joi, 23 iunie 2011

Dorinta de ziua mea



Doamne fa din mine un instrument al iubirii Tale...
Acolo unde este ura, ajuta-ma s-aduc iubire
Acolo unde e greseala, ajuta-ma s-aduc iertare
Acolo unde e-ndoiala, ajuta-ma s-aduc credinta
Acolo unde-i disperare, ajuta-ma s-aduc speranta

Acolo unde e-ntuneric, ajuta-ma s-aduc lumina...
Ajuta-ma sa caut mereu sa iubesc, nu sa fiu iubit
Sa-nteleg, nu sa fiu inteles
Sa iert, nu sa fiu iertat
Caci doar daca vom darui vom primi inapoi
Si doar daca vom ierta vom fi iertati si noi
Si doar daca vom iubi vom fi iubiti si noi...

http://www.youtube.com/watch?v=yTlQ9ARLiTU

punctul pivot



"Unii te vad numai pe tine, altii numai pe mine.

Ne suprapunem atat de perfect!

Oasele noastre s-au unit, stam spate-n spate...

Degetele iti ating sfintele buze...brusc se-ntorc si-mi strivesc pana la sange gura...

Vom muri deodata sau unul va purta inca o vreme cadavrul celuilalt lipit de el?

Numai noi cunoastem dorul de a ne privi in ochi si-a intelege astfel totul...

Daca unul s-ar jertfi pentru o privire, ar vedea numai spatele, din care s-a smuls, insangerat al celuilalt!"

miercuri, 22 iunie 2011

O cursa sportiva interminabila...


Adam nu s-a nascut misogin....
Totul este atat de interesant, incat imi atrage atentia si fura privirea, in timp ce mental il deconstruiesc: 40 si ceva de ani, genul atipic al profesorului dedicat, ci mai degraba relaxat.
Un sportiv care este la curent cu mai tot de prin lumea asta pentru ca asa a vazut el ca este cerut, asa cum un reprezentat de vanzari la inceput de drum, incepe sa poarte camasi asa cum a vazut el la cei din advertising...
Da, corect! Asta si este...un limitat impanat de cuvinte care variaza. Un barbat cu o oarece experienta in spate care va suci mintile unei fetiscane ce va crede despre el ca este fermecator, haios, sensibil, mandru, profund, tandru si care fara sa stie isi va paria o parte din viata intr-o relatie aproape neexistenta, dar stupida...
Din cauza unei oarecare neatentii se intampla sa te orbeasca ceva, iar dupa ce respectivul iti demonstreaza din prea mare siguranta (o greseala abominabila- atitudinea limitatului) ca "nu tot ce straluceste e aur", ajungi sa te intrebi: oare unde mi-a fost ratiunea? Sau ce am crezut de fapt?
Si parca-ti pare rau cand ti s-a atras atentia inca de la inceput ca o fire boema nu sta bine langa cineva care nu pune mare pret pe asta (tare nepotrivit cand incerci sa alaturi doua lumi diferite...)
In pofida sonoritatii cuvintelor, individul nu trezeste nimic...ma face sa casc!
Valoarea este relativa....

marți, 21 iunie 2011

Esti complet, desi tot in jur striga contrariul

Te napadesc trairile si astepti balonul de salvare,cazand in gol, caci parasuta demult nu ti-a mai oferit garantii. S-a dus si salvarea, iti zici, si pe buna dreptate. Totul s-a zdruncinat de cand El a ales sa isi puna mana pe fraiele vietii tale, in urma cu 5 luni si nu doar de atunci, dar nu te plangi...cauti doar salvarea.
Cioran spunea ca Dumnezeu este disperarea cea mai mare cand toate celelalte s-au dus...asa sa fie? Cum ai putea crede asta cand revelatia ai trait-o si asta nimeni nu iti poate lua si nici tu nu o poti contesta, nici macar atunci cand esti sleit de puteri. Da...ti s-au schimbat parerile, principiile s-au slefuit, insa ceea ce simti pentru El, este real si prezent, doar ca ambalajul e nou si nu pentru o cauza ingrata, nici pentru strategii de marketing, ci pentru a te plia mai bine pe ceea ce este El in tine.
S-a schimbat ceva in regimul asta..nu iti mai doresti sa te mai tavalesti in noroi atunci cand te-ai murdarit doar putin...acum cauti drumurile asfaltate.
Sunt zile in care te uiti si vezi ca totul in jur s-a schimbat si iti doresti sa pastrezi tot asa cum era o data, dar asta nu mai depinde de tine...si deci...zboara puiule, zboara catre cer pentru a bucura inimi, nu pentru a plange un trecut frumos, dar efemer...
Daca nu este real si singurul Domn...ma intreb de ce de fiecare data cand esti in prezenta Lui, ti se inunda inima cu El si iti doresti sa-L respiri tot mai mult!?! De ce simti sa spui- ASTA E DRUMUL CEL BUN!?!
S-a daramat ceva, s-a rupt echilibrul? Nici vorba!

