NU ORICE FRUMUSETE,CACI SI FRUMUSETEA POATE FI INSELATOARE,DEMONICA,CHIAR SI FRUMUSETEA INSETATA DE LUMINA SI ADEVAR. (Dostoievski)
Se afișează postările cu eticheta despre dragoste si demoni.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta despre dragoste si demoni.... Afișați toate postările
miercuri, 29 octombrie 2014
aprig calau
Si probabil ca nu isi pusese in minte sa o induca in eroare. Isi luase atunci cel mai frumos costum pe el pentru ca era o zi frumoasa...cine sa stie ca o sa o intalneasca tocmai pe ea atunci!?!
Arata ca un leu imblanzit si vorbea la fel de bland ca vocea tatei citind povesti inainte de culcare.
Voia sa opreasca timpul exact asa cum era atunci.
In timp a dat jos de pe el cate o haina. Azi una, maine alta. Si cine mai facea diferenta!?! Pana si pielea lui trebuia sarbatorita.
Si tare si-ar fi dorit sa nu se termine.
Stia ca nici pudoare ei nu poate primi vreun premiu pentru excelenta, caci demult se transformase din inger in demon pentru el. Si asta era pretul platit.
Amandoi au dorit, amandoi au avut.
Ea a dorit costumul, el a dorit inocenta. Apoi ea a dorit intregul, el a dorit pana si ramasitele.
Si da, a dus-o in casa aceea parasita unde a luat tot ce avea pe si in ea, plecand mai apoi cu camasa scoasa din pantaloni si cu mainile pline, fara sa ranjeasca in coltul gurii libidinos, ci tacut, tiptil si lacom...exact asa cum a venit...
Etichete:
despre dragoste si demoni...,
devotament,
G.R.D
joi, 23 iunie 2011
punctul pivot

"Unii te vad numai pe tine, altii numai pe mine.
Ne suprapunem atat de perfect!
Oasele noastre s-au unit, stam spate-n spate...
Degetele iti ating sfintele buze...brusc se-ntorc si-mi strivesc pana la sange gura...
Vom muri deodata sau unul va purta inca o vreme cadavrul celuilalt lipit de el?
Numai noi cunoastem dorul de a ne privi in ochi si-a intelege astfel totul...
Daca unul s-ar jertfi pentru o privire, ar vedea numai spatele, din care s-a smuls, insangerat al celuilalt!"
joi, 21 aprilie 2011
trecerea timpului
Am vrut astazi din nou sa-mi arat dibacia, numai ca de data asta m-am confruntat cu adevarul...Am ales timpul ca si element de gandire si am ajuns la concluzia ca timpul, desi in teremenii Lui il inteleg foarte bine, il astept cu nerabdare de fiecare data in diferite contexte.
Si cand imi doresc sa vad un nou chip in multime sau unul drag mie, si atunci cand astept ca o rana sa se cicatrizeze si atunci cand astept ca o zi speciala din viata mea sa apara pentru a ma putea plia din nou pe ceva familiar si placut care imi aduce confort.
Timpul il pastrez in brate de fiecare data cand imi doresc ceva cu ardoare si tot timpul il detest atunci cand imi pare o inifinitate asteptarea. Dar stiu insa ca timpul este mester mare si il cuprind cu ambele maini, incercand sa ma bucur de el , atat la trecut, prezent si viitor.
Si ce stiu si cred cu tarie e ca trecerea timpul, atat in detrimentul inaintarii in varsta cat si al experientelor traite aduce valoare si asta este un motiv in plus ca timpul asa cum este el, nu ma face decat sa ma indragostesc de tot ce aduce el in viata mea- de la persoane, la experiente pana la caderi si impliniri.
Ador vechimea timpului. Ii ador parul grizonat, tremurul mainii, teama de neputinta, prafuirea puterii pana si slabirea tuturor analizatorilor. Ador timpul la trecut, prezent si viitor!
Etichete:
bucurie,
despre dragoste si demoni...,
hard stuff,
sentimentalisme
vineri, 25 martie 2011
iubind valoarea
Realizezi ca faci un pas important atunci cand te eliberezi de dependenta emotionala inconstienta. Cunosti ca este vorba de "refugiu" si mai cunosti, realist fiind, ca realitatea nu-i tot una cu dorintele tale. Nu are cum si asta pentru ca diferentele sunt prea mari. Si totusi, accepti si intelegi orice primesti pentru ca acel ceva iti ofera o bucurie pe care rare ori o constientizezi la adevarata intensitate. Si atunci cand o faci, este profund si iti doresti doar sa o pastrezi. Dar ce faci cand nu depinde de tine sa o pastrezi si sa o faci sa creasca? Atunci iese iures mare daca nu cunosti cand sa te opresti sau ce sa iei din experienta. Nu-i bai, ca te pui pe picioare suficient de rapid, dar o faci avand o amprenta lasata de celalalt. Pe asta tre' sa o valorizezi.Fiecare dintre noi inaintam cu un bagaj din trecut. Si fiecare dintre noi avem momente cand ii facem responsabili pe ceilalti de bagajul asta. Ne-ar fi mai simplu sa fim ajutati sa il caram. Nu se intampla asa insa, dar nu ne dam de ceasul mortii ca nu este cum vrem, insa ne inchidem. Ne zicem:"Data viitoare stiu eu cum actionez." Si uite asa se pierde pe drum o parte din libertate, individualitate. Si nu mai pui la socoteala ca ii privezi si pe ceilalti sa te cunoasca sau sa se bucure de deschiderea pe care o poti da si mai ales nu realizezi ca te transformi intr-un mic egoist, comfortabil si cu pretentii ca ceilalti sa vada ceea ce tu nu rostesti. Si atunci cand nu vad ii cataloghezi. Poate nu le spui prosti, inceti sau incuiati, dar cu siguranta nu ii favorizezi. Si uite asa se pierde din egalitatea care ar trebui sa existe intre voi, egalitate macar ca stiti ca veniti din acelasi Intreg sau macar ca stiti ca asa cum sunteti, inaintati greoi si va zbateti in aceeasi lume toti.
Sau poate ca iti zici ca nici nu se merita si nici nu vrei sa te deschizi si nici nu ai vreo obligatie in acest sens. Adevarat. Insa ce ai devenit?
Sa te "dezbraci" in fata cuiva, nu in fata oricui, nu inseamna vulnerabilitate si slabiciune. Ci mai degraba curaj ca ai facut-o indiferent ca celalalt percepe goliciunea ta diferit de cum ai expus-o tu. Macar ai facut-o si ti-ai invis temerile si te-ai si eliberat totodata.
Am stiut de la inceput ce presupune persuasiunea si am stiut mereu "limitele" si nu am avut nici o problema cu asta. Egoismul nu ma caracterizeaza, desi cu posesiviatatea jubilez atunci cand investesc. Dar ce nu am vrut niciodata a fost sa simt ca in viata experimentezi ceva de "umplutura" sau de ocazie. Sa dai si dai si dai...asta nu te oboseste niciodata, dar sa dai si celalalt sa nu vada, sa mai creada ca i se si cuvine sau sa se loveasca intr-un zid aplatizat emotional...asta nu-i ok deloc. Il faci practic pe celalalt sa te care in spate. Feedback de ocazie si asta doar pentru ca celalalt initiaza invitatia, nu inseamna neaparat investitie. Mai degraba pe o anumita parte inseamna comoditate, retinere din teama de a nu fi respins si poate un cuvant mai dur, lasitate.
La o privirea in ansamblu ce nu imi place este sa vad ca trecutul a fost gol in concret, dar ma uit acum ca se merita. Triumfator este sa constientizezi si sa traiesti cum si cat de valoros este sa iubesti un om pentru ce este el si nu pentru ceea ce ofera.
Si pentru ca vad iubirea pentru oameni ca o constanta, nu pot sa nu specific ca si eu raman constanta,desi timpul e mester mare, nu ma pot opri din a le oferi oamenilor garantii.
Pot si sa sintetizez fara cuvinte cu incarcatura emotionala si sa spun simplu ca iubesc valoarea din fiecare om!
marți, 23 noiembrie 2010
inceputurile ma omoara
Inceputurile ma omoara.
Nu pentru ca nu am facut-o de nenumarate ori, ba dimpotiva, ci pentru ca simt ca este pierdere de timp sa iti tot arunci toate sperantele in ceva ce o sa se termine candva. Si revin la ideea de baza- o inima detasat este tot ceea ce avem nevoie.
Continua reinventare si reintegrare este obositoare intr-un anumit punct din viata cand vrei stabilitate si incerci sa-i dai nastere, insa parca mai tot din jur striga cu furie NU...si cand te vezi singur printre atatea voci, ori iti spui ca nu era momentul oportun sau persoana potrivita, ori, daca esti mai istet, realizezi ca simpla idee de stabilitate in ceva trecator a fost puerila.
Si ce sa regreti apoi? Nu mai ai ce!
Ramai cu un gust amar ca ceea ce s-a vrut a fi creat, s-a transformat in cenusa dintr-un simplu motiv- nepotrivita alegere!
Dar...rabdare, cum zicea si prietenul nostru Nuta, si lumea s-a creat in mai multe zile, noi de ce nu ne-am forma in mai multi ani, trecand prin mai multe experiente...!?!
vineri, 15 ianuarie 2010
A name of light

Nita Irina Gabriela
No matter how dark it gets sometimes
In my eyes you can see comfort and peace
Teach me how you live and warm and fleece
A sweet candle of light that never dies.
Incandescence could I name my smile
Radiance could I name my soul
Irina, by my name, for peace, my style
Names apart, I am a part of a whole
A whole to please never exile.
Give all my love, that’s my best choice
And never forget to ask the same in return
Be brave at me but not get too much moist
Relieve in everything about to get burn
It will heal by the sound of my voice
Enter my life; a journey that will never turn
Look at me with poise
At my smile… the gate; at my eyes… you let me know.
by Jose Carlos Ferreyra Lopez
No matter how dark it gets sometimes
In my eyes you can see comfort and peace
Teach me how you live and warm and fleece
A sweet candle of light that never dies.
Incandescence could I name my smile
Radiance could I name my soul
Irina, by my name, for peace, my style
Names apart, I am a part of a whole
A whole to please never exile.
Give all my love, that’s my best choice
And never forget to ask the same in return
Be brave at me but not get too much moist
Relieve in everything about to get burn
It will heal by the sound of my voice
Enter my life; a journey that will never turn
Look at me with poise
At my smile… the gate; at my eyes… you let me know.
by Jose Carlos Ferreyra Lopez
luni, 4 ianuarie 2010
His story...our story...
PS: We will learn in time,that we fill each other more then we can imagine now!Thanks JCFL!
Etichete:
despre dragoste si demoni...,
sentimentalisme
miercuri, 30 decembrie 2009
the story of a pretty little flower
Once upon a time was a pretty little flower...she lived in a forest with the others flowers...she was the most beautiful between all...In time the others started to feel jealousy for the pretty little flower...and suddenly she was alone there in that big and darkness forest...all by herself...no one near her....
Finally the pretty little flower saw a light...
Moon decided to be her friend and her guide...so...in cold nights the moon sent her brilliance at that pretty little flower...and she felt warmth....and she grow much beautiful....
She used to talk with the moon all night...and she enjoy that...she dosen t hear the terrified sound of the wind anymore,she dosen t hear the sounds of the owl...
"-Tell me my dear friend" said the pretty little flower."Do u think that we can be friends with the others flowers too? I feel the need to have thouse near me...to laugh with them and share...to protect each other...."
"-Well my pretty little flower actually we can't...i sent my warm light thru them also..but they don t see it...are blind my flower" said the moon.
"-......"
The pretty little flowers dosen t uderstood the word blind....and bow her head...
"-But don t be sad my flower...i know u will find a friend who can see behind thouse attributes u have...u aren t just a flower...a beautiful flower....ur beauty comes from the inside....i know that is someone in this word who can see that..."
Times passed so quick....the flower and the moon had still a perfect friendship and extra,time find a new friend for the pretty little flower...the sun! And she was spoiled now...happy and grateful...
.....................................
One day,one sunny day...in the forest showed up a big orc...he trying to find a companion all his life but in the end he was stopped in the forest to cut flowers so don t feel alone anymore...
He approach at the pretty little flower...
"-Heyyy,don t cut me!" said the little pretty flower.
The orc was shocked...the flower actually talks.....
"-If u will cut me i will die and then u will keep in ur house a deth flower..so still u be alone..."
"-But i don t want to harm you...i just want to fill my empty space inside me..."
"-I know"said the flower."But isn t fair to take a life for ur own wishes...Let me live please!"
The orc left immediately...he was crying...actually he realized that he might hurt someone because his selfish...
He coudn t sleep all night...
The next morning he come back at the pretty little flower and took with him a shelter for the her..he build a house to protect her...not anyone can ever cut her...he was grateful couse he learned a lesson from one little flower...he start love that flower and want to protect and show her his care...
Times passed,like always,and the flower stop growing under that shelter...the moon and the sun bearley see her BUT they was here always for her.She felt that so wasn t sad or alone...she decided that will think about all her life under that shelter...she decided to find time for herself...and what she was doing all day long was thinking...
So this way passed years...
When her time to passed away came she only shed a tear...and close her eyes....but she never forgot about that orc who changed her life....
.......................
She fall asleep.....
Times passed and orc come to cut her to be buried....in thouse moments she open her eyes and smiled...
Actually what orc succed was to bury her past who don t let her grow and bring back to life that piece of soul that she is imortal....
Ugly orc....the heart of that pretty little flower is in ur hands now....
Etichete:
despre dragoste si demoni...,
invataturi,
sentimentalisme
miercuri, 23 decembrie 2009
ma retrag..urand de bine...

23.Decembrie....a trecut o luna si este tot aici...
Astazi am povestit din nou...de data asta doar noi doi....
Trist..nu trist din cauza despartirii....nici nu o mai simt...sunt amortite si paralizate simturile acum....trist ca multi,enorm de multi nu vad NIMIC....sunt orbi!!!
Lasa-ma sa-mi etalez durerea te rog...las-o asa spurcata cum este ea...e doar lumea mea...tu,voi nu aveti loc aici!
..............................................
Gol...sec...rece....si se presupunea ca tre' sa fie cald....
..............................................
Ce bine ca m-a invatat sa pastrez doar ce e frumos!!!
O sa ma retrag acum,urand de bine! Poate asta ajuta!
marți, 22 decembrie 2009
Kira
Astazi a fost ziua in care tot s-a derulat in mintea mea mai rapid si mai clar ca niciodata...Am vazut toti cei 6 ani...fiecare zi,fiecare discutie,fiecare mesaj,fiecare zambet...
Si imi taraiam mainile pe geam ca sa le cuprind mai adanc...zgariam lacom geamul ca sa ajung la ele...
Nu imi ajunge timpul sa descriu fiecare intamplare cu tot cu detaliile despre trairile noastre interioare..ne intelegeam din priviri mai mult...si uneori,el simtea nevoia sa stie sigur, daca ce are este veritabil si rezistent in timp...
I-am explicat de cateva ori ca asa ceva nu se oxideaza..nu are cum...
Eram asa mica in exprimare cu el...paream asa vulnerabila si manjita totodata,la inceputul apropierii noastre...cred ca se amuza teribil de ce traieste...si se bucura atunci cand scoteam din vocabular cuvintele ieftine...
Aseara si azi mi-am lasat inima sa bata si zambetul sa mi persiste pe fata reamintindu mi de el in fiecare zi a nostra...simteam pur si simplu ca este acolo si ca maine daca vreau pot sa ma duc sa-l iau in brate si sa-i amintesc de exprimare mea ieftina si mica de la inceput,pentru a-l face sa rada din nou si sa-mi spuna:"Ai crescut sub ochii mei!"
Si el creste acum in amintirile mele in fiecare zi....si cred ca am inceput sa fiu egoista...nu vreau sa cunoasca toata lumea ce am avut...vreau doar ca ei sa vada ca Mihai a facut sa zambeasca si a zambit si el,Mihai a facut oameni sa cresca si s-a deschis...vreau ca ceilati sa il vada si altfel...asa cum era si cum NU arata niciodata...
Mihai isi permitea sa viseze!!!PS: Secretul: Micul Print de Antoine de Saint Exupery! Multam!
STIU CA ESTI AICI!!! Cine a spus ca ai plecat pe undeva?
Pup barbia Mihai!
Etichete:
despre dragoste si demoni...,
durere.refugiu.,
hard stuff,
invataturi,
socant,
Wake up
marți, 24 noiembrie 2009
DESCHIDE OCHII NEMURITORULE!!!
Il vad acolo cu ochii inchisi...
M am tot gandit ce culoare are moartea...nu vad nici una cand il vad pe el acolo....
M am intrebat ce a gandit,visat si simtit cat timp a dormit ca un bebelus? M am tot gandit daca L- a vazut pe El...
Se zice ca in momente ca astea toata viata ti se deruleaza in minte sau ca mergi sa iti alegi locul...se mai zice ca stai acolo intr un colt si privesti...
In momentele astea nu stiu ce sa mai cred...
In momentele astea ii ating mainile...in momentele astea stau ingenunchiata in fata lui sarutandu i mainile...
Nu pot sa i vad privirea...nu stiu daca se uita la mine...nu pot sa stiu daca ma priveste si in ce mod o face...caci nu ii mai vad privirea!!!!
Il simt doar...
"Stii,aseara ai venit...ai iesit doar din casa cu teama ca nu cumva sa fii prins...pareai acel adolescent dorintor de o ultima intalnire desi parintii ti au interzis sa ma mai vezi...nu plangeai,nu...ai iesit zambind...ai riscat tot si ai iesit...am coborat scarile si ma priveai doar...m ai strans in brate si m ai intrebat: "Asa-i mai bine?"
A fost cea mai stransa imbratisare primita vreodata...abea mai puteam respira...
Purtai acelasi sacou din totdeauna...il simteam rigid ca mi zgarie fata...dar nu imi dadeai drumul...
Poate ca asta o sa fie de acum modul nostru de a ne intalni..in vis pe ascuns...doar o imbratisare si apoi fugi spre usa aceea care inca sta intredeschisa...spre usa aceea in care prin crapatura nu vad decat intuneric...
Nu cauti lumina,nu...cauti doar linistea...
Esti acelasi Mihai care isi permite sa viseze...
......................
Nu pot sa adun in nici o cuie nici o amintire cu noi..nu gasesc capac..mama ma-sii,unde s capacele alea???!!!
