Sunt in tramvai...sunt pozitionata pe unul din scaunele portocalii si lucioase de pe partea dreapta,de pe partea cu usile...
Ascult muzica,dupa ce inchei discutia la telefon cu Vali
Ascult doar muzica acum...
....................................................................
Intorc capul dupa cateva secunde in partea stanga si il vad pe MR. la volanul masinii lui...
Zambesc si realizez ca de fapt ma bucur sa il intalnesc si in locuri in care in mod normal nu l-as fi intalnit...si imi zic-"Destinul..." apoi zambesc mult mai tamp decat am facut-o prima oara.
Imaginar imi dau o plama in cap si undeva pe la jumatatea fruntii...
Inca ascult muzica si sunt in stare evanescenta...
Nu trec cateva secunde si ma ridic sa il vad mai bine...pasesc pana in spatele tramvaiului si ma uit...a virat...deja nu se mai vede decat o pata rosie....
Ma asez pe scaun si tac.
Imi antrenez putin mintea...am chef de joaca...si incep sa ma gandesc la el...la discutia de azi,dupa ce a plecat si mi-a facut cu mana cum o face de obicei...
"Am avut curaj"-imi zic si incerc sa reproduc mental fiecare cuvant spus si fiecare atitudine din spatele cuvintelor...mi-l imaginez zambind,usor debusolat si cu o atitudine de apreciere...
Incerc sa ii simt din voce emotia si fiecare rasuflare...
"Ii batea inima acum"-imi zic..."Cat de greu respira" "De ce s-a pierdut si de ce raspunde asa greu la o intrebare atat de simpla?"-ma amuz ca l-am tinut cumva pe loc p el care avea raspunsuri prompte...
Acum a ramas doar in mintea mea...m-am plictisit cred sa il reproduc si caut cu mintea alte meleaguri
....................................................................
Stau pe acelasi scaun si deschid cartea sa citesc...pana in locul unde trebuie sa ajung mai sunt suficiente statii...nici nu ma mai obosesc sa privesc prin geam locurile astea caci imi sunt atat de cunoscute...
"Poate azi sunt oameni noi pe aceste drumuri atat de banale..."imi zic,dar nici asta nu ma incanta...si citesc...
Citesc din carte si descopar realitatea...plang si il refuz pe cel care nu mai devreme de cateva minute l-am vazut in masina si il contemplam...
Descopar ca trebuie sa ma dau jos din barca mea care nu este si barca unde ar vrea Tata sa fiu...
Sunt doar ganduri,simple ganduri care le cresc de la embrion la fat,caci asa vreau eu,caci asta e scenariul ales de mine...
E doar un senariu dintr-un film crunt de prost pe care nici in mod natural nu l-as viziona,dar pe care,ciudat,pot sa il realizez...
In astfel de momente sunt cel mai prost regizor intalnit vreodata si ce trist ca astfel de regizori sunt majoritari!
.jpg)