LA MULTI ANI PENTRU 2012!

....

If such of things just arises...

"Nu uita sa iti pui armura...nu uita sa lasi jos bagajele si sa iei in mana spada...
Nu te departa de terenul de lupta si nu iti pierde credinta...
Curaj...ai tot ce iti trebuie...la lupta!" se aude o voce din interior...
Pornesti cu ochii in toate partile, ametit, nauc de privelistea din jur, cu picioarele tremurandu-ti, dar cu gandul la lupta, cu gandul sa dezlegi cureaua si sa te eliberezi.
Si mai faci un pas pe pamantul spalat de sangele predecesorilor tai..."daca ei au pasit, chiar si tarandu-se si tu poti sa o faci" iti spui si inaintezi. Nu cauti victoria, cauti sa lasi ceva palpabil in urma, cauti sa iti inalti sufletul.
Nu te opri....este al naibii de greu, dar nu te opri. Priveste oriunde este nevoie sa privesti ca sa te aduni si intaresti si mergi pana acolo unde vei atinge cerul cu mana libera!

PS: Curaj! Doar fa primul pas....
Spini, sabii pierdute, haine rupte, bolovani? Daca aceste lucruri apar, nu uita- POT totul in Hristos care ma intareste!

mereu aici

inima plina de recunostinta

As vrea un ragaz...

Un ragaz de-o viata sa ma pot cunoaste si sa te pot cunoaste...un ragaz de-o viata si inca una sa ma pot bucura in liniste de tine si de tot ce putem construi impreuna.

A cazut cortina....s-a prapadit...o cos cateodata din diferite motive, dar a incetat demult sa mai fie cortina cu care obisnuiam sa ma invelesc cand nu cadeam la pace, asa cum vroiam eu, cu ce era in exterior...si o las zdrentuita pana atunci cand nu o sa mai am nevoie de ea deloc...caci nu o sa fiu pregatita vreodata sa iti dau drumul...

Te imit intruna si o fac cu ochii inchisi...asa cum, cum ochii inchisi il urmez si pe El si stiu ca sunt in siguranta...iti sunt fidela si ma intorc de fiecare data, dupa ce ratacesc, sa iti caut lumina, sa iti caut fata, caci esti din Dumnezeu...si esti acolo mereu...caci te simt...

Mi-ai spus sa nu te urc pe un piedestal, caci trebuie sa te apleci de fiecare data cand imi spui "te iubesc" si eu asta am facut...caci ti-am dat toata increderea ca locul tau este acolo...pentru ce esti tu...locul tau este acolo...

Om bland si cald...om pierdut si regasit...ce pret ai platit si totusi cat de intreg esti...bajbai, lupti, te ridici si continui sa iti doresti acelasi lucru- sa zambesti...

Om puternic....esti iubit....

As vrea un ragaz sa pot fi totala...as vrea un ragaz sa iti bucur ochii pana la lacrimi...as vrea un ragaz sa creionez lumea ideala, in care ne invartim, razand cu ochii...

Ce sa iti ofer in schimbul iubirii tale? Ce sa fac sa iti inalte sufletul? Ce sa fac sa simti si tu recunostinta pe care o simt de fiecare data cand privesc cerul stand pe iarba, cu capul pe pieptul tau?

Om sensibil...cu toata caldura fiintei mele te imbratisez pentru atunci cand iti va fi greu sa alergi sub apa...

Esti iubit P. Dragos!

dar de pret

Dar de pret...dar primit ...insa cu ce pret- mi-am zis atunci cand inca paseam desculta pe nisip si voiam papucii sa nu ma ranesc...
Uimitor si coplesitor raspuns am primit....

Dar primit fara nici un pret ce ar putea sa aduca intristare sufletului meu, dar cu un pret ce aduce bucurie infinita...cu pretul cerului...cu pretul de a atinge cerul intr-o modalitate inaltatoare.

Si te iubesc...cum n-ai mai fost...si te iubesc, cum n-ai mai fost...

S-au amestecat in vartejul vantului...vantului care venea din suflarea lui puternica spre mine, vant pe care el a vrut atat de tare sa il arunce spre mine, vant vindecator ce a insemnat efortul de a-l strange in plamani atat amar de vreme, de a-l pregati si de a-i da drumul....s-au amestecat toate mastile mele cu acest vant si s-au izbit de toate colturile zidurilor, s-au infipt in frunze, sperand ca pot ramane, s-au mulat pe siluete umane, crezand ca se pot camufla, iara atunci cand o sa ma apropii, o sa sara fara mila pe mine din nou...s-au chinuit, dar s-au rispit....in mine s-au rispit...si nu ma mai uit dupa ele, imi pastrez privirea inainte si o mangai de fiecare data cand vrea sa priveasca inapoi, o mangai doar, stiind ca ii este teama acum si cauta "salvarea"....o mangai si o indemn sa se uite in fata...unde sta un biet muritor cu bratele deschise si intinse....un biet muritor descult, dar care mi-a arata NEMURIREA...

....un suflet cald, luminos, puternic, bland, o inima chinuita, carpita si plina de iubire...

Si te iubesc....cum n-ai mai fost....si te....

Ma-nclin in fata intelepciunii si iubirii si o imbratisez de fiecare data cand imi da voie. O fac cu devotament, iubire si supunere pentru ca m-a invatat sa traiesc asa cum am vrut dintotdeauna, dar cum n-am stiut sa o fac singura...si ma intreb...cum as putea sa pasesc singura pe drumul acesta fara el!?!
Nu am vazut in ochii nimanui iubirea pe care o vad in ochii tai...nu m-am conectat atat de profund cu nimeni altcineva asa cum, atat de natural o fac cu tine, n-am stiut ce inseamna sa ai intai un prieten adevarat si apoi un suflet si un trup cald langa, n-am trait decat cu tine iubirea fara urma de posesie...n-am invatat decat alaturi de tine ce este eliberarea si tot langa tine stiu sa iubesc neconditionat.

As vrea sa pot....as vrea sa iti pot....as vrea.....INTREAGA TA VIATA....insa nu vreau sa carpesc....vreau doar sa TE IUBESC!
Om frumos, om bland....om sensibil si atat de cald....om rabdator si luminos...luptator drag....esti obligatoriu....

Esti o parte din cerul meu!

http://www.youtube.com/watch?v=vnb4CCdxfB4

2 ani si alte ganduri fugitive, trecute in revista

A ramas aceeasi persoana importanta din existenta mea.

Sunt doi ani fix si parca au trecut 5-6 luni...

23.11.2011 ...

23 numarul de la masina, 23 parca stiu ca scria pe foi atunci cand se plictisea, asa cum facem si noi, numai ca noi desenam inimioare, stelute, coloane ale infinitului, 23 strada pe care stau, 23 numarul de la masina mea, ales acum...23 ora la care ma uit mereu la ceas, 23 numarul pe care il aleg in orice situatie as fi pusa sa aleg un numar, 23 cica este un numar cu insemnatate...(detalii Wikipedia) 23 si cred ca este un numar care inseamna mult mai mult de atat si in viata lui...dar prefer sa nu imi bat capul si doar sa raman loiala acestui numar, asa in simplitatea mea.

Posibil ca o parte din el inca o caut in oameni si atunci cand nu o gasesc, ma lovesc de insuficienta si imi iau jucariile si plec spre cel mai inalt munte, unde caut numai sa il desenez in minte si imi este suficient.

Zambesc macar pentru ca stiu ca, atunci ,am ales un om valoros care sa ma conduca si a facut-o atat de liber ca nici nu si-a dat seama de ce construieste.

Emotiile traite perioada aia, am incercat pe cat am putut sa le propag...s-a schimbat mai tot...mai tot...acum da, acum imi este dificil sa mai simt acele tresariri pentru toate lucrurile mici si cateodata mi-e ciuda ca m-am facut om mare...mi-am pierdut pe drum entuziasmul sau poate ca de acum doi ani, toate acele lucruri mici care ma faceau sa zambesc, au decis sa se ascunda crezand ca nu mai este nimeni capabil sa le trezeasca...

Habar nu am ce este dincolo si nici nu caut sa cunosc acest adevar, posibil ca nu o sa reusesc niciodata, de aici, sa deslusesc minunatia...insa stiu tare ca este imposibil ca pe mine si pe Mihai sa ne fi legat numai acei 5 ani, cu greselile si cu neintelegerile lor...trebuie sa existe ceva mai maret de atat, trebuie, atat timp cat a ramas aproape singura incapere pe care nu vreau sa o deschid si sa umblu in ea, trebuie atat timp cat o apar cu mai tot ce sunt....

