Linistea hazardului se asterne si vad acele umbre...Inalt cantari pentru sufletul meu si astept...
Din abur se ridica forma luminii si a iubirii nesumbre...
Nu,nu este un desen,este un destin cert...
Din spatele fumului,ma apropii cu a mea mana meschina...
Iar El ma asteapta la picioarele-I sa ma plec...
Incepe o viata,de lepadare de sine...
In care putere,nu trebuie sa mai astept...
Pastrez pe pelicula vietii mele...
Cele mai calde amintiri atat de neseci...
Si merg brat la brat spre aceea lumina...
Stiind ca omul fara Dumnezeu
Nu este o lumanare ce se consuma
Ci un personaj defect!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu