ramas bun...

Au trecut 23 de zile de pe 23 noiembrie...
Nu stiu de ce simt ca trebuie sa imi dezlipesc cate un deget de pe mana aia rece...asta nu insemna ca il las singur,ci inseamana ca demonstrez schimbarea pe care a facut-o el in mine!
M-am departat de toate lucrurile urate,m-am departat de imaginea dizgratioasa a acelui maistru infect,m-am departat de imaginea penibila a prietenului acelui maistru-acel profesor complexat,m-am departat de aroganta si lacomia acelei directoare adjuncte,m-am departat de acei elevi limitati care l-au judecat,m-am departat de imaginea acelora care il priveau cu suspiciune,nicidecum asa cum ar fi trebuit-simplu.....sunt in pace acum...randul fiecaruia vine..ma intreb doar cu ce plecam de aici?Eu tin in palma un suflet curat,naiv si inocent...lucruri pe care le avea si el acolo undeva adanc...oare ei ce isi tin in palma???
Cu siguranta nu sunt eu cea care ar trebui sa puna lucrurile in ordine pentru el,insa stiu sigur ca eu sunt cea care trebuie sa se elibereze de toate acestea....De ce?Pentru ca il aud cum imi spunea si inca imi spune :"Nu pune nimic la suflet"....
L-am intrebat pe D-zeu daca el chiar aude...daca el chiar mai stie acum....nu am putut sa primesc raspuns,dar am continuat sa vorbesc cu el timp de 2ore....multe lucruri sunt in ordine acum...nu mai am timp de regrete,razbunare si durere...
Cineva mi-a readus aminte azi de taria lui de caracter...am plans de ciuda ca am lasat in umbra pentru un moment ceea ce m-a invatat si am lasat slabiciunea si vulnerabilitatae sa-si faca de cap...
Zambesc cu inima acum...
Recunosc,fara Dumnezeu in astfel de momente nu as fi cunoscut echilibrul....inca ma tarasc cu durerea si probabil o sa o fac toata viata,insa vreau sa invat sa arat,nu doar sa tin in interiorul meu tot ce m-a invatat...si daca o fac bine,Mihai are un merit!
Ma retrag acum,urand de bine....
Timpul e mester mare!!!
Las baloanele sa se ridice spre el acum....

PS:Superbe versuri!!!Ma bucur ca si el le-a stiut!!!!

in ziua ce vine,poate ma vei asculta...

Mi am visat mana pe un pistol..am auzit doar "bum"!!! Un sunet infundat si o persoana la pamant,cu sangele siruind...doar atat..era negru tot....dar era mana mea....apoi fum....

Nu mai stiu daca am avut regrete...stiu doar ca am facut-o...zacea acolo jos si nu imi parea rau...poate eram eliberata acum...a fost pentru el....Dar el?? El ar fi eliberat asa? Este el,de fapt,acum eliberat?

Recunostinta te face sa faci lucruri marete...dragostea te face sa spui lucruri frumoase...

Recitesc ultimul mesaj pe care i l-am trimis...si ii ascult inima,parandu-i rau...ii vad mana care a prins o pe a mea si il aud cum imi spune "Intr-o zi vei intelege...acum nu iti dai seama...Poate o sa-mi treaca vreodata si o sa-ti explic..." si ma aud pe mine,stangace "Constientizez,dar ce pot sa schimb?Daca as putea sa face-o...Poate o sa mi explicati intr-o zi..."

............................................

Ma intreb daca zambea cand auzea melodiile alea sau daca stia ca sunt prezenta acolo cand isi acoperea capul cu sapca aia neagra...ma intreb daca era constient ca am incercat sa il constientizez de prezenta mea acolo prin diferite metode asa cum era a lui aici...

Si din nou il vad intr-o alta ipostaza-"Te-ai schimbat...tu realizezi?Ai crescut sub ochii mei...uite atat de mica erai..." si imi aud vocea tremurand,fara sa il privesc "Oare cu ajutorul cui m-am schimbat?".....il vad zambind mandru....

Astazi i-am auzit vocea de mii de ori,DAR cel mai clar am auzit "Si peretii au urechi....".....aveam doar 16 ani si invatam de la el....si il sorbeam din priviri,cu gura cascata,curgandu-mi saliva ca la cei mici...si cresteam...si invatam....

Scrasnesc din dinti...am vrut sa ies afara si sa arunc de perete oua....sa le vad cum se scurg de peretele ala....nu stiu de ce am ales oul sau daca are practic vreo semnificatie dar am vrut sa arunc la tinta...din doua motive,cred-1.sa mi imaginez ca pot si in realitate sa apas pe tragaci,sa aud "BUM" si sa vad omul cazand si 2.sa arunc si sa ma eliberez..sa pot sa-mi continui drumul...si nu doar verbal....ci cu tot ce sunt!!!