Trebuie schimbata cumva traiectoria si imi sudez asta bine in minte sa o cunosc si dincolo...

Un om atat de incomplet si de insuficient, dar atat de indispensabil...

Ramane drag sufletului meu...ramane drag si il pastrez aici...

despre iubirea pura

Este important ca cei doi parteneri de viaţă să înveţe să-şi împărtăşească orice supărare din viaţa lor, ca doi prieteni. Aceasta presupune să-ţi asumi răspunderea pentru tot ce ţi se întâmplă. Dacă-ţi asumi răspunderea de a culege ce ai semănat, vei privi situaţia dintr-un punct de vedere complet diferit. Dacă e o situaţie care apare în mod curent în viaţa ta ... întrebă-te ce anume din atitudinea ta provoacă acea reacţie la soţul tău/sotia ta...Aleg aceasta formulare pentru usurinta exprimarii...ma refer aici la cei doi parteneri..actele...sunt doar o chestiune de detaliu.. E mai bine să-ţi asumi răspunderea decât să te înfurie felul lui/ei de a reacţiona. Asumându-ţi responsabilitatea, emoţiile tale se vor risipi încetul cu încetul. Furia pe care o simţi faţă de partenerul tău va dispărea. Astfel îl vei vedea în cu totul altă lumină. Legea responsabilităţii ne învaţă să acceptăm că tot ce ni se întâmplă, e rodul faptelor şi gândurilor noastre.
De regulă, purtarea soţului este o reflectare a stării tale interioare. Învăţaţi-vă să vă iubiţi soţii cu toate neajunsurile lor. Când vei simţi schimbarea în interiorul tau, atunci ea va fi urmata şi de schimbări în sufletul soţului tău.
Dacă o femeie te urăşte, această ură te va străpunge doar în cazul în care eşti purtătorul unui program similar îndreptat împotriva ei. Dar dacă femeia te adoră la nebunie ea te distruge cu forţă şi mai mare şi iarăşi eşti ameninţat de nenorociri şi boli. Însă şi într-un caz şi în celălalt vei fi protejat dacă nu vei avea supărări lăuntrice la adresa femeilor. Dacă o femeie este nebună după tine, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te îndrepţi către Dumnezeu. Este unica modalitate de a te salva.
Dacă femeia îşi iubeşte soţul fiindcă acesta este bogat ea se agaţă prin această iubire de banii lui de zece ori mai puternic. În această situaţie soţul îşi pierde banii sau sănătatea şi viaţa. Dacă ea îl iubeşte că e bun familist, atunci el se poate îmbolnăvi şi muri. Dacă ea îl iubeşte că el este capabil şi inteligent el ar trebui să aibă parte de înşelăciune şi insuccese sau va trebui să-şi piardă aptitudinile. Dacă femeia iubeşte un bărbat pentru că acesta este spiritual, nobil, el începe să se poarte josnic.
Femeii ancorate în relaţii şi trufie i se dă drept iubit un om căsătorit, pentru că însăşi această situaţie distruge trufia şi idolatria femeii, acţionând pozitiv asupra sufletului ei. Cu cât o femeia aşteaptă mai mult de la un bărbat, cu atât mai dureros va fi eşecul dorinţelor sale.
O femeie frumoasă, sensibilă, pătimaşe, alături de un bărbat slab - degenerează. Dorinţele vor depăşi iubirea şi rapid vor începe să dea naştere la agresivitate.
Cu cât bărbatul iubeşte mai mult o femeie, cu atât mai mult se va teme de înşelare sau impotenţă. În acest caz fericirea se transformă în suferinţă şi, apoi, începe degradarea. Cu cât un sentiment este mai puternic cu atât mai multe suferinţe se ascund în spatele său.
Iubirea de Dumnezeu este singura posibilitate de a fi întotdeauna fericit.
Cu cât iubim mai mult femeia, cu atât îi suntem mai puţin pe plac, deoarece ţelul barbatului fiind posedarea femeii, a frumuseţii trupului ei, primind toate acestea, fie sentimentele se vor răci brusc, fie posedând-o vei fi tot mai gelos şi o vei urî, fie te vei imbolnăvi şi vei muri.
Când în cei doi soţi se adună resentimente, neîncrederea, suspiciunea şi mânia, acestea slăbesc şi epuizează unitatea cuplului. Ura dezbină ceea ce uneşte iubirea. Rugându-se împreună doi iubiţi se vor armoniza la toate nivelurile fiinţei lor şi vor rămâne mereu împreună.
Să nu vă mustraţi soţul pentru faptele din trecut, căci dacă nu v-aţi schimbat pe voi , nu puteţi schimba nici trecutul. Dacă vă veţi educa soţul amplificându-i complexul de vinovăţie şi regrete îl veţi ucide cu o astfel de pedagogie. În procesul educaţiei esenţialul nu este pedeapsa pentru cele înfăptuite deja ci prevenirea repetării aceleiaşi fapte.
Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept. Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să ne alegem cu cancer la buze, la limbă sau gingii. Iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de hepatită sau cancer hepatic.
Dacă femeia are o agresivitate subconştientă faţă de un bărbat, bărbatul respectiv va fi atras de băutură, pentru a se apăra. Până când nu-l veţi accepta lăuntric şi nu-l veţi ierta pe omul iubit care bea va fi greu să contaţi pe o viaţă de cuplu.
Dacă pentru femeie principala fericire este plăcerea sexuală, bărbatul respectiv fie moare, fie suferă o boală grea, fie devine impotent.
Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult.
Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.
Dacă un bărbat consideră că este superior femeii înseamnă că el este deja bolnav. Şi cu cât va încerca mai tare să susţină această orientare cu atât mai repede bolile îl vor răpune.
Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.
Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.
Dacă blochezi libertatea partenerului / partenerei tale de cuplu iti blochezi practic propria libertate, căci esti implicat direct. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.
Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă te părăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit.
Iertarea este cheia succesului în fiecare relaţie. Dacă tu şi cealaltă persoană vă iertaţi reciproc puteţi trăi împreună cu succes, chiar dacă nu aveţi prea multe în comun.
cu tot dragul,
D.P

Kundalini

Kundalini - Crystalinks

totul TREBUIE sa se indrepte spre cerul promis...

Daca as constata la sfarsit ca Dumnezeu NU este o persoana care sa ma imbratiseze ar fi de-a dreptul totul iluzie. Fara doar si poate.

Sufletul meu este construit cu o nevoie coplesitoare de imbratisarea Lui calda, de bratele Lui, in care nu vreau decat sa ma pierd si sa alunec; sufletul meu nu are nevoie doar de un mod special de a privi maretia creata si astfel de a intelege si de a-L vedea pe El peste tot in jur. Modalitatea aceasta o experimentez, ea ma bucura pana la lacrimi de cele mai multe ori, dar ajunge sa nu mai fie suficienta vesta asta de salvare si vreau cu ardoare sa ajung la Sursa.

Am fost pusa in situatii in care mi-am vandut sufletul pentru o vreme pentru placerile trecatoare ale acestei lumi si am facut-o cu curaj, ingamfare si incapatanare. Vedeam maini care ma tineau de haine sa mi le sfasie si ma zbateam sa scap de acolo, dand din maini si din picioare. Am scapat, ce-i drept, eram mai puternica...intotdeauna ce este gratis, este castigat mai rapid, dar cu ce pret...of, cu ce pret.

Le-am incercat si pe acelea si mai apoi a venit din urma dezgustul si dezamagirea constatarii timpului pierdut...si dispretuiam starile acelea pentru zbuciumul creat si indoiala apasatoare care ma cuprindea, dar mai apoi le imbratisam si acceptam, caci le vedeam traiectoria. Niciodata inapoi, totdeauna inainte.

Acum mi-am lasat mintea libera, am golit-o de tot ce a fost acumulat -si oh, cat de multe s-au strans inauntru- si am cerut numai liniste.

As fi vrut sa cer linistea fara conditionari de timp, de spatii, de contexte, dar mi se parea ca cer imposibilul in acesta etapa a vietii in care ma aflu si am cerut un ragaz de ora in care sa pot medita la ce este inauntru si spre ce ma indrept. Si ce am primit? Zbucium in portie dubla. Mi-am vazut uratenia pe care am lasat-o cu buna stiinta sa se aseze comod si care acum, se pare, ca a luat locul si celei mai mici urme de frumusete ce era deja sadita in mine. Simteam ca mi se inchid traheele si ca nu mai incap in mine de atata minciuna in care constatam ca traiesc. Am cerut cu ardoare vigilenta si pentru fiecare lucru marunt pe care il fac, rostesc sau gandesc.

Demolarea si mai apoi consolidarea sunt prioritare si cer acum ragaz ca aceastea sa se si intample.

Inca ma lovesc de aceasta etapa in plina ascendenta a vietii mele si ceva din interior- probabil venit din exterior, dar deghizat, imi spune ca toate se fac la vremea lor.

Dar oh, Dumnezeule cat as vrea sa ating ACUM cerul promis!

de la insuficienta la implinire

Nu am inteles mai nimic din zgomotul ce tocmai s-a incheiat. Si m-am caznit, zau, m-am caznit sa pricep.
Poate gresit a fost ca mi-am canalizat atentia pe ce anticipam ca o sa pricep, in loc sa las liber...sa curga rezultatul. Poate l-am si primit deja- de unde si bucuria inexplicabila- si nu m-am dumirit eu cand a fost momentul cand a si intrat pe usa.
Cel putin acum nu inteleg, dar sunt cuprinsa de o bucurie fara de margini...bucurie ce incepe cu lucrurile mici si se termina cu cele mari.
Poate ca raspunsul la ce traiesc, o sa-l am candva.
Pana atunci, am vazut-o pe ea, in trecut...pentru a nu stiu cata oara cum, o data tratata ca o papusa de portelan, un neghiob o tranteste la pamant facandu-se tandari, fara macar ca el sa priceapa insemnatatea portelanului.
Acum, insa este imposibil ca cel in mana careia sede minunatia sa fie facuta tandari...si de este asa...posibil ca o sa ma izbesc din nou de insuficienta, de data asta fara leac in oameni, dar triumfatoare in El.
Si poate ca nu trebuie sa inteleg nimic si revin- lucrurile trebuiesc gandite, daca lasi sa le simti nu’s decat pasiuni care pornesc dintr-un egoism, nicidecum dintr-un sprijin, suport, ajutor.
Si am invatat...acum ma port cu grija cu fericirea si dau la schimb entuziasmul ce se vrea exteriorizat pe tacere...tacere impletita cu bucurie...radiere ce o inalt pentru toti si toate....si simt, da simt acum, cum doar El imi este suficient.

Gand de seara

M-ai facut sa vad maretia si sa-mi doresc sa o pastrez.
Ma faci sa nu doresc sa mai zbor pe alte culmi si nici sa gust altceva aparent mai dulce. Refuz alte "placeri" si mi-e ciuda ca INCA nu o pot face la tot pasul, si mi-e ciuda ca stiu ca fara tine, inceputu-i anevoios si nu stiu pe ce unealta sa pun mana mai repede sa cladesc minunatia de caldire ce este rezistenta la cele mai mari cutremure. Sunt lacoma, lacoma de tine, de starea generata pe care o doresc tot mai mult- sa ating sentimentul plintatii cu tine si cand pasesc si cand respir. Este o parte abisala ce domina si nazuiesc ca o voi atinge.
Dezvelesti din mine partea cea mai buna lasata de Dumnezeul nostru pe care o oglindesc si in tine. Si iubesc ce a creat El si cum a stiut sa ne apropie si iubesc Dumnezeul din tine si tot ce mi doresc este sa-L cladim impreuna tot mai de necuprins, caci atunci cand El este mare, nimic nu mai pare valoros defel.
Imi indrepti pasii numai spre ceva aparent intangibil, dar care imi este asa familiar si dulce si stiu, ah, de-ai sti cat de bine stiu si cat de dinainte ce trebuie sa pricep prin tine si sunt recunoscatoare si ingrozita si sunt coplesita de dragostea si devotamentul pe care il am pentru ca am inteles ce iubesc si ce e libertatea si ce e daruirea si sunt atat de mandra ca pot sa dau si inapoi din ce primesc.
Le stiu, desi ai fost stangaci in a mi le arata, le stiu desi le aveai pregatite sa fie expuse, tu stiind cine esti, le stiu desi nu ai reusit asa cum ti-ai fi dorit sa mi le arati...le stiu pentru ca le simt pana in maduva oaselor.
Inca ma lupt sa razbat, sa infrang cliseul cum ca iubirea este posesie. Inca ma zbat sa nu grabesc ritmul in care ne intamplam si sa resorb fiecare secunda din prezent cu gura, cu sufletul, caci vreau ca ele sa fie, sa ramana.
Si de-ai sti ca nimic nu vreau mai mult decat sa pasesc desculta cu tine de mana pe iarba uda in zori de zi, in locul acela special de care mi-ai povestit....si de-ai sti...
Lasa-ma sa le spun, te rog, caci nu-i devreme sa le cunosti...lasa-ma si nu ma opri...pentru ca nu mai e vreme, lasa-ma sa le spun, caci acum tot ce e in mine striga si cheama starea care ne apropie. Lasa-ma te rog caci stiu ca starea imbatata de disperare si recunostinta este cea mai reala, este punctul pivot.
Ai schimbat total definitia iubirii! M-ai adus tot mai aproape de El!
M-ai facut sa tin de mana starea aceasta...pura apoteoza si simt cu fiecare celula ca actul volitiv nu are nimic a face cu asta. Plutesc spre ea, fara sa fi avut ragaz sa ma gandesc daca o doresc macar....plutesc spre ea si altceva in adancul fiintei mele, nu doresc a avea.
PS: Vreau sa te iubesc liber, dar mi-e teama ca nu o sa o pot face. Mi-e teama ca o sa uit ca nu sunt doar eu, ci suntem noi si o sa incep sa doresc mai mult si o sa incep sa cer si o sa ciopartesc vapaia ce danseaza inlauntrul meu tot mai incins.
Te imbratisez cu inima-mi intreaga!

pentru o alta entitate...

Ma-nveti tot ce-i mai sublim si pur pe lume- ca timpul, nu e timp, rabdarea n-are margini, ca trupul nu-i edificiu si ca iubirea defineste.
Imi pierd simtirile terestre si las sa se stearga notiunea timpului, a materialului, ba chiar si a tristetii cu tine...

Rana pe rana se leaga, mi-am zis, dar nicidecum!

Traiesc clandestin si de aici din departare o alta iubire- nimic malitios in ea, ceva facil...o stare nuda. E tremuranda si umila, e puternica, e ....libera! O iubire infailibila!

Este tacita dorinta mea de-a trai prezentul si viitorul in aventura vietii pe care tu o vei alege, iar noi o vom construi.

Mi-e teama poate de o a doua rana, dar tu m-ai invatat ca bratele se vor ridica mai treze si ca doar asa voi intelege ce ma leaga de cer, de ast' pamant, de tin'.

Tacerea ta e aur si ce mi doresc nespus e sa o tin si sa o impart doar pe alocuri cu ale noastre euristice priviri...

Si nu vreau sa te-mpart cu nimeni si cat ma zbat sa alung acest gand ce devine chin, caci nu vreau a fi egoista si impunatoare, caci nu voiesc a nu cunoaste cum liber si nu egocentric sa ne construim.

Ce esti acum ma transfigureaza in ceva intraductibil si nu tanjesc dupa ceva mai mult de teama,poate, a nu rupe firul pe care incet pasim...si nu doresc nici a grabi, ci mai degrab' as vrea sa fii, sa fiu, sa fim!

Pastreaza-ma langa tine, esti minunat si este o binecuvantare sa te am!

Pensandote...

Woe of you woman...

Every instinct hankers after possession.
Instinct is like desire, desire that dries your power and makes you breathe it while sleeping.
I scream that I love you and like a response i get a smile and two questions: what else i have excluding your words? How can we trust you?
You have my heart crushed and full of love.
Love that flows, heart that knows no other senses, heart that does not want anything to touch, to love, know, to discover.
Better i die lying on nothing certainly then on something unsure.
I cheris and keep this love and if it happens the ship to depart from these places filled with love, well, i gain exceedingly courage, i clench soundly with my teeth, i open my eyes, grab the steering with hope- I will overcome the impasse with the risk of crushing the rest of my morality.
Woe, to the woman who will wean her art, the art of grace, art to dispel concerns, art of relief, consolation, art of love, woe, to her when she become independent and will want solitude. Then will lose her woman name who means only but half man, which involves obedience, devotion, care, love...woe, of that woman who wont fight with the instruments of what involves her name to live, to live with her half.
I need that my woman devotion to propagate in something that requires 100% dedication and that "something" it is YOU!

Sweetest reality

It's time to close our doors to temporary things.
Why?
Cause heaven and earth never meet, only appears as a ghost, when you look at the horizon, but they never touch.
Heaven can only survive near the Sun, stars, moon, clouds ....

That is the sweetest reality.

Umbre si forme

"Intunericul albi pana-n strafunduri.

Pe el il uitase si amintirea, se impaienjenea de cate ori incerca s-o recheme. Numai degetul parea ca pastreaza atingerea pielii lui.

In adancul ei plutea peisajul de seara.

Oglinda si nalucile din ea se miscau una-ntra-alta ca intr-un film. Persoanele n-aveau legatura cu decorul. Purtau in ele o transparenta fugara, intr-un peisaj care era doar o intunecare incetosata de seara. Ambele, topite si amestecate, schitau o lume parelnica de umbre.

Imaginea lui opaca intrerupea peisajul, dar inconjurata cum era de umbre fugare, imprumuta o transparenra ireala.

Am avut iluzia ca se perinda campia prin trasaturile fetei, dar din toata aceasta curgere neintrerupta, nu putea retine nici un contur deslusit.

Aparu trecatoare, fara sa straluceasca in chipul lui, o luminita departata si rece. Cu palpairea ei aprinsa in pupila, ochiul plutitor pe valurile inserarii luci o clipa, ca un licurici fermecator si bizar."

BEM

Fascination for the moon

Hello.
I’m 37. Since I was a child, I always felt strong emotions when I looked at the moon above.
I was strongly amazed by its form, it’s light.
The moon has always been there for me

Hello again. Since a couple days ago, I’m 37.
And I’m alone.
So many wrong choices I took but guess what? I never feared to be a loser, I took every single chance, I fought every single threat, I never said NO. My life brought me here where I am today.
I always looked above. Specially when ugly people told me “U will never make it”.
I find such a misterious energy fuel to dare me, under the word “impossible"

I lost so many battles. I made so many mistakes. But I’m here, still fighting, still making mistakes… still willing to learn from them.

And the moon was every single night the reflection of my tears.
They say it’s made of cheese. I like to say it’s made of hope.

I said YES. Every single time. Personal policy.
YES is a very strong word. YES is the way life gives u the opportunity to show that u grow, and that u finally got the chance to probe you can be better….

I felt fear. I so damn much love fear. That fear you feel when standing in front of an audience or in front of a TV camera on a live interview.
FEAR MAKES ME LIVE
I learned that RESPECT not only means to have all the bones in our body safe.
I learned that RESPECT is the beginning and ending on human relationships.

I only surround by people who is not MEDIOCRE. Mediocrity is contagious.

…. And the moon was there for me… every single night of my life…. Watching me grow from the distance…

Also she was there for me that night when I met the love of my life.I asked the moon: Should I? Of course she didn’t answer. She knows I am a YES person.

I met God. In so many ways. In the eyes of my street dogs. In the values I live by.

In the deadly love I feel for you….
So many hours having strong discussions about God during teenage and college...

And I came to the conclussion: God is LOVE, God is YES, God is RESPECT

But show me. Show me that way i dont know.
…And let me show u those ways u hadn’t went through yet….

I give people only one chance to proof their loyalty.
And I give only one chance because I’m convinced that everybody lies.

I WILL retire at 45. Young enough to take charge of the family while you keep developing your professional life.

I like to live comfortabily. I know you hate big things. But It’s my own way to probe myself I can still do better.

…. And dogs…. I’ve witnessed how divine creatures they are…

My definition of LOVE: warmth and hope

Hello. I’m 37.And I’m not getting any younger.

And the moon wants me to do better. She knows i hadn’t reached my potential yet....

I won’t EVER accept that my destiny is not in my hands.

But I really want and need to believe I am part of something greater than me.
You call it GOD; I call it JESUS.
You call it LOVE; I call it IRINA GABRIELA NITA.

Mi goal is to DIE in the arms of the woman I love. And to leave behind the most beautiful family in the whole world.

I feel alone. I feel hopeless. I feel a bleeding heart. But I’m betting EVERYTHING for a brighter future that I know will arise some day.
That future for me, has a name, and has funny frog eyes. And makes love to me like no one ever did or will do.

…. I want you to be my moon ….

God Bless you, my Woman.

PS: And this is what i call simplicity and love!

ironia dialogului

-Dupa ce abordezi in felul tau, apoi o iei la goana. Imbratisezi penibilul si cand realizezi, esti dur atat cu tine cat si cu ceilalti. Ti-e teama sa nu fi respins, sa nu pierzi..

Ma grabesc sa te intreb -Si daca pierzi ce? Si daca esti respins ce?

Nu ti-am lasat niciodata impresia ca si eu te voi respinge asa cum multi altii au facut-o, dar totusi fugi.

Let me give u a tip, ok? Learn how to behave!

- Dar nu vreau sa ma port frumos cu tine, nu meriti si chiar daca meriti, asta's eu, nu-mi pasa de nimeni.

-Uofff, voiam sa pariez ca pentru a nu stiu cata oara vei aborda aceasta fateta a ta pentru a iesi din penibil, crezi tu. Totul este quid pro quo maestre. Daca din partea mea primesti ceea ce nu te-ai fi asteptat sa mai gasesti, de ce nu tatonezi generozitatea si tu!?!

-.....

- Esti nesigur,nu iti esti suficient tie insuti si cauti sa te implinesti prin ceilalti. Cauti acceptarea, venerarea.

Si cate pierzi...nu esti sincer nici cu tine, nici cu ei, ei nu ofera, sunt dibaci, tu nu oferi si esti precaut...cata superficialitate si relatii de suprafata...doar ca timpul sa curga...

Ai doar momente cand esti sincer si cu tine si cu ei...cateva secunde glorioase ai...si te rusinezi si de ele, impachetandu-le cu cele mai urate ambalaje existente prin dulap, ca sa nu starnesti curiozitate. Esti un pui sarman si zgribulit si te ascunzi ca un catelus in spatele fotoliului de plus din sufrageria veche si prafuita a bunicii, ce-si pune labele pe ochi si nu vrea sa mai priveasca ce este in jur.

Viata nu este asa cum ai citit si cum ai perceput-o tu in carti...informatiile pe care le-ai acumulat sunt importante- cine are informatia are si puterea, imi zicea un cunoscut cu ceva timp in urma- dar ele nu-ti creioneaza viitorul, ele te ajuta doar sa faci predictii, poate mai rapid decat altii, dar in viata nu umbli cu un indrumator in buzunar, iar la fiecare actiune il scoti si incerci sa te dumiresti de aici cum vei actiona.

:)))) pari un pustan debusolat, descult, cu parul ravasit, in ploaie, in mijlocul strazii, scarpinandu-se in cap, citindui-se pe fata nesiguranta...ce imagine adorabila!

Invata si accepta- trebuie sa treci prin toate, de la umilinta la glorie, de la esec la succes, de la respingere la acceptare pentru ca mai apoi sa poti sa traiesti complet.

Tatoneaza orice pamant fie el si fertil...asa nu risti sa fi devenit un geniu neinteles, iubit numai de cativa si aceia o fac neconditionat si nu pentru grozavia de care vrei sa dai dovada , ci pentru ca te inteleg fara sa si rostesti macar...

- Stii ca nu's asa cu toata lumea, numai ca nu vreau sa-mi pierd timpul cu...

- Sssttt...daca erai nitel mai degajat, mai nesimtit, mai empatic si impacat cu tine, lasa-i la o parte egocentrismul asta tesut si mi-ai fi raspuns:- "Ego-ul tau a ajuns la cer acum, nu?"

In schimb tu nu-mi arati decat imensa ta nevoie de dragoste...

Dorinta de ziua mea

Doamne fa din mine un instrument al iubirii Tale...
Acolo unde este ura, ajuta-ma s-aduc iubire
Acolo unde e greseala, ajuta-ma s-aduc iertare
Acolo unde e-ndoiala, ajuta-ma s-aduc credinta
Acolo unde-i disperare, ajuta-ma s-aduc speranta

Acolo unde e-ntuneric, ajuta-ma s-aduc lumina...
Ajuta-ma sa caut mereu sa iubesc, nu sa fiu iubit
Sa-nteleg, nu sa fiu inteles
Sa iert, nu sa fiu iertat
Caci doar daca vom darui vom primi inapoi
Si doar daca vom ierta vom fi iertati si noi
Si doar daca vom iubi vom fi iubiti si noi...

http://www.youtube.com/watch?v=yTlQ9ARLiTU

punctul pivot

"Unii te vad numai pe tine, altii numai pe mine.

Ne suprapunem atat de perfect!

Oasele noastre s-au unit, stam spate-n spate...

Degetele iti ating sfintele buze...brusc se-ntorc si-mi strivesc pana la sange gura...

Vom muri deodata sau unul va purta inca o vreme cadavrul celuilalt lipit de el?

Numai noi cunoastem dorul de a ne privi in ochi si-a intelege astfel totul...

Daca unul s-ar jertfi pentru o privire, ar vedea numai spatele, din care s-a smuls, insangerat al celuilalt!"

O cursa sportiva interminabila...

Adam nu s-a nascut misogin....
Totul este atat de interesant, incat imi atrage atentia si fura privirea, in timp ce mental il deconstruiesc: 40 si ceva de ani, genul atipic al profesorului dedicat, ci mai degraba relaxat.
Un sportiv care este la curent cu mai tot de prin lumea asta pentru ca asa a vazut el ca este cerut, asa cum un reprezentat de vanzari la inceput de drum, incepe sa poarte camasi asa cum a vazut el la cei din advertising...
Da, corect! Asta si este...un limitat impanat de cuvinte care variaza. Un barbat cu o oarece experienta in spate care va suci mintile unei fetiscane ce va crede despre el ca este fermecator, haios, sensibil, mandru, profund, tandru si care fara sa stie isi va paria o parte din viata intr-o relatie aproape neexistenta, dar stupida...
Din cauza unei oarecare neatentii se intampla sa te orbeasca ceva, iar dupa ce respectivul iti demonstreaza din prea mare siguranta (o greseala abominabila- atitudinea limitatului) ca "nu tot ce straluceste e aur", ajungi sa te intrebi: oare unde mi-a fost ratiunea? Sau ce am crezut de fapt?
Si parca-ti pare rau cand ti s-a atras atentia inca de la inceput ca o fire boema nu sta bine langa cineva care nu pune mare pret pe asta (tare nepotrivit cand incerci sa alaturi doua lumi diferite...)
In pofida sonoritatii cuvintelor, individul nu trezeste nimic...ma face sa casc!
Valoarea este relativa....

Esti complet, desi tot in jur striga contrariul

Te napadesc trairile si astepti balonul de salvare,cazand in gol, caci parasuta demult nu ti-a mai oferit garantii. S-a dus si salvarea, iti zici, si pe buna dreptate. Totul s-a zdruncinat de cand El a ales sa isi puna mana pe fraiele vietii tale, in urma cu 5 luni si nu doar de atunci, dar nu te plangi...cauti doar salvarea.
Cioran spunea ca Dumnezeu este disperarea cea mai mare cand toate celelalte s-au dus...asa sa fie? Cum ai putea crede asta cand revelatia ai trait-o si asta nimeni nu iti poate lua si nici tu nu o poti contesta, nici macar atunci cand esti sleit de puteri. Da...ti s-au schimbat parerile, principiile s-au slefuit, insa ceea ce simti pentru El, este real si prezent, doar ca ambalajul e nou si nu pentru o cauza ingrata, nici pentru strategii de marketing, ci pentru a te plia mai bine pe ceea ce este El in tine.
S-a schimbat ceva in regimul asta..nu iti mai doresti sa te mai tavalesti in noroi atunci cand te-ai murdarit doar putin...acum cauti drumurile asfaltate.
Sunt zile in care te uiti si vezi ca totul in jur s-a schimbat si iti doresti sa pastrezi tot asa cum era o data, dar asta nu mai depinde de tine...si deci...zboara puiule, zboara catre cer pentru a bucura inimi, nu pentru a plange un trecut frumos, dar efemer...
Daca nu este real si singurul Domn...ma intreb de ce de fiecare data cand esti in prezenta Lui, ti se inunda inima cu El si iti doresti sa-L respiri tot mai mult!?! De ce simti sa spui- ASTA E DRUMUL CEL BUN!?!
S-a daramat ceva, s-a rupt echilibrul? Nici vorba!

Echilibrul il ai numai prin dragostea fata de El si cum sa dispara acesta? Cum sa dispara o parte din tine?
Cat de inestetic ai fi doar cu o mana si cu o coasta lipsa...

pasiune si pierzare

Sa te judec pentru pasiunea pe care nu o simti? Asta nu pot sa o fac! Dar sa o exprim pe a mea, imi este foarte simplu si la indemana si in plus este si dificil sa o pastrez pentru mine,chiar si asa cu riscul ca o iau prin tufisuri si ma julesc si nu gasesc lumina si cand in final ies din tufisuri de ce dau? De urs! Ce tampenie, zau...asteptam altceva la sfarsitul drumului...sau macar as fi vrut sa pot apuca cararea...nici drumul prafuit nu l-am gasit, orbita fiind. Dar te imprietenesti si cu ursu in final...
Agitatie pe aici acum....cand se face liniste e totul atat de pasnic si stabilit...e totul calculat, analizat, filtrat si aprobat, fie de mine, de altii sau de societate...ca o banda ce ruleaza...stii cum ii...te trezesti, iti bei cafeaua, iei micul dejun, pleci la servici, te enervezi in trafic, te mai bucura ceea ce faci la munca, mai socializezi, ajungi acasa, mananci, faci dragoste cu partenerul de viata- depinde unde se dezlantuie pasiunea si te bagi la somn...in alt caz- te trezesti faci aceleasi lucruri numai ca pleci la un alt servici, unde gasesti aceeasi bucurie, te intorci acasa, iti petreci OBLIGATORIU ceva momente cu ai tai, caci fara sa nu-i sti bine, nu ai pace si apoi te relaxezi la un film si te bagi la somn....te trezesti si o iei de la capat...
Nu tin o pledoarie dramatica cu tonuri care mai de care mai grave, despre o viata monotona- ba dimpotriva zic numai ca in unele momente....click...lipseste pasiunea...chestia aia neplanificata, chestia aia care nu ar trebui sa fie, dar pe care o vrei, chestia aia care o respiri si pe care ai trait-o candva si care te-a dat peste cap mai apoi...
Poate inspaimantator gandul asta de aventura, emana nestatornicie, dar nu are nici o legatura cu asta- este vorba de a trai cu pasiune, si de s-ar putea fiecare moment, si atat- nimic dramatic. Zbucium si calorii epuizate fara sa faci un efort fizic, doar mental creionand tot felul de momente.
Si ar fi fost oare bine sa zici- ce tampenie, mai bine nu se mai intampla? Nu! Asta e grosolanie de-a dreptul. Refuzi practic ceea ce te incarca pe mai departe pentru banda aia care tot ruleaza zilnic si d'asta pastrezi si cateva elemente de atunci si acum...elemente ireale.
Si mi-am zis ca atitudinea asta boema ma duce la pierzare, dar nu...am zis sa o fructific pentru ceea ce da ea, ca e cam singura chestie pe care o traiesc 100%...asa cu tot devotamentul si cu toata setea pe care o poate avea un om inlauntru...
Eu stiu ce sa mai zic acum...natura umana are doua fatete- wild si innocence...si intre astea este un echilibru, cel putin exteriorizat.
O zapaceala...

trecerea timpului

Am vrut astazi din nou sa-mi arat dibacia, numai ca de data asta m-am confruntat cu adevarul...

Am ales timpul ca si element de gandire si am ajuns la concluzia ca timpul, desi in teremenii Lui il inteleg foarte bine, il astept cu nerabdare de fiecare data in diferite contexte.

Si cand imi doresc sa vad un nou chip in multime sau unul drag mie, si atunci cand astept ca o rana sa se cicatrizeze si atunci cand astept ca o zi speciala din viata mea sa apara pentru a ma putea plia din nou pe ceva familiar si placut care imi aduce confort.

Timpul il pastrez in brate de fiecare data cand imi doresc ceva cu ardoare si tot timpul il detest atunci cand imi pare o inifinitate asteptarea. Dar stiu insa ca timpul este mester mare si il cuprind cu ambele maini, incercand sa ma bucur de el , atat la trecut, prezent si viitor.

Si ce stiu si cred cu tarie e ca trecerea timpul, atat in detrimentul inaintarii in varsta cat si al experientelor traite aduce valoare si asta este un motiv in plus ca timpul asa cum este el, nu ma face decat sa ma indragostesc de tot ce aduce el in viata mea- de la persoane, la experiente pana la caderi si impliniri.

Ador vechimea timpului. Ii ador parul grizonat, tremurul mainii, teama de neputinta, prafuirea puterii pana si slabirea tuturor analizatorilor. Ador timpul la trecut, prezent si viitor!

iubind valoarea

Realizezi ca faci un pas important atunci cand te eliberezi de dependenta emotionala inconstienta. Cunosti ca este vorba de "refugiu" si mai cunosti, realist fiind, ca realitatea nu-i tot una cu dorintele tale. Nu are cum si asta pentru ca diferentele sunt prea mari. Si totusi, accepti si intelegi orice primesti pentru ca acel ceva iti ofera o bucurie pe care rare ori o constientizezi la adevarata intensitate. Si atunci cand o faci, este profund si iti doresti doar sa o pastrezi. Dar ce faci cand nu depinde de tine sa o pastrezi si sa o faci sa creasca? Atunci iese iures mare daca nu cunosti cand sa te opresti sau ce sa iei din experienta. Nu-i bai, ca te pui pe picioare suficient de rapid, dar o faci avand o amprenta lasata de celalalt. Pe asta tre' sa o valorizezi.
Fiecare dintre noi inaintam cu un bagaj din trecut. Si fiecare dintre noi avem momente cand ii facem responsabili pe ceilalti de bagajul asta. Ne-ar fi mai simplu sa fim ajutati sa il caram. Nu se intampla asa insa, dar nu ne dam de ceasul mortii ca nu este cum vrem, insa ne inchidem. Ne zicem:"Data viitoare stiu eu cum actionez." Si uite asa se pierde pe drum o parte din libertate, individualitate. Si nu mai pui la socoteala ca ii privezi si pe ceilalti sa te cunoasca sau sa se bucure de deschiderea pe care o poti da si mai ales nu realizezi ca te transformi intr-un mic egoist, comfortabil si cu pretentii ca ceilalti sa vada ceea ce tu nu rostesti. Si atunci cand nu vad ii cataloghezi. Poate nu le spui prosti, inceti sau incuiati, dar cu siguranta nu ii favorizezi. Si uite asa se pierde din egalitatea care ar trebui sa existe intre voi, egalitate macar ca stiti ca veniti din acelasi Intreg sau macar ca stiti ca asa cum sunteti, inaintati greoi si va zbateti in aceeasi lume toti.
Sau poate ca iti zici ca nici nu se merita si nici nu vrei sa te deschizi si nici nu ai vreo obligatie in acest sens. Adevarat. Insa ce ai devenit?
Sa te "dezbraci" in fata cuiva, nu in fata oricui, nu inseamna vulnerabilitate si slabiciune. Ci mai degraba curaj ca ai facut-o indiferent ca celalalt percepe goliciunea ta diferit de cum ai expus-o tu. Macar ai facut-o si ti-ai invis temerile si te-ai si eliberat totodata.
Am stiut de la inceput ce presupune persuasiunea si am stiut mereu "limitele" si nu am avut nici o problema cu asta. Egoismul nu ma caracterizeaza, desi cu posesiviatatea jubilez atunci cand investesc. Dar ce nu am vrut niciodata a fost sa simt ca in viata experimentezi ceva de "umplutura" sau de ocazie. Sa dai si dai si dai...asta nu te oboseste niciodata, dar sa dai si celalalt sa nu vada, sa mai creada ca i se si cuvine sau sa se loveasca intr-un zid aplatizat emotional...asta nu-i ok deloc. Il faci practic pe celalalt sa te care in spate. Feedback de ocazie si asta doar pentru ca celalalt initiaza invitatia, nu inseamna neaparat investitie. Mai degraba pe o anumita parte inseamna comoditate, retinere din teama de a nu fi respins si poate un cuvant mai dur, lasitate.
La o privirea in ansamblu ce nu imi place este sa vad ca trecutul a fost gol in concret, dar ma uit acum ca se merita. Triumfator este sa constientizezi si sa traiesti cum si cat de valoros este sa iubesti un om pentru ce este el si nu pentru ceea ce ofera.
Si pentru ca vad iubirea pentru oameni ca o constanta, nu pot sa nu specific ca si eu raman constanta,desi timpul e mester mare, nu ma pot opri din a le oferi oamenilor garantii.
Pot si sa sintetizez fara cuvinte cu incarcatura emotionala si sa spun simplu ca iubesc valoarea din fiecare om!

truth

‎Not in a few cases, the woman and the man does not know when to break up at the right time. They wait to vanish everything that tied them until they get sick of each other. Instead of transforming the separation into something special itself, which tenderly remembered later, they dragg a remnant of love as a corpse that stinks.

Boom si apoi liniste...

Incotro suflet chinuit? Incotro in lumea asta abatuta si apasatoare? Unde vrei sa ajungi si cu ce pret? Cat esti dispus sa dai ca sa atingi o culme?
De ar conta ceva mai mult ca durerea sufletului... De te-ar rapune ceva mai rau ca un suflet chinuit si disperat...de te-ar...ai fi reusit cum sa deslusesti pasii pe care poti sa ii faci apoi. Ai fi, insa esti legat de maini si de picioare caci intre ale sufletului nu poti sa te implici si sa aduci idei inovatoare care sa iti garanteze succesul si vindecarea. Ceea ce traiesti isi lasa o amprenta si cu cine o poti impartasi? De cine te poti agata? De nimeni care sa te poata umple din nou. De nimeni,care sa te poata face un om nou apeland la incizii si a curata durerea pentru a face loc plinatatii. Si daca reuseste cineva chiar si pentru momentul in care sufletul ti-e amarat.... intreb, poate acea persoana sa si pastreze bisturiul in mana si cu blandete sa taie si sa curete la tot pasul!?! De ce atata mizerie oricum? Pentru ca totul este contaminat. Si cat ai da sa cureti tot, incepand cu tine...
Ce simplu ar fi fost daca nu intelegeam nimic, iti zici....si totusi sa te negi sau sa nu te accepti, te face mai linisitit? Poate doar pentru o noapte cand reusesti sa inchizi ochii, fara sa mai fi speriat ca ei sunt in jurul patului tau incercand sa-ti ia viata. Si dormi linisit doar pentru cateva ore gandind ca oricum asta sau nu asta ti-a fost viata harazita. Si te trezesti si apare iarasi durerea si te chircesti si vrei sa iesi din tine si doar sa privesti incontro ti se indreapta trupul si nici macar nu iti mai doresti ca simturile tale sa cunoasca ceea ce sufletul tau din trupul detasat simte sau incontro vrea sa o apuce. Vrei doar sa te privesti...iti sta bine...
Si iti plange sufletul in tine si iarasi nu intelegi nimic si iarasi ajungi la stadiul in care realizezi ca nici macar nu te cunosti.
Si esti depasit...
Ce durere coplesitoare...
Cauta te rog doar cum sa faci ca ce ai fost sa fie transformat...sa fie transformat din argint in aur...
Lasa aurul la lumina...lasa lumina la suprafata!

Collective unconscious- isn't this the proof that we all came from the same God!?

I am amazed by the complexity of our psyche and i am amazed by the fullness and variety of knowledge about God.
Every book you read or every experience lived give us a thousand other ways to perceive, understand and live this life.
We are the one who looks for complexity and we don t sum up into something concrete, but there's it is variety and it can not be denied by those who want to know more but do not know where to grasp it. So obviously ,like human beings we feel affinity in many sides and not just in one, so the variety help us to understand in our own way.

And I understand and I observe that all of them are intertwined-mind with heart, faith with feelings. Those produce real change, but what is more important is what we have in us, not individual, but a collective unconscious.
Carl Jung spoke of the collective unconscious as an archetype. Something old, as we have in our memories since two million years, an old man, lying in the dark somewhere in the depths of our unconscious minds.
All these can not be understood or may not yield evidence that can also be explained, but somewhere in the depths, human consciousness is one for all. Therefore we can understand, empathize, guide each other. Because we all try to find the same thing in unconscious and all human consciousness are interconnected.
Is not hard to see here the impact it has the Source-Divinity. Our origin is there somewhere deeply implanted and it leads us.
And if so, if all have access to the entire human race unconscious knowledge, why we are mobile encyclopaedia? Because we are able to access just in the implicit order just the information that is directly relevant to our memories.
Holographic model in psychology shows that if we look to the the individual human being, we immediately see that a hologram is unique in itself, sufficient to yourself, self-yielding and capable of self-knowledge. If we remove the human being from his planet context, we quickly realize that the human form is no different from a symbolic poem,couse in his form and composition live fixice comprehensive information about the different contexts, social, psychological and evolution during which was created.
We are all the same, but we all relate differently to the Divinity, by prioritizing the spiritual and material.

When the heart is open the patterns of thinking are vanished

Thinking is a double act. In one hand, we separate, detach us from everything that surrounds us, and on the other hand, we fix attention on a phenomenon or thing that we seeks to understand and to know it. In this sense thinking is a fact of reason, which we try to penetrate the meaning of the object thought.
Three stages can be distinguished,three successive models of the pattern of thinking. Them represent some person's attitude has towards the reality of the physical world, face the reality of others, but also against itself. These successive stages are characterized by certain attitudes represented by sense, reason and experience.
The three stages are not the only moments of evolution of knowledge. They are human different attitudes towards the subject of knowledge, expressing a view. Each of these attitudes give rise to certain "forms of thought" certain "mentality".
So we see how the values created a sense of faith, reason or philosophy gave rise to systems and natural phenomena or stage experience have taught that man does not find truths outside world at first thei aren t find in sense nor in reason. To achieve it is necessary to descend into the objective reality of the facts.
So we see books explaining and understanding the order of reality.
Reality forms the world (including inside or truth values), the areas of scientific knowledge - the physical universe or objective reality (natural sciences), the human world or the reality of subjective (human sciences) and the universe or reality objectified ideas (abstract speculative sciences).
It is thus easy to understand how and why thinking occurs and how to act in conformity with existing theories or in contradiction.
Most people think, analyze information, in Godness area too, as I said, trying to find clear explanations and connections to make them give their concurrence with Him, when what should follow is that feeling that someone described it this morning. The person wonder if it is normal that when he wants to pray, he cannot couse he find himself crying and it could not be stopped. He ask if it is normal to be so. I replied that yes, a disarming heart, a sincere heart to recognize His superiority and to feel small in front of Divinity , to accepts and affirms the God is the head and the is what he is trhu Him, a heart which cries after Him, is everything needed. Nothing complicated, no stereotyped thought patterns and no rituals, He wants a sincere heart and full of love for Him, which is part of you.
To change the way of thinking that you are used with that way of thinking trhu heart.
They key is to open your heart!

When God isn t enough anymore go and ask Him to reveal

All things are based on the desire of knowledge in all her various forms. Perhaps the acceptance or not of God as He is due to this variety, but one important aspect is not looking to find clear explanations, and tangible ones, neither to start the way of knowing God with a deep and huge desire to judge the informations that we have and get about Him. Not to want to tear down with logical explanation, or rather apparent logical, what we get, but rather to realize that God doesnt have always our way of thinking, He is not human. He lives through us our way of thinking and our feelings but he does not make the connections how we do, neither articulate as we do. We discover, as I said, in the sphere of knowledge many levels. And we see the real knowledge which is rational, logical, scientific certainty is established based thru individual rationality and reality through the objective external world.
Then we see faith as a spiritual emotional attitude, an act of transcendence by which man, surpassing the limits of reality data to design a space transreal ,transobjectiv or metaphysics, an unlimited horizon, issued by closing time period, a space that offers plan the transition from profane to sacred, from the perish to eternal.
Then we see, social myths which are constructions, based on collective representations to coexist in parallel with logic and knowledge that often is a continuing trend or a complement by virtue of their fable. They are or an "explanation" of the unknown areas of reality or a "compensation" character in relation to the pressure of reality factors that remain unknown.
And then, the last- creation is the fruit of experience, world knowledge, but knowledge of self. It is the act by which human beings to "reproduce" the world according their trends and aspirations, not as it is, but as a man wants to be. The creation, knowledge is reproduced. Human activity becomes creative, and the source of creation is knowledge. In this way between knowledge and creation is a conditioning that occurs and will result in changing the world and in the end of the man.
From all these, we observe that knowledge phenomena has an intimately connection with human existence. Any knowledge is the result of experiences of human contact with the world.
From where this need to know and to combat the information we get? (and attention!!! we combat depending to the perceive experiences that we had and therefore in a personal and subjective way, so distorted, stopping the progress of observing). From human nature and from the huge desire to be free, with no commandments.

Because the discipline make us angry ,the prohibitions kneel us. We throw everything that we believe restricts us, without realizing that in this case-Divine case, the access fits the man, it is important only that we want. We identify so well with Thomas when paradoxically, some say that we actually created an omnipresent God.
We are called to be like children in front of Him, believing from the heart without question and not couse He wants acces to be able to manipulate us, neither He or the society or the Moses commandments, but to believe His word and to ask in return, what? Revelation. To ask Him to reveal in our live in order for us cannot deny it. A good start would be to be observers, not to give names and labels or anything, but just to observe and to see Him in everything we observ, to ask to reveal Himself to us in our personal and unique way, not through others or society.

There is not about evidence, explanations, history, prohibition or contradictions of Bible or science, it's about starting to get to live within Him in a unique and personal way.

Focusing in the right direction- unconditional love no science and myths

Last time I saw the childish approach of psychology, in terms of divinity. I saw the awkwardness to compare the spiritual with evolution so with the time without making the difference that the spirituality exists with or without the humanity, so not necessarily in temporal space. It is there whether you believe in it or not. And it does not grow on the basis of "in what you believe comes to life", but because there is God and He is revealed both in nature and creation so in human soul which is eternal, immortal.
Besides, it would have been better to just be psychology ages, but what does that have to do with death? Couse beside ages will come a death too. Psychological explanation is related just to God that you use on earth, but after death? Who do you have? Real Dad, promise you things after death, the real Father will support you not just here but also beyond. And how naive is to believe in something, to invent something just for a period of time. I think that people based on their needs did not choose to believe and give birth to something temporary, must have felt to trust in something that lasts, something great and superior.
You know what I think cannot be constantly? Revelation of the Holy Spirit. When it happens, nothing, no explanation in science or history can not contest it.
How much error and how much infantility. Inventing a God, is not cowardice, and feeling of inutility? Is not easier that someone can be responsible for us? No, we do not want independence and freedom, couse we don t have confidence that we can lead our lives, and we know will fail. And if on the contrary, you think you can rule your life. I ask ,in my humble wisdom, why you have not already created one that pleases you and fulfill you with ur own power?
After all, what has to do an inferiority complex or the desperate need to cling to something that give you protection and safety, when God is about faith. Even if you feel nothing or you feel too much,is not about emotions only, is about faith. He is one that governs you, not the loneliness and void.
From where cames this need, to something greater? From what is hidden deep within us, and what can be brought to light. Freud spoke of unconscious, conscious and preconscious. I see in this two parts - nature of us human and God. What you let to take you, to hold in a higher percentage? It's just like the balance. What weighs more? Unconditional love sprang from the God within us or the needs and necessity of human nature!?!

