eu si globul meu de cristal...

Incerc sa injgheab in acest post tot...

Vreau un monet de respiro...

Tot ce vad si ce folosesc azi este cutitul...

Sunt o vaduva ce refuza sa renunte la doliu...

Ce imi mai alina suferinta e privelistea ce s-a obisnuit deja sa persiste la mine in living-toti ai mei pe jos,in cerc,jucand carti...

Refuz sa traiesc zambind si nu gasesc in mine,desi ma rup in bucati si ma descompun,o urma de exaltare...nimic de genul...

Imi aduc aminte totusi ca atunci cand eram mai mica am gustat din bautura aia din sticluta veche si albastra...am aflat mai tarziu ca era vorba despre elixir si nu mi-a parut rau...am incurajat chiar alchimistii in studiul lor...insa azi imi pare nespus de rau...

Omor si tai si rastorn orice..imi tes lumea mea in care visez la orice nu ma loveste de realitate...si creez tot felul de ciudatenii...

Sunt o visatoare insa deja simt ca nu mai incap nici in lumea asta...e stram,umed si miroase urat...si nici cu lama cutitului pe care il tot manuiesc de ceva timp nu pot sa evadez...

Nu am putut sa mai imbratisez pe nimeni din globul meu de cristal...si mi-e asa dor sa ma lipesc de cineva si sa simt in bratele mele piele si oase si musculatura si umeri si gat...ceva ce pot imbratisa cu drag...
Nu mai vreau sa fiu acel ghemotoc plin de vanatai si smiorcaieli...
Nu mai vreau nici sa pastrez cutitul..

PS:TARAIE CU MINE PE JOS...TAVALESTE-MI HAINELE PRIN PRAF SI RUPELE....DAR SPARGE GLOBUL DE CRISTAL TE ROG!