camasi desfacute, suflete dezbracate- open shirts, naked souls

M-am trezit in dimineata asta dezvelita.
Am facut toata noaptea dragoste cu un strain.
M-a dezbracat cu grija si m-a pus sa ma privesc in oglinda, in timp ce ma sustinea cu bratele. Probabil cumva, el avea sa stie ca dupa ce ma voi vedea, apasarea ma va clatina putin. Si statea acolo, dandu-mi suport.
A fost o noapte intensa, in care fie predam stafeta si-i permiteam sa-mi mai deschida un alt nasture la camasa, fie trageam patura pe mine. Patura, pe care cumva el reusea sa o priveasca tot ca pe o patura subtire si transparenta.
M-a atins, de-mi ardea pana si camasa pe mine, dar nu scoteam un sunet. Lasam sa arda, sa ma obisnuiesc cu ce trezea in interior.. lasam sa arda ca nu cumva sa uit repede mai apoi, ca ceva poate sa arda si asa...
Insa asteptam la fiecare pas sa-i vad ranjetul perfid si ungherele cele mai urate...nu apareau...le cautam, le provocam....nu gaseam nici urma de deconectare de la propria-i persoana.
L-am creionat imediat ca ingamfat...si am vrut sa pun mana pe pelerina si sa ies in ploaie...vroiam sa ma ude si sa treaca tot apoi. Sa treaca toata zvarcoleala care mi-a provocat-o, o data cu fiecare nasture desfacut. Au mai stiut si altii cum sa apuce sa caute fermoarul si s-au impiedicat pe drum, fie de ignoranta lor, fie de egoism. Asa ca m-am incurajat ca tiparul se repeta si daca-i asa, pot foarte bine sa inalt zidul cu inca o caramida. Si asa mi se parea ca-s cam descoperita.
.......
M-a lasat exact asa cum eram, goala.
Si-a luat mainile de pe mine. Fara sa ma tina in brate, fara sa ma lase sa-i plang pe umar, fara sa ma sprijine. Auzeam parca :" Descurca-te ! Oricum iti stiu gandurile. Descurca-te si nu uita ultimele ore in care ai stat goala. Au insemnat ceva."
.......
A fost momentul in care inima si mintea si-au dat mana bucuros si s-au salutat intr-o maniera militareasca.
Le-am facut poza.                                                                                                                                  
Aratau asa dragut impreuna.
Nu m-am intrebat niciodata, copil fiind, cand acestea or sa se intalneasca, pentru ca nici nu stiam ca o pot face. Pot spune ca " saltul" porneste in momentul in care cunosti insemnatatea cuvintelor- sinceritate ( intai fata de tine, apoi fata de celalalt), veghere ( atat introspectie, cat si empatie).
.......
Jocul acesta in a "lupta" cu puterea si necunoscutul, m-a adus in situatia de a ma privi in oglinda fara vreo fastacire si a-mi spune: "El este egalul meu!"
Eu sunt goala si imi este ok. El este gol si nu are o problema cu asta.
PS: Multumesc pentru grija cu care m-ai facut sa-mi permit sa scot capul si sa vad ca exista si alte usi ce dincolo de ele, se gasesc si alte atribute, nu doar "siguranta" zonei de confort.
.....
Daca m-ai intreba de ce te iubesc...nu as sti sa iti raspund....si asta pentru ca nimeni altcineva nu a ajuns pana la ultimul nasture.


I woke up this morning unveiled.
I made love all night with a stranger.
Carefully he undressed me and put me in front of the mirror to see myself, while he was holding me with his arms.
Probably somehow, he knew that if I will see myself, will shake a little.
And he stood there, giving me support.
Was an intense night.
Step by step I allow him either to open another button of my shirt, either I was covering myself with a blanket. Blanket which he, somehow managed to see it like a thin and transparent one.
He reached me that deep, that my shirt was burning up on me, but I didn't make a sound.
I let it burn to get used with the intensity, I let it burn to remember it and not to forget that something can burn so deep.
After a while I've looked for his smirk and his treacherous corners....his ugly parts...
Did not come out. I looked for it...I provoked it.....I could not find anything that disconnected him from himself.
I sketched immediately lifted up....and I wanted to put on the cloak and go out in the rain...I wanted to go all wet and to do something in order to vanish all the emotions that he took out of me, along with every button undone.
I knew that there were also a few that seeked the zipper and in the end they stumble either of their ignorance or selfishness.
So I encouraged myself that the pattern is repeated and I can easily build on the high wall by putting another brick. Anyway I was revealed enough.
He left me just as I was. Naked.
Took his hands off. Without holding me, without lettin' me cry on his shoulder and without support me.
I heard only:" Deal with it! I know your thoughts anyway. Deal with it, but don't forget the hours you were naked. Have meant something."
.......
So, that was the moment when the heart and the mind, gladly shook hands and greeted in a military manner.
.......
I have not ever wondered, when I was a kid, how the heart and mind can meet, because I didn't knew on the first place if can actually be possible.
I can only say that "the jump" starts in the moment you know the significance of the words- sincerity ( to you first, then over the other) and vigilence ( both insight and empathy).
This game and this "fight" of power and unkown, brought me in the situation in which I looked at myself in the mirror without any flustered reactions and told myself:" He is my equal!"
I'am naked and its ok. He is naked and has no problem with that.

