Imi dau seama ca m-ai ajutat sa-mi dezvolt rabdarea si sa-mi "repar" atasamentul...si nu numai...
Insa, in final...am nevoie de ceva complet- o minte zdravana, spontana, iute, dibace, dar si de o inima calda si de doua brate protectoare...
Si poate ca nu ma multumesc eu niciodata cu nimic din ce am, dar imi pare ratacitor sa fie asa...sau poate ca inteleg eu putin eronat ca a simti recunostinta strict pentru ce ai, nu inseamna sa te multumesti cu putin, deci sa te plafonezi...temeri d'ale mele, pe care nimeni nu a avut grija sa mi le imbratiseze...cine mai stie!?!
Am nevoie si de inorogi si de ireal si de taramul in care cu buna stiinta vreau sa stau, pentru starea aceea care te deconecteaza.
Da...mi-ai dat atat de putin...ca am si uitat ca te-am avut si in mintea mea, inca ma "lupt" sa te cuceresc cumva...
Dar hey, spune-mi...m-ai lua in brate in momentele in care am nevoie cel mai mult? Adica, acum !
Vorbesc cu un strain, cu care mi-e drag sa impartasesc....
Tu realizezi ce frumos se conecteaza sufletele intre ele!?! Din toate partile lumii...se gasesc...poate fara sa se caute...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu