de la insuficienta la implinire

Nu am inteles mai nimic din zgomotul ce tocmai s-a incheiat. Si m-am caznit, zau, m-am caznit sa pricep.
Poate gresit a fost ca mi-am canalizat atentia pe ce anticipam ca o sa pricep, in loc sa las liber...sa curga rezultatul. Poate l-am si primit deja- de unde si bucuria inexplicabila- si nu m-am dumirit eu cand a fost momentul cand a si intrat pe usa.
Cel putin acum nu inteleg, dar sunt cuprinsa de o bucurie fara de margini...bucurie ce incepe cu lucrurile mici si se termina cu cele mari.
Poate ca raspunsul la ce traiesc, o sa-l am candva.
Pana atunci, am vazut-o pe ea, in trecut...pentru a nu stiu cata oara cum, o data tratata ca o papusa de portelan, un neghiob o tranteste la pamant facandu-se tandari, fara macar ca el sa priceapa insemnatatea portelanului.
Acum, insa este imposibil ca cel in mana careia sede minunatia sa fie facuta tandari...si de este asa...posibil ca o sa ma izbesc din nou de insuficienta, de data asta fara leac in oameni, dar triumfatoare in El.
Si poate ca nu trebuie sa inteleg nimic si revin- lucrurile trebuiesc gandite, daca lasi sa le simti nu’s decat pasiuni care pornesc dintr-un egoism, nicidecum dintr-un sprijin, suport, ajutor.
Si am invatat...acum ma port cu grija cu fericirea si dau la schimb entuziasmul ce se vrea exteriorizat pe tacere...tacere impletita cu bucurie...radiere ce o inalt pentru toti si toate....si simt, da simt acum, cum doar El imi este suficient.

istoria renasterii

Renasc!

Sunt pe o strada indepartata de Bucurestiul aglomerat si masina goneste.

Muzica se aude cu putere in boxe, dar pentru o clipa s-a facut liniste. Trag aer in piept si aud cum o fac simtind cum sangele pulseaza in mine.

Acum se aude numai sunetul tigarilor fumandu-se. Trosnesc.

Ne oprim dar o luam din loc din nou.

Vad in departare prin intuneric, pe trotuar ,o lumina si masina se apropie incet de locul cu pricina. Trei barbati imbracati in negru cu gluga pe cap incalzindu se la foc. Ce imagine ravasitoare. Mi-era dor sa mai vad in apropierea Bucurestiului asfel de imagini vechi ce ma descompun si ma aduc in stadiul de rustic, bagabondaj, copilarie. Si simt doar cum inima se ridica in gat si intorc capul usor , urmarind cu privirea imaginea in timp ce masina se indeparta tot mai mult.

Imaginea se schimba brusc. Nu mai este intuneric.

Lumini orbitoare care fug de o parte si de alta a masinii si a ochilor mei ce ma fac sa-mi doresc sa strig sa se opreasca. Si masina goneste si parapetii se strang in jurul nostru si tunelul este lung si emotiile sunt coplesitoare si ma gasesc cu un zambet tamp pe fata de placere. O placere nenaturala poate.

Astept cu sufletul la gura sa se opreasca iar cand intunericul apare din nou, vreau sa o iau de la capat, dar imi atrage atentia o alta imagine. Ma opresc o privesc si alerg spre ea. Este imaginea unei cismele si este senzatia de implinirea si racoreala pe care o am apoi dupa ce ma urc cu picioarele sa ajung sa beau apa, dupa o zi intreaga de alergat si jucat cu copii din spatele blocului.

Vad piatra cubica a Hanului lui Manuc si vad portile mari, negre, de lemn si vechi cum se deschid si acum sunt intr o alta existenta. Colind fetita fiind, fara nici un ban in buzunar (ce emotie teribila si placuta aveam), cautand ghinde pe jos si trec grabita pe langa fiecare caine pe care il intalnesc , caci desi sunt curajoasa stiu eu ca ei musca.

Ajung pe o strada in constructii si simt centrul vechi. Simt mirosul de caldiri vechi si umede. Simt cum imi intra pe nari si mi le destupa. Vad beciul vechi, din caramida, rosiatic unde se tineau sticlele de vin prafuite si de unde obisnuiam sa cumpar sifon si intru. Ma asez pe o lada si doar respir aerul care imi invadeaza simturile. Mi e dor dintr o data de mirosul gurilor de metrou de la Unirii...