The truth wresteling with the myth

In my opinion the idea of the myth is not quite according to my belifs. Even so, psychology gives a new perspective when it comes to creation and spirituality so when it comes to presence of God.
I started to invest more in reading new approaches and well finally i reached my own conclusion that i will try to reveal here in the upcomings entries.
Dealing with the issue of birth and becoming beliefs, Mircea Eliade outlines the scale of practical activities and imaginative mythology of prehistoric man. Religious phenomena, morphology and history, are creations of the human spirit and they are closely related to the discovery of the sacred as a constituent of primitive consciousness.
Deciphering the meaning and content of myth is an operation leads to understanding the essence of religion and how man was involved in the generation of historically religious phenomenon.
The myth, Mircea Eliade justly observed, is not a pathological eruption of instincts, but a cultural reality, a creation of the sprite, which, in the perspectiv view of archaic societies, is not "fiction, an invention" but a true history, a sacred one. The mythical thinking is a way of relating to consciousness, a man opened the gate to the world, obviously transhuman divine.
Knowledge is born in the search and discovery. It is a primary trend, fundamental human being inscribed in nature since its creation by the Supreme Creator. Man, a creation of God's image and likeness, is the last time and supreme act of divine creation. God will make the man by his word and reason, making him the confidence of the earth and life and body. This is the end of creation. At first man lives in the Garden of Eden, living paradisiacal, carefree, unrest. And yet he is not free. Doing it over immediately, but God forbids his approach and taste of the tree of knowledge. But man can not resist this temptation. Any ban is provided which generates temptation. Is the curiousity that everyone finds in everything forbbiden. From that moment the man begins to "see, know the world ", he sees different the life,himslef and even God himself. From this point of human life is broken. Knowledge trend will change man, but his relationship with the creator. A new relationship is established between Father and son.
One approach sais that the act of knowledge is not only violating a taboo. He is also a boldness, a over reaction of the human condition. It is a first act of self-affirmation, the independence as non-subordination. Violations taboo will be punished. God will banish people from the Garden of Eden, they will begin a life full of earthly worries, battles, quests, suffering, failures and successes, joys, to end with death.
In addressing the psychological phase of the myth of Edenic match with the idea of childhoodness. Temptation knowledge and taboo violation coincide with adolescence characterized by awakening curiosity, the desire for affirmation and release by compulsion under paternal authority. It's time Oedipal stage. Entry earthly worries in life, guardians and responsibilities marks the stage with her adult life and early history. Psychologists believe that the biblical myth of the Genesis of the Incarnation to time its entry into earthly life is a symbolic history of the human ages.
The history of humanity begins with violating a ban. This temptation is based on knowledge. Next step is to change the world, reality. To build a world comply with spiritual aspirations and basic human needs. It is when man will replace the Demiurge, trying to confront, to match and even exceed it.
By knowing and mastering the world of reality, it will turn into a human landscape, thus ending up losing the natural look you have when its creation by God. Thus, man will be enriched by knowledge. Any discovery but paradoxically, generates anxiety, doubt, uncertainty, anxiety. Life starts to become uncertain. By expanding the knowledge of the world, man will discover he is alone and vulnerable, and in these moments create the myth of divine. This myth give compensatory role with protecting the individual.
What leads me to deny this myth is the idea that this makes God a tyrant who created the puppets and who was angry and frustrated seeing his own creation wanting to take His place. There is also considering free will, but God gives birth mechanic in the mythodology. In addition, the idea of ages seems offensive. Psychology has failed to discover the great truth, namely that thousands of years ago the Bible was written, like another psychology who teaches evolution ages, in another words. Another contradiction is that the need for something divine, superior has existed since the beginning, therefore I doubt that people are aware of themselves and of their vulerability and they have created an imaginary God to protect them. Forced analogy was made between parent and child relationship. Even in family, the father is real and palpable. I wonder what made people to invent God hard to touch and palpable, when they could relate to something tangible, couse they practically need an immediate answer to a real presence.
Finally, I pick up not the senior idea of evolution or science, but the idea of divinity that man has within him since the beginning, knowing more or less, that he's part of something greatest.

urmand sa definitivez cercul

Ne este destul de dificil sa iesim din zona noastrea de comfort, in special atunci cand zona asta este tatonata inca din copilarie, insa incercam si totusi sentimentul de aparteneta este tot indreptat catre regresie. Vazand asta, m-am gandit ca asta este natura noastra si ca ar trebui sa fim deschisi spre noi viziuni, ceea ce am si facut. Am experimentat si am apreciat apoi ce si cum.

Acum insa ma intreb, de ce totusi imi este gandul la vechiul "tipar"?

M-am intrebat daca nu cumva este vorba doar de perceptia personala pe care o ai referitor la informatiile ce le-ai acumulat pana cum, pe care in mod normal le vezi subiectiv, bineinteles avand o baza obiectiva.

Nu cumva suntem noi prea sensibili si ne simtim libertatea amenintata in ceea ce privesc aceste invatauri? Si daca este asta, vrei sa lasi asta la acest nivel sau sa mergi mai adanc ca sa poti si intelege originea acestor "atacuri" ?

De ce ma intorc la vechiul tipar? Pentru ca dadea roade! Pentru ca imbinat cu noua viziune, m-a facut sa fac exact ceea ce trebuia- sa filtrez si sa las ca mesajul , adevarul sa mi se reveleze in functie de cum se muleaza cel mai bine pe ceea ce poate mintea mea accepta ca adevar neclintit, fara ingradire. M-am concentrat atat pe lucrurile interzise si pe cele fara o importanta majora si nu le-am lasat unde sunt, ridicand la rang superior singurul punct pivot in umblarea asta in lume- Iubirea!

Se pare ca am inteles putin eronat si ca punctul de focalizare a fost relativ puternic in functie de valorile mele, pe care le-a crezut oarecum zdrunciante si deci am urmat o atitudine defensiva, uitand ca nu comparatia trebuie urmata si ca in balanta trebuie asezata doar autenticitatea Lui, indiferent care este aceasta, din diferitele opinii globale, asocierea cu El si constientizarea Fiintei din interiorul nostru si iubirea.

Si inca in proces de intelegere, insa de data asta mai aproape de trairea efectiva prin El, excluzand explicatii subiective!

Mai am nevoie de organizare si timp....

Extinderea constiintei part 1

Cum stii ce vrei sa faci cu adevarat in viata?

Interesant exercitiu pentru anul 2011. Si asta pentru ca stiu- multi viseaza la ceva maret!

Cum stii ce vrei sa faci cu adevarat in viata?
Intrebare care, cu siguranta se gaseste in mintea multora si la care, daca nu se gaseste un raspuns, genereaza o starea de nefericire si insatisfactie nu doar pe plan profesional, ci si in plan personal. De aceea este bine a nu se trece peste aceste intrebari. Dar, in rezolvarea unei astfel de teme, trebuie sa iti clarifici foarte bine doua lucruri: cine esti tu? si de ce anume esti pasionat? Iata cateva cai de la care poti sa incepi.
Identifica care iti sunt valorile, interesele, capacitatile naturale si abilitatile de care dispui.
Scrie pe o hartie toate raspunsurile la urmatoarele intrebari; toate acestea te ajuta sa cunosti mai multe despre tine si de care sa fii constient ca ele exista, iar tu le poti folosi.
- Ce este cu adevarat important pentru mine?
- Ce merita cu adevarat sa fac in viata?
- Ce lucruri din lumea astea imi doresc sa le pot schimba sau sa le imbunatatesc?
- Ce anume vreau sa isi aduca aminte lumea despre mine?
- De ce sunt cu adevarat fascinat?
- Ce ma pasioneaza?
- Ce sunt capabil sa fac foarte bine?
Foloseste exercitii creative, cum ar fi brainstorming-ul, vizualizarea si/sau harta mentala.
Poti sa incerci sa faci urmatorul exercitiu:
Scrie pe o bucata de hartie urmatoarea intreabare: "Ce as vrea cu adevarat de la viata daca as fi absolut sigur ca as obtine?" Deci, aceasta este viata ta in modul in care tu vrei sa fie, asa ca ai libertate totala, resurse financiare nelimitate si toate calitatile si abilitatile pe care le-ai dorit din totdeauna.
Bun. Acum scrie timp de 10 minute absolut tot ce iti trece prin minte legat de aceasta intrebare. Lasa stiloul sa scrie. Nu judeca acum ceea ce gandesti. Scrie, chiar daca asta inseamna sa repeti ceea ce ai mai scris. Nu are importanta.
Dupa ce ai terminat acest exercitiu, intreaba-te: "Ce anume din ceea ce ai scris, ai putea sa explorezi la maximum?" Si poti sa continui asa, antrenandu-ti mintea pentru a gasi solutii si idei noi legate de un subiect sau altul.
Indentifica care sunt preferintele tale personale.
Este vorba de personalitatea ta, de stilul tau sau de modul in care percepi lucrurile si modul in care actionezi. Tu te cunosti cel mai bine, acesta este un lucru pe care nu ar trebui sa il uiti. Numeni nu te cunoaste mai bine, decat te cunosti tu insuti.
Cerceteaza si/sau experimenteaza tipurile de servicii sau companii in care tu sa te potrivesti cel mai bine (tinand cont de valorile, interesele, talentele, abilitatile si personalitatea ta). Un fel de omul potrivit la locul potrivit!
Cum faci asta? Iata cateva sugestii:
- Stai de vorba cu oameni care chiar fac aceste lucruri de care tu esti interesat (sau lucruri asemanatoare) - poti invata mult mai multe stand de vorba cu ceilalti si te ajuta sa scutesti timp.
- Voluntariat.
- Cauta slujbe temporare sau part-time in domeniul in care te intereseaza.
- Citeste reviste si ziare care au legatura cu careierele si job-urile.
- Cauta si foloseste internetul.
- Inscrie-te la un colegiu, o facultate sau o scoala superioara in domeniu. Exista acum multe astfel de posibilitati.
Daca te hotarasti ca nu vreai sa treci singur/a prin acest proces de auto-cunoastere, poti cere ajutor. Acest ajutor iti poate fi oferit de un consilier in cariera sau de un coach. Totul depinde de tine si de cat de mult iti doresti cu adevarat sa faci ceva cu viata ta! Interesant este faptul ca poti sa faci aproape orice din momentul in care ti-ai pus in cap sa faci ceva!
Deci succes si la treaba!