Trecut-prezent,parinti-copii,putere-slabiciune...

In viata parintilor nostrii exista un mister...
Nu-i cine stie ce observatie...
Misterul parintilor sta in existenta lor.Exista lucruri-chiar cele mai abstracte si spirituale-care se traiesc numai prin intermediul trupului.Traite printr-un alt trup numai sunt aceleasi.
Ceea ce a fost trait de trupul parintilor nostrii nu mai poate fi trait de al nostru.Noi incercam sa-l reconstruim sa ni-l inchipuim sau sa il interpretam:adica sa ii scriem povestea.Insa acesta ne pasioneaza atat de tare pentru ca ceea ce-i mai important in ea ne scapa iremediabil.
Tot astfel,banuiesc ca nu vom putea trai trupeste experientele copiilor nostrii:trupul nostru e diferit de al lor si realitatea traita de trupurile lor ne este negata.
Stim cum se petrece fenomenul acesta-dat fiind ca traim si noi ,in trupul nostru,realitatea,in toata infinitatea ei de forme:insa in noi constiinta acestei experiente este atat de puternica incat o deformeaza si o degradeaza.Ea nu se prezinta deci numai ca o experienta buna de utilizat ca sa intelegem experientele analoage ale altora:dotate si ele bineinteles,cu acea calitate care ni se neaga noua,anume valoarea absoluta.
[Valoarea pierduta sau valoare castigata ramane valoare...]
Tot se identifica cu continuitatea trecutului.
Stabilizarea prezentului,se bazeaza pe acest sentiment al trecutului,ca mister ce trebuie retrait.Daca noi nu ne-am iluziona ca refacem aceleasi experiente existentiale ca ale parintilor,am fi cuprinsi de o mare angoasa intolerabila,am pierde sentimentul de noi insine,ideea de noi,iar dezordinea ar fi absoluta.
Trecutul determina formele de viata pe care le imaginam sau le proiectam pentru viitor.In acesta categorie-a celor care fac ceva-sunt cei putinciosi care pot fi si calai si cei neputinciosi care pot fi victime.
In cel putincios nu exista ambiguitate si tot asa si in cei care care se hotarasc sa se supuna celui putincios si sa beneficieze de putere drept recompensa.Victimele sunt insa profund ambigui:hotararea lor de a refuza puterea care le sta la indemana,ca sa creeze alta,intr-un maine incert,improbabil si adesea idealizat,nu poate sa nu dea de banuit.
Poate fi condamnat cel puternic(pentru abuzul lui de putere,pt violenta,agresivitatea si vulgaritatea lui)si pot fi condamnati cei care ajunsi la momentul optiunii,hotarasc sa stea de partea celor puternici,sa-i serveasca,cu scopul de a participa la putere,si putin,cateodata sa devina ei insisi puternici adevarati...
Desi nu vreau sa cred,sunt si din acestia comozi,tocmai de aceea se scrie despre ei,caci daca nu ar exista nu s-ar pomeni...
Ideea e ca de la parinti inveti sa iti urmezi cursul vietii,punandu-te in slujba puterii cu dezinvoltura tinereasca,pentru ca mai apoi asta sa iti asigure la batranete putere si prestigiu...