Paradoxul...diadele...

Odata, un om a fost intrebat:
- Ce iti place la ea? Ce anume din ea, a facut sa vibreze ceva in tine?
- Pofta de viata. Traieste cu pasiune! A raspuns el scurt, desi si-ar mai fi dorit sa adauge cate ceva.
- Dar tie? Si isi intoarce privirea catre ea.
- Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca aluneci usor spre ameteala, doar in momentul cand il privesti pe celalalt si cunosti ca mai ai o groaza de lucruri de descoperit la el?
- Drept sa spun, nu.
Femeia raspunde: - Ah, tu vorbesti pe limba lor. Am uitat. Inteleg ce spui.
- Pe limba cui?
- Pe limba celor mediocri. Ei experimentaza iubirea ca pe ceva vulcanic, ce trebuie sa se petreaca rapid, deoarece instinctul primar, nu le mai da voie sa vada dincolo de nerabdarea de a atinge, a lua, a poseda. Este acel moment cand mintea infierbantata nu duce la nimic bun si cand ei isi peticesc golurile, apropiindu-se fizic, fara sa mai guste din pasiunea pe care insasi distanta o intensifica.
Ei nu pastreza cu grija starea pe care le-o da gandul ca celalalt ii poate poseda in toate felurile posibile, de la psihic, la moral, de la fizic la spiritual...
Si eu zambesc...zambesc cand stiu ca desi puterea sta in mainile ei, ea nu este decat cea care este condusa de puterea lui ciudata de o tulbura placut de fiecare data cand il priveste, caci el este cel care o face sa fie EA si invers...
Iti pare un soi de joc de-a puterea...? Exclus. Aici nu este decat confirmarea pe rand ca atat el, cat si ea fac sa se cladeasca un ei, care mai devreme sau mai tarziu va fi trait plenar, caci o sa fie necesar sa se faca si saltul spre profunzime pentru a putea trece la starea in care pauzele dintre ei nu vor mai provoaca un ecou, ce-i face sa isi auda destul de rasunator gandurile, sa isi auda trupurile ce vor sa-si vorbeasca si altfel. Insa asta inseamna profunzime, povesti pentru cei mici.
- N-am intalnit asta. Pare ca este ceva ce lumea in care eu traiesc, nu a experimentat inca si posibil sa nici nu-si doreasca. Imi suna a fi ceva ce necesita timp, iar ei sunt cunoscuti drept veterani in uzarea expresiei- apasa acceleratia, ne grabim.
Femeia zambeste.
- Nu-i nimic. Intelege cine este pregatit. Orice poveste se cladeste tatonand. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare o sa se simta satul de goana dupa vant....