Echilibrul il ai numai prin dragostea fata de El si cum sa dispara acesta? Cum sa dispara o parte din tine?
Cat de inestetic ai fi doar cu o mana si cu o coasta lipsa...

miercuri, 8 iunie 2011

pasiune si pierzare


Sa te judec pentru pasiunea pe care nu o simti? Asta nu pot sa o fac! Dar sa o exprim pe a mea, imi este foarte simplu si la indemana si in plus este si dificil sa o pastrez pentru mine,chiar si asa cu riscul ca o iau prin tufisuri si ma julesc si nu gasesc lumina si cand in final ies din tufisuri de ce dau? De urs! Ce tampenie, zau...asteptam altceva la sfarsitul drumului...sau macar as fi vrut sa pot apuca cararea...nici drumul prafuit nu l-am gasit, orbita fiind. Dar te imprietenesti si cu ursu in final...
Agitatie pe aici acum....cand se face liniste e totul atat de pasnic si stabilit...e totul calculat, analizat, filtrat si aprobat, fie de mine, de altii sau de societate...ca o banda ce ruleaza...stii cum ii...te trezesti, iti bei cafeaua, iei micul dejun, pleci la servici, te enervezi in trafic, te mai bucura ceea ce faci la munca, mai socializezi, ajungi acasa, mananci, faci dragoste cu partenerul de viata- depinde unde se dezlantuie pasiunea si te bagi la somn...in alt caz- te trezesti faci aceleasi lucruri numai ca pleci la un alt servici, unde gasesti aceeasi bucurie, te intorci acasa, iti petreci OBLIGATORIU ceva momente cu ai tai, caci fara sa nu-i sti bine, nu ai pace si apoi te relaxezi la un film si te bagi la somn....te trezesti si o iei de la capat...
Nu tin o pledoarie dramatica cu tonuri care mai de care mai grave, despre o viata monotona- ba dimpotriva zic numai ca in unele momente....click...lipseste pasiunea...chestia aia neplanificata, chestia aia care nu ar trebui sa fie, dar pe care o vrei, chestia aia care o respiri si pe care ai trait-o candva si care te-a dat peste cap mai apoi...
Poate inspaimantator gandul asta de aventura, emana nestatornicie, dar nu are nici o legatura cu asta- este vorba de a trai cu pasiune, si de s-ar putea fiecare moment, si atat- nimic dramatic. Zbucium si calorii epuizate fara sa faci un efort fizic, doar mental creionand tot felul de momente.
Si ar fi fost oare bine sa zici- ce tampenie, mai bine nu se mai intampla? Nu! Asta e grosolanie de-a dreptul. Refuzi practic ceea ce te incarca pe mai departe pentru banda aia care tot ruleaza zilnic si d'asta pastrezi si cateva elemente de atunci si acum...elemente ireale.
Si mi-am zis ca atitudinea asta boema ma duce la pierzare, dar nu...am zis sa o fructific pentru ceea ce da ea, ca e cam singura chestie pe care o traiesc 100%...asa cu tot devotamentul si cu toata setea pe care o poate avea un om inlauntru...
Eu stiu ce sa mai zic acum...natura umana are doua fatete- wild si innocence...si intre astea este un echilibru, cel putin exteriorizat.
O zapaceala...