PS: Thank you for the care with which you made me allow myself to head out and see that there are other doors that beyond them, are other attributes, not just the " safety" comfort zone.
.....
If you ask me why I love you....I wouldn't know what to answer you....and that is because no one else came down to the last button of my shirt !

emotions...soul thermometer....

"-Honey, I've catched the happiness!"
You've told me once, but it seemed that somebody else was talking...
And now I guess it was precisley her- Love !
Today I've looked toward us...you can see how much ligh is around us and how many emotions from all points of the compass!?!
I guess all of this tries to tell us that we have insurance to raptures...

My beloved one...emotions are the soul thermometer....and so....and then..... I like to have fever.....!


Hold me... Daniel Rebolledo Tavera !

aprig calau

Si probabil ca nu isi pusese in minte sa o induca in eroare. Isi luase atunci cel mai frumos costum pe el pentru ca era o zi frumoasa...cine sa stie ca o sa o intalneasca tocmai pe ea atunci!?!
Arata ca un leu imblanzit si vorbea la fel de bland ca vocea tatei citind povesti inainte de culcare.
Voia sa opreasca timpul exact asa cum era atunci.
In timp a dat jos de pe el cate o haina. Azi una, maine alta. Si cine mai facea diferenta!?! Pana si pielea lui trebuia sarbatorita.
Si tare si-ar fi dorit sa nu se termine.
Stia ca nici pudoare ei nu poate primi vreun premiu pentru excelenta, caci demult se transformase din inger in demon pentru el. Si asta era pretul platit.
Amandoi au dorit, amandoi au avut.
Ea a dorit costumul, el a dorit inocenta. Apoi ea a dorit intregul, el a dorit pana si ramasitele.
Si da, a dus-o in casa aceea parasita unde a luat tot ce avea pe si in ea, plecand mai apoi cu camasa scoasa din pantaloni si cu mainile pline, fara sa ranjeasca in coltul gurii libidinos, ci tacut, tiptil si lacom...exact asa cum a venit...

pentru ca lanturile sa cada

Daca ai primi o invitatie deschisa, pe o perioada nedeterminata, care implica doar prezenta ta si nimic altceva dupa, atasat, o adresa, ai veni?
Nu cunosti motivul, durata exacta, locatia sau ce gasesti acolo, insa ceva este clar- cineva are nevoie de tine !
Ce iti trece prin minte prima data?
Ce trebuie sa existe in plus ca sa iti dea siguranta?
Probabil ca ai nevoie de un intreg proces pentru a te decide. Desigur, depinde de unde vine invitatia, de starea ta de moment, de intuitia ta si de cat de contectat esti cu vocea ta interioara, depinde
de curajul pe care il ai sau de cat de traditionalist esti.... iar in tot acest timp, acel Cineva asteapta.
(...)
Dezbraca-te si arunca-te gol in "nebunia" pe care cativa dintre noi am numi-o- credinta ! Supravietuiesti oricum !

"Mi-am dat seama ca noi simulam nebunia, pentru a putea supravietui."

viata privita prin ochii unuia la sfarsit de drum...viata privita prin ochii unuia la inceput de drum...

Stateam pe prisa casei la povesti cu noul meu prieten.
Mirosea a iarba cosita si a peste tavalit in sare, intins pe funie. Soarele dogorea si oamenii munceau pamantul.
Facea pauze nici prea dese, nici prea lungi sa isi gaseasca cuvintele care sa redea intensitatea trairilor interioare. Nu voia sa omita nimic.
Fiecare poveste a lui ma coplesea si imi umplea ochii de lacrimi de recunostinta.
Ochii ii erau albastri, iar mainile tremurande.
Incercat de viata, retraia experiente vechi din 64' si isi amintea fiecare detaliu ca si cum ar fi fost ieri. Ascutimea mintii lui ma fascina si nu putea decat sa imi umple inima de bucurie. Calculat, vorbea din experienta si din instiintarile pe care i le dadea Dumnezeu, asa cum le numea. Imi vorbea folosind pronumele de politete si zambea rusinat de fiecare data cand vedea in ochii  mei dragul de a-l asculta. Primul lui peste prins a fost un lin. A alergat cu el in sort tot drumul spre casa pentru a-l arata bunicului, pentru a-l bucura ca a reusit, copil fiind ,performanta asta, asteptand cuminte laudele.
"Ce prieten drag...ce inger de om...", imi spuneam de fiecare data cand povetele pe care le spunea imi atingeau inima...

Mi-e dor de tata...vreau sa-i stiu cat mai multe din povestile lui. Mi-e dor de istetimea mamei....vreau sa pot dobandi arta devotamentului de la ea...
Mi-e dor de sinceritate...

Deja se facuse tarziu..bunica trebuia sa mearga cu traista cu mancare pe umar 3 kilometri pentru a o duce bunicului. Noi doi priveam. Il intreb numai:-"Nu vrei sa o ajuti?"
Calculat raspunde:-"Este omul ei, este datoria ei sa-si hraneasca sotul. Nu am facut-o nici copil fiind, nu as face-o nici acum. Privesc de pe margine."
Bunica se apropie si mangaie pe cap copilul descult si cu ochi albastrii si ii spune ca se intoarce repede.
Lui ii dau lacrimile...
Bunicii mananca la umbra unui copac.
El deja deruleaza alta imagine: -"Aveam 12 ani cand mi-am permis sa ii spun unui prieten de 20:"Ce esti nataflet asa..si nu faci asa...!?!"- incepe sa planga si continua- "am tacut toata seara cand mi-am dat seama ca nu l-am respectat...stateam printre ei, fara sa mai scot un cuvant..."
Cata intensitate in trairi...

Mi-am facut un nou prieten vis-a-vis pe care il pretuiesc.
M-a atins intr-o maniera ciudata si m-a facut sa-mi fie ciuda ca nu am trait si eu alaturi de el toti acesti ani.
I-am pretuit si ii pretuiesc lacrimile care izbuceanu de fiecare data cand ceea ce povestea ii atingea si lui inima din nou...
Ce suflet curat...
Si parca am mai trait asta candva...si parca mi-e familiara...si o las sa curga si sunt recunoscatoare pentru mana care a deschis usa catre mine...

Il astept cu drag inapoi, cat mai curand...

visare...

persoanele care-mi guverneaza viata...

"Un copil nu este imaginea a două fiinţe, rodul a două sentimente liber contopite – pentru părinţi, copilul trebuie să fie o miniatură încântătoare, în care se regăseşte poemul celor două vieţi duse în taină de ei – vieţile lor; el trebuie să le ofere un izvor de emoţii rodnice, să fie în acelaşi timp întregul lor trecut şi întregul lor viitor." Honoré de Balzac

PS: "Pe lume, de orice poţi face rost, afară de tată şi de mamă."

credinta de neclintit

Iov 33

1. Acum dar, Iov, asculta cuvantarile mele, ia aminte la toate cuvintele mele!

2. Iata, deschid gura si mi se misca limba in cerul gurii.

3. Cu curatie de inima voi vorbi, buzele mele vor spune adevarul curat:

4. Duhul lui Dumnezeu m-a facut, si suflarea Celui Atotputernic imi da viata.

5. Daca poti, raspunde-mi, apara-ti pricina, fii gata!

6. Inaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tau, si eu, ca si tine, am fost facut din noroi.

7. Astfel frica de mine nu te va tulbura, si greutatea mea nu te va coplesi.

8. Dar tu ai spus in auzul meu, si am auzit sunetul cuvintelor tale:

9. "Sunt curat, sunt fara pacat, sunt fara prihana, nu este faradelege in mine.

10. Si Dumnezeu cauta pricina de ura impotriva mea, ma socoteste vrajmas al Lui;

11. imi pune picioarele in butuci, imi pandeste toate miscarile."

12. Iti voi raspunde ca aici n-ai dreptate, caci Dumnezeu este mai mare decat omul.

13. Vrei dar sa te certi cu El, pentru ca nu da socoteala fiecaruia de faptele Lui?

14. Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama.

15. El vorbeste prin vise, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor.

16. Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui,

17. ca sa abata pe om de la rau si sa-l fereasca de mandrie,

18. ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei.

19. Si prin durere este mustrat omul in culcusul lui, cand o lupta necurmata ii framanta oasele.

20. Atunci ii este greata de paine, chiar si de bucatele cele mai alese.

21. Carnea i se prapadeste si piere, oasele care nu i se vedeau raman goale;

22. sufletul i se apropie de groapa, si viata de vestitorii mortii.

23. Dar daca se gaseste un inger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

24. Dumnezeu Se indura de el si zice ingerului: "Izbaveste-l, ca sa nu se coboare in groapa; am gasit un pret de rascumparare pentru el!"

25. Si atunci carnea lui se face mai frageda ca in copilarie, se intoarce la zilele tineretii lui.

26. Se roaga lui Dumnezeu, si Dumnezeu ii este binevoitor, il lasa sa-I vada fata cu bucurie si-i da inapoi nevinovatia.

27. Atunci el canta inaintea oamenilor si zice: "Am pacatuit, am calcat dreptatea, si n-am fost pedepsit dupa faptele mele;

28. Dumnezeu mi-a izbavit sufletul ca sa nu intre in groapa, si viata mea vede lumina!"

29. Iata, acestea le face Dumnezeu, de doua ori, de trei ori, omului,

30. ca sa-l ridice din groapa, ca sa-l lumineze cu lumina celor vii.

31. Ia aminte, Iov, si asculta-ma! Taci, si voi vorbi!

32. Daca ai ceva de spus, raspunde-mi! Vorbeste, caci as vrea sa-ti dau dreptate.

33. Daca n-ai nimic de zis, asculta-ma! Taci, si te voi invata intelepciunea."

Timpul...un trisor chel si batran...

Timpul...un trisor chel si batran...

Avem nevoie de timp, de mai mult timp. Avem nevoie de luciditate si de siguranta. Cautam haotici atat in interior, cat si in exterior si fara avertisment, vine si linistea. Si o indesi in traista si nu te lepezi, desi nevoia de dezechilibru am cerut-o toti pentru a inflori mai apoi, aratandu-ne ranile.
Mai vrem inca putin din toate, daca tot nu este posibil, caci suntem oamenii extremelor, din generatie in generatie. Cei mai viteji din cati au fost si vor mai fi!
Caci cine isi poate pierde vremea cu iluziile? Un trisor la fel de bun ca timpul? Cel care nu osteneste sa se risipeasca in ganduri?
Neasteptatul uneste. Asta si ne dorim de fapt...si strigatul nostru individual, il aude si il poarta pe umeri cel in masura sa faca si schimbarea. Si pricepem povata? Si ne imbracam cu curaj?
Si stai, cine a spus ca viata nu-i un miracol? Nu poate fi si moartea unul?
Suntem analfabeti. Suntem analfabeti in fata Celui care scrie paginile si a caror mazgaleli le pricepem atat de greu. I-ar vine sa rada in pumn, dar il opreste indurarea. Stie ca este nevoie de rabdare cu cei natangi. Nu suntem noi haituiti de propria noastra limitare?
Si da ! Exista si nemuritori. Astazi renaste unul si danuieste in veci ! Caci spune-mi, cine prefera sa se agate de un batran chel si trisor, in locul nemuririi?

"Copil" naiv...

Revenind... 
La cum il cunosc, ar fi fost inevitabil sa nu se strecoare usor pe usa din dos, la prima zdruncinatura, fie ea si usoara, provocata mai mult de vreo inchipuire de-a lui. Si nu il judeca nimeni pentru asta- el face ceea ce cunoaste mai bine, aplica strategia celui impartial. 
Si totusi...Adam nu s-a nascut misogin.... 
...o cursa sportiva interminabila... 
Varstele n-au prag si nici granite. Teama insa, da.
Probabil te-ai obisnuit sa rezolvi unele inconveniente prin tacere. Pentru mine tacerea inseamna a-l sfida pe celalalt, nicidecum respectul pe care-l sustii cu tarie.
Pentru mine egalitatea inseamna a face un efort sa-ti gasesti cuvintele si sa rostesti ce trebuie, cand si cum trebuie. Ai in fata ta un alt om, care dispune si el de toate palierele de care dispui si tu. Trateaza-l ca atare si nu doar prin cuvinte. 
Imi displac oamenii comozi si aceia care cauta scuze, fie de context sau de implicatii. Nu, nu trebuie sa te porti cu manusi, trebuie sa rostesti. Doar ti-a aratat ca este construita intr-o maniera curata, doar ti-a aratat ca intelege si ti-a aratat devotament. 
Ii pare ca te ascunzi in spatele imaginii de om trecut de prima tinerete cand de fapt...tu nu ai incredere in ea. 
Si nu este vorba ca nu accepta realitatea, ci ii repugna cand ne punem pe fata masca empatiei sau a moralitatii, pe care probabil nici nu stim ca de fapt, nu o avem. Este o disimulare. 
Ce pot accepta insa, este ca ai o sensibilitate aparte, desi o pastrezi ascunsa bine.
Nu-mi spune ca n-ai stiut si nici nu-mi spune ca ai crezut altceva.
Imi spui "copil inteligent"...cunosc si eu asta despre mine... inca imi mai doresc sa fi avut intelepciunea necesara sa fi evitat cuvantul asta...
Probabil ai citit pe fata mea dezamagirea...nu pentru ca mi-ai prezentat un adevar, ci pentru ca il percep ca pe o lasitate. Nu pentru ca esti legat, ci pentru ca etalezi asta in fata ochilor ei si o faci sa se simta incomod. 
Nu pentru ca ai fost transant, ci pentru ca ai permis sa fie. 
Nu pentru ca ai incercat sa pui bariere, ci pentru ca o tratezi ca pe un copil. 
Nu pentru ca te afli in incapacitatea de a oferi, ci pentru ca ii pare ca esti superficial.
Sintetizand, nu situatia actuala pe care o experimenteaza este inconvenientul,o stia prea bine, ci faptul ca...el nu este asa de grozav precum credea ea....in final, ea concret, nu i-a cerut absolut nimic....
Spera sa intelegi totusi ca refularea aceasta este ceva obligatoriu pentru a putea transcende starea...in esenta, ea nu cunoaste uratul, murdarul sau perfidia. Si te poate privi in ochi din nou. In esenta , in naivitatea ei, probabil ca o vreme inca o sa stea parca, cu ceasul in mana sa astepte sa se faca fix, si sa o iubeasca !
"Copil" naiv...

Paradoxul...diadele...

Odata, un om a fost intrebat:
- Ce iti place la ea? Ce anume din ea, a facut sa vibreze ceva in tine?
- Pofta de viata. Traieste cu pasiune! A raspuns el scurt, desi si-ar mai fi dorit sa adauge cate ceva.
- Dar tie? Si isi intoarce privirea catre ea.
- Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca aluneci usor spre ameteala, doar in momentul cand il privesti pe celalalt si cunosti ca mai ai o groaza de lucruri de descoperit la el?
- Drept sa spun, nu.
Femeia raspunde: - Ah, tu vorbesti pe limba lor. Am uitat. Inteleg ce spui.
- Pe limba cui?
- Pe limba celor mediocri. Ei experimentaza iubirea ca pe ceva vulcanic, ce trebuie sa se petreaca rapid, deoarece instinctul primar, nu le mai da voie sa vada dincolo de nerabdarea de a atinge, a lua, a poseda. Este acel moment cand mintea infierbantata nu duce la nimic bun si cand ei isi peticesc golurile, apropiindu-se fizic, fara sa mai guste din pasiunea pe care insasi distanta o intensifica.
Ei nu pastreza cu grija starea pe care le-o da gandul ca celalalt ii poate poseda in toate felurile posibile, de la psihic, la moral, de la fizic la spiritual...
Si eu zambesc...zambesc cand stiu ca desi puterea sta in mainile ei, ea nu este decat cea care este condusa de puterea lui ciudata de o tulbura placut de fiecare data cand il priveste, caci el este cel care o face sa fie EA si invers...
Iti pare un soi de joc de-a puterea...? Exclus. Aici nu este decat confirmarea pe rand ca atat el, cat si ea fac sa se cladeasca un ei, care mai devreme sau mai tarziu va fi trait plenar, caci o sa fie necesar sa se faca si saltul spre profunzime pentru a putea trece la starea in care pauzele dintre ei nu vor mai provoaca un ecou, ce-i face sa isi auda destul de rasunator gandurile, sa isi auda trupurile ce vor sa-si vorbeasca si altfel. Insa asta inseamna profunzime, povesti pentru cei mici.
- N-am intalnit asta. Pare ca este ceva ce lumea in care eu traiesc, nu a experimentat inca si posibil sa nici nu-si doreasca. Imi suna a fi ceva ce necesita timp, iar ei sunt cunoscuti drept veterani in uzarea expresiei- apasa acceleratia, ne grabim.
Femeia zambeste.
- Nu-i nimic. Intelege cine este pregatit. Orice poveste se cladeste tatonand. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare o sa se simta satul de goana dupa vant....

visari

Licurici. Dans alb. Sfera colorata.
Vezi o inima batand, zvacnind pe masa de operatie. 
Te rog, asculta ceea ce nu iti spun...- ia-ma de mana, hai sa ne ridicam pe varfuri si sa atingem cerul...

"Daca nu ar fi fost diferenta de varsta...fara doar si poate, m-as fi uitat la tine de jos in sus...."

Am zambit in coltul gurii atunci si o fac si acum. 
Imi semeni in a evita elegant unele discutii, esti un jucator destul de bun si in defensiva, insa imi semeni si la trairile intense din interior. Disimulezi ca un adevarat actor chiar daca mana tinuta in buzunar si mersul strengaresc te dau de gol. 
Continui, crezand ca te-ai intrecut si de data asta. Si nu este vorba despre abandonare...este vorba de acel neastamparat din interior, numit....cum vrei tu sa il numesti, dar care-i asemenea unei experiente tactile pe care ti-o da melcul, care ti se taraste pe abdomen.
Si nu este vorba despre faptul ca a dizolvat-o printr-o singura atingere pe mana cu buzele si nici prin privirea aia pe care si-ar dori sa o vada cum urca spre ea, in timp ce el este dedesubt.
Vorbim despre gastronomie. Marul copt, sta pe masa si astepata sa fie muscat...si nu oricum, cu pofta. Cica au si merele posibilitatea sa-si aleaga "calaul". Cica il aleg dupa miros, dupa forta, dupa puterea de a le poseda, dupa finete, dupa capacitatea de a le ademeni si apoi abandona. Se pare ca marul asta s-a oprit tocmai la tine si asteapta. Uneori se intreaba daca nu cumva nu iti plac merele...
Ce poate fi mai rational de atat?

persuasiune

Sa se schimbe povestea, eu am avut nevoie sa o vizualizez. O sa stiu apoi ce-i de facut. Sa se schimbe povestea, tu ai nevoie sa o cunosti. O sa stie ce-i prin interiorul nostru, ce sa faca mai departe.
Cu ce sunt insa total de acord, este ca functionam in alti parametri. Si deci, nu-mi ramane decat sa am incredere ca o sa vrei sa ma ajungi din urma, pe caile astea noi, pentru a permite sa scriem scenariul diferit de data asta. Asta doar daca nu ne dorim cumva sa ne mai intalnim si in alte vieti..

experiente grizonate

Oamenii ii investesc pe altii cu prea multa putere...asta o vreme...apoi ii percep ca pe intrusii de care trebuie sa scape.
Si nu-i vina celor investiti...ei primesc suficienta energie.
Daca ar intelege ei insa, macar pe jumatate din ce este, probabil ca ar privi cu alti ochi, faptul ca s-au intamplat, indiferent de maniera.
Probabil ca ar aprecia mai mult ca ceva in ei a fost atins si ca acest ceva o sa porte cu ei de aici inainte. Nu simt nimic astia?
Probabil. Altfel nu ar mai fi atat de sceptici, tematori, neincrezatori, ironici sau precauti.
Pierd insa din vedere alt aspect. Povestea trupului lor actual, toata povestea, nu este singura legatura cu povestea sufletului lor. Ma intreb daca s-au uitat vreodata acolo...
M-as cazni sa ii fac sa intelega, dar cum am mai spus, este vorba de deschidere si de dorinta. Lucruri pe care ei le-au ingropat, crezand ca experienta deja si-a spus cuvantul si ca intr-o oarecare masura paharul este plin si ce pot sa mai adauge, sunt doar cativa picuri incarcati de ideologie, insa nu si de practica.
Si nu ma mai caznesc, nu-i de datoria mea sa fac asta. Oricum, reactioneza destul de stangaci, daca se simti cumva o tinta in care poate urma sa se traga cu sageti.
Si imi pare puerila si tensiunea existenta, dar nu si verbalizata dintre ei, cand se intampla asta.
Balanta se inclina si ei nici nu au habar.
Asa ca ce ramane de facut?
Nu mare lucru.

viziuni complexe

eu stiu sau nu...

Eu nu stiu ce inseamna pentru un barbat sa fie invitat sa se aseze pe camasa ei si sa ii ceara lui sa o transforme pe ea, in aleasa lui, caci sunt femeie.
Eu nu stiu cum e sa poti ramane neimplicat, caci am slabiciunea unei femei.
Eu nu stiu cum rezoneaza in el, dorinta ei ca dintre toti, el sa o adore, prin el sa se transforme, pentru ca sunt femeie.
Eu nu stiu cum este sa traiesti superficial, pentru ca sunt femeie.
Eu nu stiu cum e sa ramai pasiv pentru ca ai alternative, caci sunt femeie.
Eu nu stiu cum e sa traiesti in viitor, caci sunt femeia care traieste prezentul.
Eu stiu insa cum e sa il vada pe el ca face gafe si sa le accepte.
Eu stiu insa cum e sa iti fie dor, dupa perioada de asteptare. Stiu cum e sa iti doresti sa ai momente cu el, chiar si momente pe care reuseste sa le "strice" cu cuvinte goale…
Eu stiu cum e cand nu il vede sau aude.
Stiu cum e sa simti si cele mai ascunse trairi si sa intelegi si cele mai mici reactii. Stiu cum e sa simti ca vrei sa-l certi, cand va revedeti, pentru ca iti da motive, le creeaza, te provoaca.
Eu stiu cum e sa traiesti in corpul unei femei.
El stie cum e sa traiasca in corpul unui barbat.
Se gaseste o cale de mijloc?

ne rugam pentru cei doi "destepti"

Indiferent de incapacitatea omului de a se deschide, de a se manifesta intr-un fel mai cald sau nu, indiferent de incapacitatea de a simti sau a exprima, exista o parte in ei, si nu aceea rationala, realista sau transanta, ci entitatea din ei care nu are treaba cu ale cognitiei si nici cu ale proceselor astora neuronale, care are trebuinta sa stie, sa auda ca este iubita, apreciata si sustinuta. Cealalta parte a lor, care se hraneste si creste din energia asta primita...
Si deci....

G.R.D

Am avut ocazia sa traiesc si mangaiata de iubire dusa pana la servilism si trezita de palma celor rationali si detasati. 
Imi dau seama ca m-ai ajutat sa-mi dezvolt rabdarea si sa-mi "repar" atasamentul...si nu numai...
Insa, in final...am nevoie de ceva complet- o minte zdravana, spontana, iute, dibace, dar si de o inima calda si de doua brate protectoare...
Si poate ca nu ma multumesc eu niciodata cu nimic din ce am, dar imi pare ratacitor sa fie asa...sau poate ca inteleg eu putin eronat ca a simti recunostinta strict pentru ce ai, nu inseamna sa te multumesti cu putin, deci sa te plafonezi...temeri d'ale mele, pe care nimeni nu a avut grija sa mi le imbratiseze...cine mai stie!?!

Am nevoie si de inorogi si de ireal si de taramul in care cu buna stiinta vreau sa stau, pentru starea aceea care te deconecteaza.

Da...mi-ai dat atat de putin...ca am si uitat ca te-am avut si in mintea mea, inca ma "lupt" sa te cuceresc cumva...

Dar hey, spune-mi...m-ai lua in brate in momentele in care am nevoie cel mai mult? Adica, acum !

Vorbesc cu un strain, cu care mi-e drag sa impartasesc....
Tu realizezi ce frumos se conecteaza sufletele intre ele!?! Din toate partile lumii...se gasesc...poate fara sa se caute...

sunete...

Nu ma lasa sa-mi folosesc puterea...nu totdeauna sunt o persoana frumoasa...

Te-am vrut complet...jumate el, jumate celalalt. Si esti minunat. Te-ai deghizat intr-un personaj "multifunctional" si ai venit sa-mi arati cum ar fi putut sa fie...
Am cladit ceva frumos si durabil, insa nu mai vibrez la fel ca atunci...ca atunci in niciunul dintre celelate doua contexte...
Aici, la fileul mi-ai ridicat mingea si eu habar n-am ce sa fac cu ea acum, cand cred ca altul ar fi trebuit sa fie apogeul...
Traiesc intr-un idealism fantastic, caruia de fiecare data ii achizitionez noi accesorii si atributii. Nu de putine ori m-am trezit surprinzandu-ma ca ii poruncesc cum sa fie si chiar daca mai interactioneaza si cu dusuri reci, ma incapatanez sa-l modelez dupa bunul meu plac. In final, nu eu sunt creatorul!?!
Da, sunt ! Dar nu totdeauna stiu sa creez fara ca mai apoi sa nu ma razgandesc si sa sculptez altceva si mai apoi altceva...

asta-i surd...

Si-a spus ca ce-i displacea era faptul ca "nu transpiri" pentru ea, chiar si pentru acest "voi" schilodit si divizat, dar nu, nu asta-i motivul. Il deghiza ea, facand mofturi de adolescenta alintata.

Stii ce-i displace? Ca simte ca o luati de la capat de fiecare data sau ca stagnati si ca la fiecare reintalnire cu voi, sunteti cumva obligati sa va repetati.

Este vorba de timpul pe care vi-l oferiti, dar care uneori ii pare gol in concret. Aici e lupta ei. Da-i cat poti, dar da-i calitate.

In final, nu sper decat la finisarea simturilor...!

Leadership rural...

sa fie ...!

Si argumentele de tipul "daca ceva se va intampla, atunci...." sunt in ultima instanta contrafactuale. Deja se intampla. Potentialul rezultat, trezeste controverse....! 

escrocherii

"Si i-a subliniat ca o s-o vanda...
O placea pentru ca este spontana, isteata, jucausa, prezenta, insa ar vinde-o cu prima ocazie. Poate nu ca Iuda, cu o sarutare, dar cu siguranta hoteste, fara cuvinte, fara regret. 
Asta este ce stie despre el, pentru ca asta i-a aratat!
Este un negustor care urmareste sa-si primeasca castigul. Nu-si permite sa piarda ceva, in situatia lui, chiar si stiind ca vecina(ul) de taraba i-o trage miseleste de fiecare data cand are ocazia.
La final de zi, isi calculeza profitul- ii da, nu-i da cu virgula, merge mai departe, important e ca inca negustoreste...
E si asta o abordare...chiar daca desfiinteaza multe teorii sau afirmatii pe care se caznea el sa le impacheteze frumos. Si asta ar fi cumva a treia incercare esuata.
Care-i partea frumoasa totusi? Ca-l intelege, stiindu-i neputinta. In final, un "escroc", este asa pentru ca si el a fost escrocat candva... "

amprenta hotului

"-Pentru mine inseamna ceva, relatiile care dureaza in timp.
Suntem mai intai de toate prieteni, o sa te tratez ca pe egalul meu. Nu vreau sa iti fac rau in vreun fel.
-Pleci. Ma iei cu tine in buzunar?
-In buzunar esti apasata, tu esti in alta parte. Cu ochii vedem doar o mica parte din ce este. Deschide bine ochii !
-Ce fac eu fara tine?
-Stii ca sunt !
(...)
-Ai incredere in mine?
-Am incredere in tine, mai mult decat am in altii."

Isi tot repeta, ca un compulsiv-obsesiv:
nu este minunat doar in gandurile mele !

catre Generalul Armatei Romane...

Copile, as fi vrut sa te intreb...zambesti? Ba nu, as vrea sa te intreb- atunci, ai zambit?
Daca ochii ti-au ras, atunci stiu ca mi-am facut "datoria".
As fi vrut sa ma intrebi- ai zambit? 
Ti-as fi raspuns: "De fiecare data altfel !" Atat zambete de bucurie, cat si zambete amare. Ti-as fi raspuns ca da, in final, am zambit.

alambicate

Keep asking myself- se merita sa reeduci o alta persoana !?! Parca ma vad- I could start teaching how to hold the fork, how to not laugh without reason, how to stop approving everything, how to learn to behave and listen...and so on...
Ok...the answer is for sure- no, is not worthed at all !

"Daca cei tineri ar sti,daca cei batrani ar putea !” Lev Tolstoi

if love was red...then she was colour blind....

"Ce are ea de-a face cu tine strainule?
Ti-a dat puterea, unde in alta parte nu ti-o manifestai. Te-a validat cu tot dragul si probabil ar mai face-o de fiecare data cand i-ai cere-o.
Ti-a purtat framantarile sa iti para tie ca's mai usoare, ti-a privit somnul si a zambit in coltul gurii aproape de fiecare data cand te simtea atent si la nevoile ei. Te-a descusut, te-a testat, te-a acceptat plenar, te-a lasat sa te manifesti liber, a venit dupa tine, te-a asteptat...iar in final te-a avut.
Ce are ea de-a face cu tine strain rece, tacut si solitar?
I-ai prelungit agonia unor vechi trairi, i-ai reaprins pasiuni vechi, i-ai confirmat grozavia, ia-i spus ca este mai puternica decat tine (si da, este!), pentru ca in final sa o faci sa zambeasca rememorand amintiri."

daruri

A alege sa scoti un om din existenta ta este o decizie luata intr-o fractiune de secunda. Sa iti pastrezi decizia mai apoi, este procesul de insensibilizare, datorat ratiunii si poate nu numai.

Sa se bucure totusi ca a facut parte din viata ta persoana exclusa?

Imi plac gazele in lumina felinarelor. Par mari.

Deci...sa ingaduim simturilor sa vagabondeze...

Eu pretind mai mult de la rasarit...

vindecare....

echilibristica....

                                            Practic suntem toti in asteptarea permisiunii de a muri...

echilibru

                                Atunci cand descoperi ca exista echilibru si intr-un simplu joc de carti...

Gand...

soiuri de oameni...

      "Am vazut multi oameni pe care nu erau haine. Am vazut multe haine in care nu erau oameni." Rumi