Am tot felul de cutii,pastrate special pentru mine...sunt de toate marimile si de toate culorile...ciudat totusi...nu stiu ce culoare sa aleg pentru noi...as improviza un capac daca as stii ce culoare sa aleg...mi-as pune mainile deasupra si capul...as imbratisa cutia si as respira in ea sa ii dau caldura iarna asta...ca amintirile sa ramana calde...atat de calde incat sa pot readuce imediat primavara acolo...sa aduc ploaia mai apoi ca vara sa le racoresaca...sa imi simti lacrimile udandu-ti ochii ce abea poti sa ii tii deschisi in timp ce incerci sa te uiti in sus,sa ma privesti cum incerc sa iti ofer confort...si doar sa zambesti....
Invata ma ce sa fac...fii din nou acelasi Mihai care imi ridica barbia cand buza imi tremura si vroiam sa plang,fii din nou acelasi Mihai care imi mangaia parul cand erai multumit de mine,fii din nou acelasi Mihai care ma alunga cand vroia sa respire....respinge ma brutal si stii ce?NU voi pleca oricum...
Unde esti nemuritorule???Unde esti tu acela care pareai neinvins???Hai...fii breaz...pe ma sa deschide ochii si invata ma ce sa schimb din ce a fost,deschide ochii si ajuta ma sa aleg culoarea... da-mi din nou putere...!!!
marți, 3 noiembrie 2009
JCF
That this is the miracle of love: belive,hope in impossible and sometimes to meet him ...Everyday life, lived together is done and many practical details that overlap and repeat .....
Not to make the other pay too dearly for the love you give meaning find and cultivate affinities ... means to share a territory of space and time ... Living together means you wake up next to that person...:"what gestures, which mimics what words to speak? Oh ... how important are the first words on awakening .. as an impetus to the day begins .. "
To live with someone means to welcome him home ...welcoming means abandonment, opening, an invitation to life ... what words, what attitude to encounter ?
..........................................
Looks, smiles and gestures uninvented still more telling than words ... nonverbal communication must be important, essential, always renewed in a couple ...
Our eyes are the preferred means of communication ... what they say or not say can also be the source of interpretations more or less wrong ... Body language says a lot: flushing, sweating, tremors ... breathing and heart that beats strong at certain times, while the other talks or speak ... Consolation...consolations means you pass on your body through your whole body unspoken sorrow, deterrent hidden fears moral culpabilizate pleasures, desires glimpse and killed in the bud ...
Smiles ... your smile is there sunshine that turns the universe? That milestone marking the understanding, our complicity ...? To get to express emotions by means of vibrations, the rhythms of our speech, our gestures ... to put our energy into motion to give the intensity of this ... to find in daily taste of love-that feeling of warmth , of total relaxation, energy intensity, mild acuity, the density of the moment, together with all tenderness that feels ... however give us the feeling that there are deep, powerful and different, that we are unique...
sâmbătă, 20 decembrie 2008
Apasare...

Si tocmai de trupul ala erau ochii lui atrasi acum!
Dar in timp ce x il realiza,trupul adica,tot trupul care era acolo,acum,prezent,viu si de carne,cu mirosul lui,cu greutatea,cu caldura lui,cu posibilitatea lui e a dori si de a fi dorit,ca un fruct abia copt,gata de a fi cules sau poate negat,lasat neatins,rezervat unor acte pe care un burghez nu reuseste sa si le inchipuie,iata ca acesta incepu sa cante!
Cantecul lui,rasunator si placut,modulat in formele populare,chiar putin ridicol oarecum,prin absoluta-i fidelitate fata de canoanele muzicale care-l determinau,si in acelasi timp mistuitor ca atunci(cum se mai intampa uneori) cand iti impuie urechile(asa deodata)pe vreo sosea de pe langa mare sau in vreo straduta printre vechile case(care stau sa cada)....
Acel cantec,muta totul in alta parte si in alt timp.Relua o realitate atat de adanc uitata pe cat era de adanc traita.O,nu era nimic precis...poate....doar soarele cand apunea...-un ritual in care intreg cosmosul,impreuna cu milioanele de oameni uitati in colturile lumii,iau parte impreuna cu lumina soarelui ce-si pierde culoarea si a stelelor ce ies iarasi din mare sau de dupa vreun lant departat de munti albastrii de o albeata de nea care-i desparte de albastrul cerului...
..................................................
E vorba de o apasare...prezenta fortei unui alt trup asupra unei parti a trupului ei...Presiunea asta inseamna porunca si posesie....apasarea este rascolitoare,aproape paralizanta-ca aceea a unui stapan asupra fiarei domestice....
Apasarea o facu aproape sa isi piarda simtirile...
luni, 8 decembrie 2008
Fumuri si fantezii

Nimic nu este mai sexy ca fumul de tigara,scos pe narile transpirate si inrosite ale unei femei....
Ma privesti cum trag insetata din tigara aia si ti se pare atragator...
Imi imiti gesturile buzelor atunci cand ele se lipesc de tigara si iti doresti sa faci cunostinta cu nervii lor,sa te plimbi pe toata suprafata lor,inspectand,tatonand zona,pentru ca mai apoi,deja cunoscand-o sa te joci cu ea ori de cate ori ai chef...
Si ma intreb daca e corect ce incerci?
Nu e cumva doar placere personala si stricta?
Duc tigara spre gura si astepti inghitind in sec sa trag urmatorul fum...se aude sfaraind nicotina si se vede capatul tigarii inrosindu-se mai intens...
Acum...arde tigara...
In tot acest timp ti-ai tinut respiratia pentru a nu strica momentul,pentru a putea savura din plin privelistea...dupa un timp,fumul inspirat pluteste in aer...ai ramas adancit in fantezii...
Ti-ai dedicat timpul acestui moment in care fumul se strecoara printre buzele mele intr-un mod pe care tu il adori...si taci acum....si ma privesti...
Tigara e pe sfarsite si fantezia ta la fel....
Te rogi,cersesti ca un milog sa intorci clepsidra,vrei sa traiesti in mod repetat si intens bucuria de a ma privi,tinand intre degete tigara...salivezi sa ma vezi cum scrumez fie chiar si pe jos...imi adori forma mainilor...
Ma implori sa iau paharul umplut cu acea licoare(care zici tu,imi face bine) cu mana in care am tigara si sa il duc spre buze...
Buzele mele sunt deja uscate si imbacsite de mirosul de tutun,le vrei umede pentru noul tau tablou pictat in minte...
Si apuc paharul cu mana in care am tigara si beau acum...fumul de tigara se ridica...combinatia culorii din paharul cristalat si aburul de fum,o ingheti in mintea ta...este imaginea pe care iubesti....
Scrumez acum...
Pentru ultima oara duc spre gura tigara...esti deja beat de adorare...ti-ai asezat fata in palme si ma privesti oftand...din nou se aude arzand tigara...inchizi ochii si lasi capul pe spate...te-a invadat secventa...
Stai cu ochii inchisi calculand,dupa auz,cand urmeaza sa scot fumul pe narile mele mult prea obosite...si momentul se apropie...
Iti deschizi ochii si fumul deja se pregateste sa-si faca loc sa iasa...iti repezi gura pe a mea si rapesti tot fumul ce se afla in interior...
Acum...e randul meu sa te privesc cuprinsa de adorare si fantezie cum risipesti in aer fumul acela ce candva a fost al meu...
Cat ai visat sa faci asta!
joi, 4 decembrie 2008
Tu de cine esti indragostit?
Interesanta stare am trait azi...am realizat cat de importanta sunt pentru El....am simtit ca imi vorbeste DOAR mie.
Eram intr-un cerc(ideea e ca toti stim ce reprezinta cercul,huh?deci vezi aici profunzimea...)doar noi doi...atunci am stiut cat de pretioasa sunt...Tu ai simtit cum e cand El te vede DOAR pe tine?Pfoa,e un sentiment suberb,desi DA,nu merit...
De ce?Il impart cu atatia altii,timpul care ar trebui sa il dedic Lui,il dau altora,sentimentele mele le ofer si altora,in gandurile mele apar si altii...etc...Sunt eu fidela astfel?
As vrea sa cred ca DA,pentru ca merita,de fapt...ii apartin Lui,aceluia care ma cunoste atat de profund,care imi cunoaste fiecare linie a imperfectiunii(chiar si pe cele fizice-fiecare rid sau fiecare fir crescut din spranceana),fiecare gand inainte sa il spun,fiecare dorinta,fiecare atitudine,care imi cunoaste inima asa cum este ea si care mi-a dat forma chiar si corpului astuia in care ma misc,iubesc,alerg,cant,vibrez,slujesc,ma supun,ma revolt,ma accept....
Am ajuns astfel sa imi spun:"Uite ca sunt indragostita!"...desi nu stiu eu care e faza cu indragosteala asta,simt ACUM cum e sa iubesti pe cineva care te stie EXACT asa cum esti si TE IUBESTE pentru asta,care te cearta cand bati apa in piua,care te iarta cand gresesti,care nu te minte niciodata,cineva in care domneste altruismul si dezinteresul de orice natura,care iti da tot timpul pe care il are,care se ocupa de tine din toate punctele de vedere,cineva cu care traiesti tot la maximum,cineva care iti ofera andrenalina,dar care te si tempereaza,cineva care atunci cand nu ai idee ce sa faci sau alegi te indruma,cineva care te surprinde cu bandetea si sacrificiul Lui,care iti cere incredere ta garantandu-ti-o pe a lui si care vrea sa simta ca il consideri protector...
Merge inaintea ta si te conduce si tu il urmezi orbeste,caci IL IUBESTI..o faci sincer...
Hmm..poi cum sa nu ai siguranta intr-o relatie,iubire ca asta?
Mergi doar purtata pe acest drum si experimentezi acest drog ce te tranforma intr-o dependenta fara remediu...
DA...sunt drogata irecuperabila!Nu e microb,e viciu!
Rare ori ma regasesc in sentimentalisme,de obicei rationez,insa azi chiar am simtit ca DOAR eu exist pentru El.
Nu e ceva melodramatic,e ceva ce TU alegi,iar apoi formati impreuna...sunt etape ce necesita timp...
Azi realizez ca am facut cea mai buna alegere...dintre dragoste si demoni,am ales dragostea,desi demonii pot fi atractivi uneori,dar atat de limitati si nesatisfacatori!
AZI STIU CUI APARTIN,CACI AZI M-AM SIMTIT INDRAGOSTITA!!!
PS:Tin sa subliniez cata importanta are rugaciunea sincera...fetelor(M&M) multam...tare mult m-am bucurat cand am vazut-o pe mama plimbandu-se pe holurile spitalului Coltea fara nici o problema..facea jogging ;) ...Cum am mai spus....stim in cine ne incredem...Big Hug!
luni, 8 septembrie 2008
LACRIMI SI SFINTI
Incercat-am sa inteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti.Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara?Cine ar sti?Se pare insa ca lacrimile sunt urmele lor...
Cerul este singura limita pentru delirul inimii...
Cand viata isi pierde directia ei fireasca,isi cauta alta.Astfel se explica de ce albastrul cerului a fost atata vreme locul singurei rataciri valabile...
De ce muzica ne va fi sugand sangele?Acele tonuri,la care participam cu toate vibratiile sufletului,dispar in vid impreuna cu energia participarii noastre.Si apoi mai exista ceva:omul nu poate trai fara reazemul in spatiu;pe care insa muzica ni-l anuleaza complet.Singura arta a consolarii,si ea ne deschide mai multe rani decat toate celelelte...
Se mai poate iubi dupa Bach?Muzica este un mormant de delicii atunci cand lacrimile curg siroaie..
"NU POT SA FAC DIFERENTA DINTRE LACRIMI SI MUZICA(NIETZCHE)"
Nu exista stare mai nefecunda decat o tristete domoala,aceasta negatie a inspiratiei.Totul depinde de nivelul tristetii.La un anumit nivel ea este poetica,la altul muzicala,poate fi si distructiva,dar in ultima expresie,este religioasa.
.........................................
Ce ne face pe noi neinteresanti este iubirea de oameni...daca n-ar exista atata iubire in viata noastra pt ceilalti,a-m merita si noi sa fim iubiti....Cata contradictie.....Absolutul dragostei ne face incompleti!
........................................
Cand iti incepi viata cu sentimentul mortii,ajungi sa-ti para inaintarea in timp un drum spre nastere.Este ca un proces de recastigare si de refacere a etapelor vietii.Mori,traiesti,suferi si te nasti ar fi momentele acestei evolutii rasturnate.Sau este o alta viata care se naste pe ruinele mortii?Sa simti adica nevoia sa iubesti,sa suferi,sa inviezi,dupa ce ai cunoscut moartea in tine.Nu exista alta viata decat dupa ce ai trecut prin moarte...scumpul meu bunic stie asta acum....si o data cu el si cu suferinta..mi se sudeaza si mi se intaresc si mie principiile mai bine...
De aceea sunt transfigurarile atat de rare. "CIORAN"
Cerul este singura limita pentru delirul inimii...
Cand viata isi pierde directia ei fireasca,isi cauta alta.Astfel se explica de ce albastrul cerului a fost atata vreme locul singurei rataciri valabile...
De ce muzica ne va fi sugand sangele?Acele tonuri,la care participam cu toate vibratiile sufletului,dispar in vid impreuna cu energia participarii noastre.Si apoi mai exista ceva:omul nu poate trai fara reazemul in spatiu;pe care insa muzica ni-l anuleaza complet.Singura arta a consolarii,si ea ne deschide mai multe rani decat toate celelelte...
Se mai poate iubi dupa Bach?Muzica este un mormant de delicii atunci cand lacrimile curg siroaie..
"NU POT SA FAC DIFERENTA DINTRE LACRIMI SI MUZICA(NIETZCHE)"
Nu exista stare mai nefecunda decat o tristete domoala,aceasta negatie a inspiratiei.Totul depinde de nivelul tristetii.La un anumit nivel ea este poetica,la altul muzicala,poate fi si distructiva,dar in ultima expresie,este religioasa.
.........................................
Ce ne face pe noi neinteresanti este iubirea de oameni...daca n-ar exista atata iubire in viata noastra pt ceilalti,a-m merita si noi sa fim iubiti....Cata contradictie.....Absolutul dragostei ne face incompleti!
........................................
Cand iti incepi viata cu sentimentul mortii,ajungi sa-ti para inaintarea in timp un drum spre nastere.Este ca un proces de recastigare si de refacere a etapelor vietii.Mori,traiesti,suferi si te nasti ar fi momentele acestei evolutii rasturnate.Sau este o alta viata care se naste pe ruinele mortii?Sa simti adica nevoia sa iubesti,sa suferi,sa inviezi,dupa ce ai cunoscut moartea in tine.Nu exista alta viata decat dupa ce ai trecut prin moarte...scumpul meu bunic stie asta acum....si o data cu el si cu suferinta..mi se sudeaza si mi se intaresc si mie principiile mai bine...
De aceea sunt transfigurarile atat de rare. "CIORAN"
joi, 19 iunie 2008
....despre tine.....

A comunica:-a-ti deschide inima
-a deveni accesibil
-a-ti dezvalui gandurile....
Cand ei se intalnesc isi spun:"Iti imprumut libertatea mea.."pentru ca mai apoi sa isi spuna:"E rana mea,dar e si rana ta...Suntem bucatile aceluiasi intreg..."
..........
Aleg sa vorbesc despre tine,caci azi ca si in alte zile iti simt privirea blanda poate mai mult decat mi-as fi dorit...si doare...DA,simt nevoia ca privirea ta sa poposeasca asupra-mi,dar mai simt si nevoia ca vorba ta sa vina spre mine...
.........
Cred ca te-am cunoscut cand in viata de zi cu zi,doream neobisnuitul,in clipele extraordinare-banalul...cand in cotidian doream extazul,iar in momentele extraordinare-linistea....si poate ca vulnerabilitatea maxima din acea perioada,m-a facut sa vreau sa te pastrez...
Parca a trecut prea repede acel moment..acum nici nu il mai simt la aceeasi intensitate,dar incerc sa il readuc-o greseala abominabila....realizez ca doresc momentul acela perfect cand amandoi paream perfecti,in loc sa tanjesc dupa momentele pe care nu mi le-ai aratat niciodata....
Dupa timpul intalnirii a urmat timpul duratei...dupa vremea efemerului,a improvizatiei,a descoperirii,vine cea a repetitiei oarbe si cenusii.Astfel,intregul timp al intalnirii va trebui regasit in cel al duratei...
.........
Comunicarea...un spatiu al posibilitatilor intre irezistibila nevoie a intalnirii si inevitabila evidenta a despartirii....
O data ce am facut si acest pas,realizez:"Ce punct sensibil a atins in mine?Ce anume ma loveste atat de tare atunci cand nu gasesc la locul lor pasta de dinti,tubul de lipici,cratita ori cheile pe care le pusesem unde trebuie?"
Timpul trece iar eu....imi cedez dreptul la existenta in schimbul aprobarii tale,nagandu-ma pe mine ca sa iti spun tie da,in timp ce totul in mine striga cu furie nu...imi plang de mila?NU!Traiesc aici,traiesc langa tine...cersind comunicarea nonverbala....priviri,zambete si gesturi mai graitoare decat cuvintele neinventate inca..
Ce spun ele?Ce trezesc?Trupul tau,trupul meu,mai e inca rascolit de mainile mele,de mainile tale?Mai e zambetul tau acel reper ce marcheaza intelegerea,complicitatea noastra?
Un cuplu se cauta,se gaseste,se formeaza,se descopera,se exerseaza,se confrunta,uneori se contrazice,se rataceste pentru ca alteori sa-si descopere identitatea,poate chiar sa si-o depaseasca...si totusi...impreuna nu am trait asta,decat personal...ne-am bagat in cochilia noastra si ne-am hranit cu aparentele trairi,sentimente si dorinte...
Nu suntem doi....iubirea noastra platonica sau nu este dureroasa si suferinda....si totusi....simt ca iti iubesc blandetea privirii....
Impotriva singuratatii inevitabile si reale se pare ca societatea noastra nu a gasit alt remediu decat cuplul.Numai ca e un remediu nesatisfacator si-adesea atat de imperfect...Va trebui s-o luam de la capat,in toate...
Fericirea o gasim doar intr-un anume mod...tre sa fie o dragoste asemanatoare ca cea a blandetei unei mame...cand intrebarile ne invadeaza in ceea ce priveste implinirea,fericirea si dragostea..avem un singura raspuns-El ofera dragostea neconditionata...
miercuri, 11 iunie 2008
Beauty is but a vain and doubtful good.A shining gloss that vadeth suddenly,a flower that dies when first it'gins to bud.A brittle glass that's broken presently.A doubtful good,a gloss,a glass,a flower.Lost,vaded broken dead whitin an hour.And as goods lost are seld or never found.As vaded gloss no rubbing will refresh.As flower dead lie on the ground.As broken glass...so beauty blemished once,for ever lost.In spite of physic,painting,pain and cost...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
