Imi iei puterea si abea pot sa respir! Imi iei puterea cand ma gandesc si traiesc cum este fara Tine! Simt cum mor cate putin in fiecare zi si nu imi pare rau pentru ca am stiut inca din prima clipa ca viata asta nu imi apartine si trebuie dedicata!
M am impacat cu ideea ca nu am casa , dar am ales sa nu fiu o fugara, niciodata! Am preferat sa dorm unde gaseam un loc sa ma adapostesc,dar fara frica, caci stiam ca am adapost in bratele Tale!
Mi am cautat locul in mai multe adaposturi , care imi pareau mai sigure si m am trezit desculta si fara haine in mijlocul furtunii si atunci am inteles ca nu vreau sa fiu o fugara, ci vreau sa infrunt furtuna cautand curcubeul. Aia da, senzatie!
In ce lume traiesc? De ce nu exista un adapost pentru fiecare dintre noi? Pentru ca desi avem un acoperis, nu ne simtim in siguranta si asta datorita faptului ca nu aici este a noastra casa!
Simt tot mai acut un dor de casa si nu de casa mea construita de bunicul meu, ci de casa in care nu mai exista mobila schimbata, vase spalate, renovari si pomi plantati in curte. Casa in care alergarea se sfarseste!
Pana atunci imi pastrez mintea si trupul, cat si casa intr-o continua remodelare!
Nu aici este casa mea si simt asta pe zi ce trece tot mai mult, cu fiecare pas grabit pe care il fac in noile experiente!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu