie. Lasa-ma te rog caci stiu ca starea imbatata de disperare si recunostinta este cea mai reala, este punctul pivot.
Ai schimbat total definitia iubirii! M-ai adus tot mai aproape de El!
M-ai facut sa tin de mana starea aceasta...pura apoteoza si simt cu fiecare celula ca actul volitiv nu are nimic a face cu asta. Plutesc spre ea, fara sa fi avut ragaz sa ma gandesc daca o doresc macar....plutesc spre ea si altceva in adancul fiintei mele, nu doresc a avea.
PS: Vreau sa te iubesc liber, dar mi-e teama ca nu o sa o pot face. Mi-e teama ca o sa uit ca nu sunt doar eu, ci suntem noi si o sa incep sa doresc mai mult si o sa incep sa cer si o sa ciopartesc vapaia ce danseaza inlauntrul meu tot mai incins.
Te imbratisez cu inima-mi intreaga!

vineri, 12 august 2011

pentru o alta entitate...

Ma-nveti tot ce-i mai sublim si pur pe lume- ca timpul, nu e timp, rabdarea n-are margini, ca trupul nu-i edificiu si ca iubirea defineste.
Imi pierd simtirile terestre si las sa se stearga notiunea timpului, a materialului, ba chiar si a tristetii cu tine...

Rana pe rana se leaga, mi-am zis, dar nicidecum!

Traiesc clandestin si de aici din departare o alta iubire- nimic malitios in ea, ceva facil...o stare nuda. E tremuranda si umila, e puternica, e ....libera! O iubire infailibila!

Este tacita dorinta mea de-a trai prezentul si viitorul in aventura vietii pe care tu o vei alege, iar noi o vom construi.

Mi-e teama poate de o a doua rana, dar tu m-ai invatat ca bratele se vor ridica mai treze si ca doar asa voi intelege ce ma leaga de cer, de ast' pamant, de tin'.

Tacerea ta e aur si ce mi doresc nespus e sa o tin si sa o impart doar pe alocuri cu ale noastre euristice priviri...

Si nu vreau sa te-mpart cu nimeni si cat ma zbat sa alung acest gand ce devine chin, caci nu vreau a fi egoista si impunatoare, caci nu voiesc a nu cunoaste cum liber si nu egocentric sa ne construim.

Ce esti acum ma transfigureaza in ceva intraductibil si nu tanjesc dupa ceva mai mult de teama,poate, a nu rupe firul pe care incet pasim...si nu doresc nici a grabi, ci mai degrab' as vrea sa fii, sa fiu, sa fim!

Pastreaza-ma langa tine, esti minunat si este o binecuvantare sa te am!

joi, 11 august 2011

Pensandote...


Woe of you woman...

Every instinct hankers after possession.
Instinct is like desire, desire that dries your power and makes you breathe it while sleeping.
I scream that I love you and like a response i get a smile and two questions: what else i have excluding your words? How can we trust you?
You have my heart crushed and full of love.
Love that flows, heart that knows no other senses, heart that does not want anything to touch, to love, know, to discover.
Better i die lying on nothing certainly then on something unsure.
I cheris and keep this love and if it happens the ship to depart from these places filled with love, well, i gain exceedingly courage, i clench soundly with my teeth, i open my eyes, grab the steering with hope- I will overcome the impasse with the risk of crushing the rest of my morality.
Woe, to the woman who will wean her art, the art of grace, art to dispel concerns, art of relief, consolation, art of love, woe, to her when she become independent and will want solitude. Then will lose her woman name who means only but half man, which involves obedience, devotion, care, love...woe, of that woman who wont fight with the instruments of what involves her name to live, to live with her half.
I need that my woman devotion to propagate in something that requires 100% dedication and that "something" it is YOU!

marți, 2 august 2011

Sweetest reality


It's time to close our doors to temporary things.
Why?
Cause heaven and earth never meet, only appears as a ghost, when you look at the horizon, but they never touch.
Heaven can only survive near the Sun, stars, moon, clouds ....

That is the sweetest reality.