O sa tes o poveste,pana voi reusi sa ma eliberez....

umbra calauzitoare...

As vrea sa mai ma strige macar o data....sa ii mai aud vocea macar o data... ascult si tot ascult inregistrarea cu el...sunt la masa,mananc si in acelasi timp cu el,rostesc cuvintele pe care el le spune acolo...
Simt nevoia sa ii trimit un mesaj pe acelasi numar...il caut in agenda si simt cum pot sa o fac..am siguranta ca o sa-l citeasca... asat cred ca ma ajuta...
Banuiesc ca nu a trebuit,de fapt,sa realizez cand o sa-mi revin (daca asta este cuvantul potrivit)....nu simt insa ca i-am dat drumul...inca vede tot prin ochii mei....dar...s-a schimbat ceva...simt ca este inca pe aceeasi strada de la Lizeanu,simt ca este in acelasi liceu de rahat...il simt viu si in interiorul meu...RARE ori constientizez ca realitatea este alta....
Ma tot intreb daca a speriat pe cineva ce s-a intamplat?Daca a pus pe cineva pe ganduri?Ma doare in acelasi timp ca pentru unii viata continua la fel cum a fost pana acum...merg pe strada cu aceeasi aroganta,fac pe sefii,cand de fapt nu sunt decat niste papagali (putini stiu secretul) ,zambesc ca si cum l-au asezat pe el intr-un colt,ca pe o jucarie prafuita si uitata si si-au reluat drumul prin viata asta care nu pare a fi decat goana dupa vant...
E gol asa fara el...am amintiri cu el in fiecare anotimp...acum ca a venit iarna,il vad prin curtea scolii cu caciula si cu geaca neagra...il aud cum imi spune sa ma imbrac mai gros si cum se vaita de frig....vara il vad in tricou portocaliu,in pantaloni maro,cu sandale,il vad bucuros ca m-am intors de la mare si sunt bronzata si tunsa...primavara il vad cu sacoul gri,cu camasa mov plimbandu-se prin spatele atelierelor singur,il vad cum trece cu masina pe langa mine,opreste sa ma salute si sa stam de vorba,il aud cum ma trimite acasa si cum ma invata sa nu mai stau cu oameni de proasta calitate...toamna il vad....toamna...nu il vad,de fapt.... DAR de curand mi-au revenit alte amintirii in minte...poate prea multe episoade...dar ma bucur de ele...caci ma indruma!!!
Imi era prieten....si continua sa imi fie..inca ma indruma...o face de fiecare data prin vis....
Reintalnirea dintre noi de acum 2 zile a fost folositoare...l-am rugat sa vina din nou in vis...si a venit...ca de fiecare data cand il chemam,fie prin mesaj,fie prin apel...de data asta a venit sa ma invete o alta lectie...
Nu am scris pana acum experienta pe care am avut-o acum o saptamana impreuna,dar acum simt nevoia sa asez aici cum imi arata o morala cu fiecare intalnire...de data asta a folosit visul sa ma invete,din nou,sa traiesc frumos si sa iert...mi-a arata realitatea si m-a obligat sa o accept....cat de complexe sunt sentimentele mele acum....l-am vazut din nou cu familia,l-am vazut din nou iertand,l-am vazut din nou chinuindu-ma,obligandu-ma sa-l vadnpe omul pe care il dispretuiesc pentru ca la final sa pot sa spun ca am cunoscut puterea de a ierta...
Ciudat...ca sa uit cei mai frumosi ani din viata mea,m-am adancit in invatat..simt cum mintea mea este despicata si pregatita sa acumuleze multa informatie...si asta doar pentru a durea mai putin...
Acum realizez literalmete cum poate ambitiona o umbra,o umbra de care fie nu vrei,fie nu poti sa te desparti,o persoana..cum ii poate schimba viata...
PS:Cel mai mult imi doresc ca sufletul tau sa stie acum ce nu a stiut!!!

thanks for everything JC ...

JC and Mayita :* JC learning romanian ;)
JC smiling :P

JC impressive :D
JC at work :)):))

surrendered at ur feet

I have moments when i don t know nothing (like this moment), when i feel nothing,when i can talk nothing...just want to be in ur arms!!! Just be there...no words,no subjects to talk about,no issues to resolve,no desires to put in order something,no need to let u know that all i feel for u is love...just be there,in quiet,holding u...just be there,keeping my head at ur chest,like i always do when i dream about you...and look in ur eyes occasionally...just a quick deep look....a look who is meant to let u know what i feel..a look who is meant to get straight in ur heart!!!
I feel so tiny with u..i feel that i need to let u show me the whole world...i feel like i need guide...I need you to teach me how to take smalls,at the beginig,steps in this world,and then big steps till runing....but with u at my right side...
Please be there in my all moments when i feel lost,when i feel sad,when i have on my face that silly smile,who let all know that i love you....just be there!!!
PS:Let me dream about you,let my soul and my heart scream for u now....i need thouse moments to realize what love is...

fuziune

L-am lasat singur....l-am lasat singur pentru un moment si am plans mai apoi de ciuda ca am indraznit sa fac asta...am fost influentata de realitate,cred...dar mi-a parut rau...

Inca vreau sa traiesc in globul nostru..inca nu sunt pregatita sa las sa plece..inca nu sunt pregatita sa-mi las mintea sa traiasca sanatos,renuntand la ceea ce as putea sa termin si ce imi poate da pace si sanatate mintala,rationala...

Ca terapie,(multi terapeuti au apelat la asta)se zice ca este bine sa mergi la mormant si sa sa vorbesti despre asta...practic,doar te eliberezi am crezut...gandind logic....acum ,insa nu am nici cea mai mica idee de ce cred ca aude,stie,cunoaste si ajuta la schimbare...

Aseara a venit din nou,undeva pe la 5dimineata...era gol de data asta visul...ca o calea de constiinta modificata,visul imi este cel mai bun prieten acum,desi se zice ca somnul este starea in care omul ramane complet lipsit de aparare,accept aceasta stare...de fapt,daca o fiinta superior organizata accepta acest risc inseamna ca somul pare a avea o functie vitala....pe langa aceasta functie vitala,eu il aleg,caci este o punte in care ne intalnim...din nou..mereu si mereu....

Dimineata m-am trezit si mi-am asezat din nou pe partea stanga a pieptului imaginea lui....m-amsimtit o cutie cu capac cu tot...simteam ca ce am inauntru nu o sa se verse...e tot ermetic acum!!!
Am resimtit fuziunea si am zambit pentru a nu stiu cata oara datorita lui...

Acum pastrez asta..vreau,desi imi este rusine,cateodata,sa il simt acolo chiar si la masa sau in timp ce ma spal...

Si din nou,in timp ce pregatesc proiectele pentru facultate,il vad pe el...in diferite ipostaza..mereu schimbate....dar acelasi Mihai...si simt acelasi dor...

acum realizez ce avem....

Mi-e atat de dor de el....atat de dor...

Miercuri am fost in liceu...in drum spre facultate,m-am oprit acolo..doar am intrat..am vrut sa imi vada geaca albastra...sunt sigura ca i-ar fi placut...apoi am iesit si am pornit spre metrou...

Am stat zilele astea si m-am gandit la tot...toate ma duc la acelasi lucru-am anticipat dinainte tot...in sine mea stiam...acum realizez asta...si el stia...

Ii constientizez prezenta poate mai mult decat am sperat ca o voi face...este oriunde...

Catodata fie ca sunt la cursuri,fie ca sunt cu cineva,fie ca sunt singura-inchid ochii si il caut..incerc sa ii conturez fata,ca prezenta lui sa fie si mai puternica nu doar spirituala ci si carnala...si il vad...

De exemplu ieri,l-am vazut cum se chinuia sa rupa pe jumatate tableta aceea plastifiata de la pastilele Orbit...azi l-am vazut cu sapca crem si cu catalogul la subrat plimbandu se la fel de greoi ca de fiecare data...

In fiecare zi are alta fata...in fiecare zi il vad altfel...dar il simt la fel....

Rare sunt momentele in care realizez realitatea...si poate ca e mai bine...astfel nu vreau separarea...astfel ii sunt loiala...astfel durerea nu imi mai zdrobeste sufletul,mintea,calcaiele si genunchii...

.....................................

PS:NU am cuvinte....acum realizez ce a facut acum cateva seri....ii multumesc ca incerca sa fie acelasi Mihai care ma invata...ii multumesc ca imi arata asta prin diferite mijloace cand ne revedem si nu numai!

PS:Multam Iza pentru poza!!!

One day is one day less to live...want you to be my sedative

Am acelasi zambet tamp pe fata cand ii privesc poza...

Am aceeasi rusine fata de el cand stiu ca trebuie sa ii explic ceva...

...............

Avem ceva ce nu poate intelege nimeni!

Suntem la inceputul relatiei...la fel ca si cu inceputurile relatiilor de cuplu,cand le este rusine si sa se priveasca in ochi,cand nu-si impartasesc initimitati,cand le este ruisne si sa vorbeasca de partile trupului,de familie,de lucruri materiale sau de nevoile fiziologice...suntem stangaci...sau cel putin eu sunt...trebuie sa ma obisnuiesc cu el aici...

E ca si cum ii pregatesc mintea sa inteleaga fiecare pas al meu,fiecare decizie pe care o iau si fiecare alegere la felurile de mancare sau la gesturi...

"De parca eu n-as stii cu ce te confrunti,naivo!"

Simt ca ma supraveheaza...si in acest timp,eu ma uit al el si incerc sa ii explic de ce am ales asta sau aia...sunt mica si ma uit in sus la el cu ochii mari,fara sa clipesc si ii explic...exact ca atunci cand am intarziat la scoala si ne-am intalnit pe hol-m-a intrebat de ce am intarziat si am inceput sa ii explic ca nu am reusit sa ma trezesc,cu parere de rau si in soapta ca si cum ar fi fost tata,ca si cum m-as fi simtit vinovata fata de el pentru asta....si din nou il vad cum rade...cum rade de mine,de copilariile mele...cum rade oarecum bucuros de naivitatea mea....

m-a atins...si m-a schimbat....

Ieri s-a schimbat ceva!

De ieri vad din alta perspectiva tot...Ii multumesc Lui Dumnezeu ca hotaraste sa-mi vorbeasca cum considera...si daca prin Mihai alege,sa continua sa o faca!

Ieri mi-am luat zi libera...ieri m-am aruncat pe mine intr-un baldachin si m am lasat sa gandesc...si sa simt...mai mult sa simt...

Acum doua seri Mihai a hotarat sa ma faca sa vad cum este sfarsitul...a venit ca un hot la miezul noptii,asa cum i-am cerut si mi-a pus viata in ordine...din nou....

M-am simtit protejata din nou...am simtit ca pentru el nu mai conteaza nimic acum decat sa indrume...si o face cum stie mai bine...

Cred ca ma cunoste mai bine ca oricine,de a ales sa imi vorbeasca asa...cred ca stie ca doar asa ma trezesc...

Simt ca acum traieste undeva in interiorul meu si ma face sa cresc si sa traiesc asa cum e bine,sa traiesc frumos fara dorinta de razbunare,fara satisfactie,fara repulsie,fara regrete..caci el stie...de acolo stie ce e mai bine...EU contez! Sfarsitul conteaza!

Ma simt eliberata acum...nu am stat sa rumeg suficient experienta traita acum cateva seri,dar ieri vorbind cu el si cu Izabela....ochii sau deschis....

Se zice ca inima este cel mai important si puternic muschi....acest muschi a fost atins...

Aseara m-am reintalnit cu el...

Simt ca pot sa imi pun in ordine tot cand sunt la el...reintalnirea a fost puterica si revelatoare....l-am simtit cum imi invada inima si creierul...cum ma invada pur si simplu...mi-a parut rau ca am plecat si l-am lasat singur,dar stiu ca intelege...

Priveste acum prin ochii mei...si ma bucur ca o face...simt ca sunt in cele mai bune maini,caci Mihai traia frumos...

PS:Doar daca vezi sfarsitul,te poti schimba! Doar daca esti indrumat si sustinut,te poti schimba!

PS 2: Multumesc "epitafuri" pentru poza!

si a mai trecut o alta zi....

Simt ca am nevoie de o pauza...

Vreau sa ma dezbrac de durere si sa o agat in cuier...

O sa mi cumpar un fular alb...el avea unul....ma voi imbraca numai cu acela...asa durerea va fi mai linistitoare....

In fiecare dimineata ma trezesc cu aceeasi gust amar si cu acelasi gat uscat...cred ca il stig intreaga noapte...ma aude oare?

Ieri i-am facut o vizita...stand de vorba am mai aflat unele lucruri despre el...e placut sa il cunosc....si ii multumesc ca imi da ocazia asta...

O sa ii spun in fiecare zi ce inseamna pentru mine...vreau sa stie ca nu m-a dezamagit si ca tot ceea ce a facut si reprezinta el,pentru mine este o alta cale de cunoastere,o alta cale de crestere....

Multumesc ca esti aici sa ma tii de mana si sa ma cizelezi....inca o faci....si stii asta...ai fost martor la schimbarile prin care am trecut si le-ai observat dar nu ti-ai cerut niciodata meritele...pentru asta existi aici in inima mea!!!!