Ies ametita ,imbatata de amintiri si mirosuri si vad ceva stralucitor undeva in josul strazii si ma apropii. Sunt cercuri mici si aurii.

O silueta mica , si cocosata iese in evidenat cu cat ma apropii. Este o maicuta cersind in miez de noapte pe care cu greu o descoperi in coltul strazii daca nu ar luci cu atata putere monezile din punga aruncata pe jos si crucea de la gatul ei. Imaginea ma nauceste. Ma invart in cercuri si toate imaginile imi trec prin fata ochilor. Realizez ca nimic nu este schimbat, doar ca intensitatea cu care m-am aruncat in tot ceea ce am incetat sa mai simt demult ma umple si sperie in acelasi timp.

Si o iau la fuga cautand drumul spre casa. Este prea mult pentru mine acum. Sunt departe de toate acestea... acestea pe care le traiam inainte atat de des.

Ajung acasa si vreau sa mi savurez tigarea ascultand o muzica buna. Si ma asez si inchid ochii si tigarea arde si muzica este doar un intermediar intre mine si starea de totala pierdere pe care o am acum.

Si respir si simt si renasc si traiesc!

ma retrag..urand de bine...

23.Decembrie....a trecut o luna si este tot aici...

Astazi am povestit din nou...de data asta doar noi doi....

Trist..nu trist din cauza despartirii....nici nu o mai simt...sunt amortite si paralizate simturile acum....trist ca multi,enorm de multi nu vad NIMIC....sunt orbi!!!

Lasa-ma sa-mi etalez durerea te rog...las-o asa spurcata cum este ea...e doar lumea mea...tu,voi nu aveti loc aici!

..............................................

Gol...sec...rece....si se presupunea ca tre' sa fie cald....

..............................................

Ce bine ca m-a invatat sa pastrez doar ce e frumos!!!

O sa ma retrag acum,urand de bine! Poate asta ajuta!

Kira

Astazi a fost ziua in care tot s-a derulat in mintea mea mai rapid si mai clar ca niciodata...

Am vazut toti cei 6 ani...fiecare zi,fiecare discutie,fiecare mesaj,fiecare zambet...

Si imi taraiam mainile pe geam ca sa le cuprind mai adanc...zgariam lacom geamul ca sa ajung la ele...

Nu imi ajunge timpul sa descriu fiecare intamplare cu tot cu detaliile despre trairile noastre interioare..ne intelegeam din priviri mai mult...si uneori,el simtea nevoia sa stie sigur, daca ce are este veritabil si rezistent in timp...

I-am explicat de cateva ori ca asa ceva nu se oxideaza..nu are cum...

Eram asa mica in exprimare cu el...paream asa vulnerabila si manjita totodata,la inceputul apropierii noastre...cred ca se amuza teribil de ce traieste...si se bucura atunci cand scoteam din vocabular cuvintele ieftine...

Aseara si azi mi-am lasat inima sa bata si zambetul sa mi persiste pe fata reamintindu mi de el in fiecare zi a nostra...simteam pur si simplu ca este acolo si ca maine daca vreau pot sa ma duc sa-l iau in brate si sa-i amintesc de exprimare mea ieftina si mica de la inceput,pentru a-l face sa rada din nou si sa-mi spuna:"Ai crescut sub ochii mei!"

Si el creste acum in amintirile mele in fiecare zi....si cred ca am inceput sa fiu egoista...nu vreau sa cunoasca toata lumea ce am avut...vreau doar ca ei sa vada ca Mihai a facut sa zambeasca si a zambit si el,Mihai a facut oameni sa cresca si s-a deschis...vreau ca ceilati sa il vada si altfel...asa cum era si cum NU arata niciodata...

Mihai isi permitea sa viseze!!!PS: Secretul: Micul Print de Antoine de Saint Exupery! Multam!

STIU CA ESTI AICI!!! Cine a spus ca ai plecat pe undeva?

Pup barbia Mihai!

365 de motive

E un destin pentru fiecare dintre noi...

Daca asta inseamna dragoste-ca celalalt sa te faca sa te gandesti la viata vesnica,sa te gandesti la lucruri cu adevarat importante in viata,pentru viata..atunci...Mihai a castigat primul loc in inima mea!!!

Imi pulseaza sangele in mine...vreau doar sa respir din nou...vreau doar sa mi dau de pe fata tarana care ma sufoca..imi intra in gura si imi ingreuneaza vederea...

Eu pot sa lupt si am sa-ti dovedesc!

Fac pasi,continui sa ii fac cu durerea in spinare...si o car curajoasa...

Tot pentru final!!!

Cum pot sa abandonez cand te vad si te aud oriunde??

Voi gasi in fiecare zi un motiv pentru care sa-ti multumesc...voi gasi 365 de motive pentru care am hotarat sa ramai aici in inima mea!!!

DESCHIDE OCHII NEMURITORULE!!!

Il vad acolo cu ochii inchisi...

M am tot gandit ce culoare are moartea...nu vad nici una cand il vad pe el acolo....

M am intrebat ce a gandit,visat si simtit cat timp a dormit ca un bebelus? M am tot gandit daca L- a vazut pe El...

Se zice ca in momente ca astea toata viata ti se deruleaza in minte sau ca mergi sa iti alegi locul...se mai zice ca stai acolo intr un colt si privesti...

In momentele astea nu stiu ce sa mai cred...

In momentele astea ii ating mainile...in momentele astea stau ingenunchiata in fata lui sarutandu i mainile...

Nu pot sa i vad privirea...nu stiu daca se uita la mine...nu pot sa stiu daca ma priveste si in ce mod o face...caci nu ii mai vad privirea!!!!

Il simt doar...

"Stii,aseara ai venit...ai iesit doar din casa cu teama ca nu cumva sa fii prins...pareai acel adolescent dorintor de o ultima intalnire desi parintii ti au interzis sa ma mai vezi...nu plangeai,nu...ai iesit zambind...ai riscat tot si ai iesit...am coborat scarile si ma priveai doar...m ai strans in brate si m ai intrebat: "Asa-i mai bine?"

A fost cea mai stransa imbratisare primita vreodata...abea mai puteam respira...

Purtai acelasi sacou din totdeauna...il simteam rigid ca mi zgarie fata...dar nu imi dadeai drumul...

Poate ca asta o sa fie de acum modul nostru de a ne intalni..in vis pe ascuns...doar o imbratisare si apoi fugi spre usa aceea care inca sta intredeschisa...spre usa aceea in care prin crapatura nu vad decat intuneric...

Nu cauti lumina,nu...cauti doar linistea...

Esti acelasi Mihai care isi permite sa viseze...

......................

Nu pot sa adun in nici o cuie nici o amintire cu noi..nu gasesc capac..mama ma-sii,unde s capacele alea???!!!

Am tot felul de cutii,pastrate special pentru mine...sunt de toate marimile si de toate culorile...ciudat totusi...nu stiu ce culoare sa aleg pentru noi...as improviza un capac daca as stii ce culoare sa aleg...mi-as pune mainile deasupra si capul...as imbratisa cutia si as respira in ea sa ii dau caldura iarna asta...ca amintirile sa ramana calde...atat de calde incat sa pot readuce imediat primavara acolo...sa aduc ploaia mai apoi ca vara sa le racoresaca...sa imi simti lacrimile udandu-ti ochii ce abea poti sa ii tii deschisi in timp ce incerci sa te uiti in sus,sa ma privesti cum incerc sa iti ofer confort...si doar sa zambesti....

Invata ma ce sa fac...fii din nou acelasi Mihai care imi ridica barbia cand buza imi tremura si vroiam sa plang,fii din nou acelasi Mihai care imi mangaia parul cand erai multumit de mine,fii din nou acelasi Mihai care ma alunga cand vroia sa respire....respinge ma brutal si stii ce?NU voi pleca oricum...

Unde esti nemuritorule???Unde esti tu acela care pareai neinvins???Hai...fii breaz...pe ma sa deschide ochii si invata ma ce sa schimb din ce a fost,deschide ochii si ajuta ma sa aleg culoarea... da-mi din nou putere...!!!

rugaciune cu aceeasi dragoste pentru acelasi CM din totdeauna...

Nu am crezut niciodata ca pot sa raman total paralizata la o veste...nu am crezut ca nu voi stii cum sa reactionez...nu am crezut niciodata ca nu imi voi gasi cuvintele si ca lacrimile mele se vor putea pierde...nu am crezut nici ca voi fi inundata de durere si disperare...

Era,a fost pentru un moment o parte din mine si inca este...timp de 5 ani a insemnat un motiv pentru care ma trezeam dimineata si ma pregateam pentru a-l intalni...

Am avut momente cand am stiut ca el e cel de la care am invatat ce stiu acum...am avut momente cand am fost convinsa ca nimic nu o sa mi poata lua asta...si asa a fost si asa este...

Tot ce inseamna viitor incert il reaminteste si pe el...ma lovesc de atat de multe lucruri pe care le-am invatat de la el...si realizez ca m a ajutat sa cresc mai devreme decat poate as fi facut o singura...

Inca visez si sper ca Tata o sa stie sa ii poarte de grija...

Inca nu realizez care este realitatea si poate ca este mai bine...asa poate pot schimba viitorul,viitorul lui....

Sunt legata de maini si de picioare,realizez asta dar Doamne cat de curajoasa pot fi pentru el!!!

Simt ca pot schimba lumea si destinul lui..si imi doresc asta cu toata fiinta mea...

Ma abandonez in ganduri marete si planuri pe care stiu sigur ca pot sa le duc la capat pentru el!!!!

Nu merita nimic din ceea ce poate fi urat..nu trebuie sa cunoasca cum e sa traiesti urat printre oameni urati...trebuie sa zambeasca cu inima...pentru asta a fost facut acest caracter slab si puternic in acelasi timp!!!

Inchid ochii si ma rog pentru el..inchid ochii si il vad aici la fel ca altadata...cu pieptul inainte,cu mainile la spate,cu barbia ridicata plimbandu-se si privind in jur avand aerul acela de superioritate sub care se ascundea acea ucigatoare naivitate...

Este aici si atat timp cat este,cat inca il simt,stiu ca o sa fie bine!!!

Am cunoscut o data cu el si durerea,acea durere care ma schilodeste putin cate putin,dar am intalnit,am facut cunostinta si cu curajul....

De data asta prefer curajul...vreau sa il simt..vreau sa o fac pentru el!!!!

Imi inalt rugaciunea sper cer pentru acest suflet pe care l-am venerat pentru o perioada,pentru acest suflet de care imi pasa acum mai mult decat orice!

crossing the broken bridge with Him holding my hand tight

"Nu sunt in regula" au fost primele cuvinte pe care le-am spus cand am realizat ca nu sunt tocmai normala...hmm...cand spun normala nu ma gandesc la pragul normalitatii decis de majoritate,ci la pragul normalitatii impus de El...

"Imi recunosc imposibilitatea de a actiona normal fara El...e un pas sa recunosc ca nu am nici cea mai mica atractie fata de El...deci ,sunt pe drumul cel bun si vreau sa imi revin..."

......................................

Apoi a urmat alta etapa..aceea in care El reprezinta dependenta...si asta m-a facut sa zambesc cu inima...

....................................

De atunci....este Cel de care ma agat sa trec podul...

Ieri am avut curajul de a-L aseza si pe El la masa cu colegii mei de facultate...ieri Il vedeam in coltul mesei privindu-ne entuziasmati de viitorul nostru ca psihologi,ieri ne-a vazut care mai de care mai mandri de ideile noastre pe care le credem inovatoare si de neclintit,ieri ne-a vazut penibili incercand sa gasim deja solutii la probleme globale...ieri a vazut un grup de pustani dornici de exprimare si de crestere...si ma bucuram sa Il stiu acolo...dar cel mai important a fost ca din celalalt colt al mesei,printre fumul de tigare,printre zumzete si sticle de bautura,ma privea si isi dadea acceptul sa le fac si lor cunostinta cu El...ma incuraja cu privirea aia blanda....am realizat apoi ca in tot acest timp El a tacut si ne privea ca un Tata cu un zambet strengaresc si plin de compasiune...si m-am rusinat pt un moment...pt mine era suficient ca era acolo si ma asteptam sa Il vada toti,dar nu Il baga nimeni in seama...

..............................

Le-am facut cunsotinta cu El si Il iubeam in momentele alea mai mult decat as fi crezut ca pot!

Iubirea mea si credinta in El, este neclintita in fata oricarui discurs frumos prezentat si elaborat...si desi pt un moment El devenise un subiect pe care se filozofa si se cita din Platon...pt mine ramasese acelasi Tata simplu,iubitor care a murit pe cruce pt mine...

cladiri neterminate

Am hainele calcate si parul pieptanat...de ceva timp nu am mai avut treaba cu acestea...

Mi-am lasat barba tinand doliu pentru sufletul meu pierdut si m-am regasit in cladirea aceea neterminata,da,cladirea aceea din Pipera sau din coltul fiecarui cartier in constructii...si asta pentru ca am ales asa si nu altfel,desi as fi avut posibilitati...

Mi-am propus sa invat si sa scriu despre dragoste,dar ma sufoca gandul ca devin infantila...nu m-am impacat cu asta foarte bine si des...

Sa scriu despre golul umplut,mi-ar fi prea greu...si scriu franturi despre dorinta mea acerba ce-l include pe El...

Nu pot sa impusc,caci mi-au retinut arma si-mi caut gloantele pt a le rumega...vreau sa le rumeg din dorinta de a rupe cu dintii,de a-mi rupe dintii ce scrasnesc de ciuda ca nu stiu de ce Il vreau si Il caut!?!

Sunt o cladire demolata...inca sunt o cladire demolata...

the secret..part 1

"ALL THAT WE ARE IS THE RESULT OF WHAT WE HAVE TOUGHT" Buddha

"TAKE THE FIRST STEP IN FAITH.YOU DONT HAVE TO SEE THE WHOLE STARCAISE.JUST TAKE THE FIRST STEP"M.L King

"YOU CREATE YOUR OWN UNIVERSE AS YOU GO ALONG"Winston Churchill

Copii Tatalui...

In tine creste un copil...da,in tine chiar creste o vietate...!!!!
Il simti pe alocuri cum se zbate si loveste,il sti cand doarme,caci e linistit...
Il simti cersetor,caci daca iti asezi mana calda pe burta,o cauta ca un sugar cu ochii inchisi si gura deschisa si se apropie de ea,lovind usor in locul acela...
Ii canti si iti mangai burtica linistindu-ti pruncul...
Il cunosti ca respira si ai facut cunostinta cu el si cand e nervos...
Te simti mama si simti copilul in interioru-ti...
Te simti mama si vrei sa iti protejezi copilul ce creste in tine...
Te simti mama,dar nu iti meriti copilul...
Da-mi copilul...iti cer viata copilului tau...Da-mi-o...e a mea!
Ce faci cu viata lui?Spune-mi?Inspre ce o indrepti?Vorbeste-mi?
Imagineaza-ti cat de privilegiata esti sa poti da nastere unei creaturi...si tu ce faci cu acesata?
E facut din mana Mea...I-am conturat nasul si buzele...I-am creionat burtica si pulpele,ce-i drept dolofane...I-am desenat obrajii ,sunt buclucasi doar acum,sa-l poti alinta,iar atunci cand creste sa i se ascuta,pt a te face sa uiti ca ti-ai mangaiat vreodata copilul...I-am facut bucle negre si maini micute sa poti sa faci diferenta dintre mana ta muncita si gigantica,mana copilului si Mana Mea...I-am arcuit spatele si I-am aratat mai dinainte cum sa merga pt a trai tu,ca mama,o emotie zdruncinatoare atunci cand l-ai vazut pe acesta facand primii pasi..I-am pregatit si vocea,care desi in timp se schimba,nu o vei uita niciodata...dar vei uita ca a fost a lui,a copilului tau...I-am schitat forma ochilor si le-am dat culoare...Ochii micutului palpaie...
Si il meriti?La sfarsit o sa-l rascumpar din mana ta pe acesta care imi apartie?
La sfarsit o sa rascumpar si viata ta din mana mamei tale?Voi rascumpara vietile VOASTRE ce-mi apartin?

Puco ma cearta!!!

E tarziu ma asez in pat obosita...

Il simt in stanga mea dar nu ma sperie,zambesc si il las sa stea langa mine...apoi...adorm!

Colind lumea...sunt in Oradea unde o intalnesc pe Cheresmomo,o strang in brate tare si plangem amandoua si de bucuria de a ne fi gasit si de dorul de el.

Timpul ma poarta spre alte lumi...sunt in apartamentul din Floreasca...in vis nu mai este ca in realitate...dar nu-i nimic...

Mobila veche si mirosul ei ma face sa imi amintesc de el.

Baia nu mai are vaiant,are in schimb mai multe toalete cu usi ca de lift...ciudat...

Ies din baie si ma plimb dupa Babita...este undeva pe scara in alta toaleta..o aud tusind...pare o scara unde stau boschetarii...este urina pe jos chistoace de tigari,gunoaie si resturi de mancare...unde mama ei este boxa de odinioara???

Raman singura in casa si parca vad tot ce se intampla de undeva de pe tavan...ma vad cum deschid fiecare usa...sunt multe usi duble maro care scartie...clanta este veche cu model si foarte rece...

Deschind o usa cu grija apoi intrand in alta camera o inchid cu grija...continui...din camera de unde am intrat intru in alta[dai din camera in camera...] unde execut aceeasi miscare,exact aceeasi miscare in care inchid usa cu grija,ceea ce se vede din expresia fetei,apoi pe varfuri fac 180de grade fara sa-mi iau mana de pe clanta si o inchid ridicand din umeri stand pe varfuri,scrasnind din dinti si inchizand ochi...

Unde am ajuns?

M-am speriat!O caut din nou pe Babita,sunt acum undeva in bucatarie unde sunt doua toalete cu usa ca de lift..intru intr-una dupa ce ma intorc din cautarea Babitei...nici bine nu intru ca o vad pe Babita cum cade pe una din usi fara aer,speriata evident,ingrozita chiar ,sleita de puteri,doar intinzand degetul catre usa din celalalt capat al holului...si ma ridic...Babita cade in genunchi,iar in capatul celeilalte usi este Puco.Deja ne aflam in apartamentul din Socului...Il vad si incremenesc!!!!

Prin expresia fetei Babitei constat ca incerca sa-mi spuna:Vezi,acum ma crezi ca vine,ca il vad si aud?

Puco ma privea oarecum deranjat,gen:De ce ma deranjati cu zgomot la 3 noaptea? Statea cu privirea aceea,cu ochelarii la ochi,in pijamaua lui alba cu dungi albastre si cu pantalonii sumeticati...ii dadea un aer strengaresc...

Babita plange...sta in genunchi si plange!

Puco se uita la ea cu mila si din privirea lui am inteles ca stie ca tre sa plece sa nu ii faca rau ei...eu radiez de bucurie dar in acelasi timp sunt speriata de moarte...incerc sa ii zambesc si ii fac cu mana...

Puco se intoarce din profil,ma priveste pt ultima oara si apoi nu il mai vad...ii vad doar mana care imi face cu degetul aratator certandu-ma parca...

DE CE????CE AM FACUT???

Apoi intra in camera lui din Socului...inainte sa ma intorc in lumea mea,incerc sa o ridic pe Babita si sa o linistesc spunandu-i:Gata Babito,a plecat!

Ma aud doar cum caut aerul caci ma sufoc si deschid ochii...Puco este inca langa usa...Puco sta in prag!

Adorm din nou....si o vad pe mama in pat cu capul acoperit..bucuroasa vin plangand langa ea si ii povestesc cum l-am vazut...ea imi spune:Stiu,nu ai vazut ca l-a apucat baia la 3dimineata?

Acum sunt deja in camera fratelui meu respirand greoi incercand sa pun tot cap la cap!

................................................

Puco intotdeauna cand iesea din baie isi sumetica pantalonii...

De ce si mama l-a vazut si auzit cum la 3dimineata isi facea baie?

De ce statea in pragul din dreptul baii daca nu iesise de acolo?

De ce l-am simtit in pat inainte sa adorm si l-am lasat sa se odihneasca langa mine,fara sa ma sperii?

Am cerut mereu sa il vad,ca de simtit il simt tot timpul....azi l-am vazut...am fost pregatita??Cred,pt ca i-am zambit si i-am facut cu mana...

M-a certat!!!! Inseamna ceva!!! Cu ce am gresit? Ce vrei sa ma inveti?

In urma cu doar o zi ma intrebam daca cred in semne si in vise...ciudat cum hotaraste El sa imi vorbeasca...

Azi stiu,CRED in semne!!!!

mindfreak...

A fost o perioada cand am fost fascinata de acesta din toate punctele de vedere (!) ...si poate ca si acum mai sunt,dat fiind faptul ca scriu despre el tocmai acum...cine stie?!?

M-am tot gandit in ultima perioada la ideea de iluzionsim,de fapt nu la idee caci nu cred in ea,desi pt multi Angel face minuni,ci la puterea cu care el isi face numerele...

Nu stiu daca ar trebui sa ma sperie gandul ca puterea lui Criss nu-i tocmai aia proclamata de el prin crucile de la gatul lui...si altele...

In final,mai important este faptul ca TOTI raman inmarmuriti la ce este si ce face el...

Si poate nici nu conteaza asta...ramane totusi o unealta Criss...a cui? El stie mai bine...Voi stiti?

Mie nu-mi ramane decat sa observ mai bine semnele....

Plictisul

Am tot stat sa ma gandesc ce ne plictiseste pe noi,oamenii...

Am vazut ca suntem in cautarea permanenta a noului...

Am observat ca atunci cand ai cunoscut aproape in intregime un punct,un reper de inspiratie in viata in general,te descotorosesti de acesta foarte simplu...ca sa te recucereasca tre sa aduca inovatie...si e corect?

Pe de-o parte e bine sa ceri ceva nou-inveti,insa a alunga,a nu mai gasi atragator ceva ce odinioara te-a fascinat mi se pare aiurea...

Mai grav daca pot spune asa e ca acest plictis este valabil si in randul oamenilor.. (dese ori te plictisesti de un prieten sau de un vechi anturaj) :O SOC...

Intelegi,vezi discrepanta?

Ce motiv sa ai in lumea asta sa dai cu sutul la ceva ce-a a fost o sursa de crestere si sa o inlocuiesti cu altceva?Nu poti sa pastrezi in capsorul tau tot ce ai acumulat de-a lungul timpului,fara sa ai atitudinea aia respingatoare?

Astea nu's decat niste mici cercetari sa descoperim ca nu suntem totdeauna grozavi...

As vrea sa descopar zilnic ceva nou in relationarile mele,caci sunt lucruri de care nu stiu,dar care exista,poate pt ca pana acum nu m-au fascinat...

NOI DESCOPERIRI INOVATOARE

:O:O:O SOC!!!! Cata superficialitate
DA...Nichita Stanescu chiar este genul de om pe care sa il copieze orice pustan/pustoaica,care nu stie inca sa gandesca personal si sa faca diferenta dintre sentimente si ratiune,dintre penibil si maret...
Cine nu a gasit pe net sau in mesajele de la iubit/iubita minunatia cu talpa piciorului care schiopateaza de frica sa nu striveasca sarutul,nu o sa inteleaga....;)
M-am suparat putin...

Zilele trecute am descoperit ca gandurile mele cersesc...gandurile mele intind mana....
Important este UNDE intind mana,SPRE CE?
Gandurile mele sunt fugare...in cateva secunde ajung unde nu imi propun si unde nu mi-as fi inchipuit ca pot ajunge de la o simpla idee...pana la urma gandurile mele sunt minunate..DE CE?Caci ele cauta binele...ele intind mana aproape sa-si disloce umarul ca sa atinga binele....Ele se cearta singure cand gandesc in mod distructiv,ele cauta singure amintiri sau idei frumoase inovatoare...
Azi gandurile mele m-au dus la:
"Piscuri golase de munte
Privesc ingrozite si mute
Crengi suspinand despletite
Muguri si frunze strivite
Troznesc sub crunte copite
Pe cai parjolite
De hoarde cumplite
Si hamesite
Schiloada-i padurea
Si pasari nu canta
Doare gloantele-aiurea
In stanci se implanta
Cand nu pot sa secere vieti ce le-nfrunta.
Vanat e doar omul ce n-asteapta jugul
Si prins e -n capcana
Stergandu-si cu lacrimi prelinse pe geana
Rana de rana" T.Popescu

ENJOY!
http://www.youtube.com/watch?v=j8f8RHWMPyY
http://www.youtube.com/watch?v=dNZDIPvSLMg
http://www.youtube.com/watch?v=RCOMIWs_PXw&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=rWnow6AzIx8&feature=related

linia intrerupta

Azi cred ca sunt trist..poate pt ca nu mi-am aerisit suficient camera de dimineata...poate pentru ca temele la meditatii sunt ingrozitoare(lenesa de mine-ce bine imi prinde vacanta :d ) poate pt ca ma gandesc cu groaza ca incepe scoala si or sa treaca lunile mai repede decat doresc...poate pt ca nu am deschis cartea negra,poate pt ca am realizat ca ce gandesc cu cateva zile in urma traiesc in prezent(intelege cineva ce am vrut sa spun?coerenta mea e jalnica)poate pt ca nu prea ma obisnuiesc cu noul fond al blogului,poate pt ca vreau mult,dar nu fac nimic(dar pot sa fac ceva?depinde de mine?)poate pt ca am inceput sa fiu nemultumita mai des,poate pt ca dintr-o ambitie am refuzat sa merg la patinuar,desi vroiam sa o fac...poate pt ca am multe,multe planuri pt saptamana viitoare si habar nu am daca o sa le realizez cum vreau si in ce conditii vreau...poate pt ca simt mai putin si gandesc mai mult...

Am descoperit insa ca linia intrerupta de pe autostrada e stramba...fapt care o face sa fie si ea trista caci nu e admirata ci judecata pt defectul ei...

Care forta te conduce?

"Doamne"[murmura omul]

"Da"[raspunse Domnul]

"Nu sunt vrednic"[ingaima omul;si motivul il stia prea bine]

Domnul incepu sa rada cu bunatate.Omul il privi descumpanit:era oare asta o gluma?

"Da,nu sunt vrednic"[insista el gata sa-si dea pe deplin frau martursirii]

"Stiu,stiu-[facu Domnul,pastrand veselia aceea plina de bunavointa]-te intreb un lucru:Crezi tu oare in povestea cu Diavolul?Crezi cu adevarat in ea?"[il privea tinta parca luandu-l usor in zeflemea]

"Cum asa?"[ingaima iarsi omul]

"Crezi ca Diavolul poate sa te indrume catre Sfintenie,catre cea adevarata?Raul nu-i decat o experienta tranzitorie:nu se afla nici in inceput nici in sfarsit.Se cere sa treci prin ea si atata tot.Asadar,daca initiativa nu a pornit de la Diavol,care este doar un incident,de la cine o fi pornit?Al cui este/poate fi/planul de a se folosi de tine,un pacatos dintre cei mai abjecti,pentru a redefini sfintenia?Cine poate sa fi avut trebuinta sa faca sa cada negativul extrem,prin trairea pana la capat a pozitivului extrem?"

"TU"

"Asa este.A fost o gluma!Diavolul nu este o persoana,ci doar o simpla intruchipare,o masca.Eu mi-am pus-o pe fata si ti-am aparut inainte in nenorocita de lume in care traiesti.Trebuie sa ma folosesc de raul railor pentru a-l face sa devina cel mai bun si de o arbitrara contradicitie in termeni pentru a face sa triumfe lipsa de contradictii.Du-te acum si marturiseste toate acestea.Numai cu o conditie"

"Spune-mi"

"Cand te vei indeparta de aici,trebuie sa mergi drept inainte,fara sa te mai intorci,fara sa te uiti inapoi la mine..."

"Asa voi face"

...........nu trecuta nici 20de pasi si curiozitatea irezistibila pusese stapanire pe el:nu putu,literalmente,sa tine piept unei puteri,care din cerbicie il obliga sa se suceasca indarat si sa arunce o ultima privire.Si el intoarse capul o clipita,numai o clipita...

Forta Luminoasa era acolo...Dar nu mai avea chipul Domnului.Avea chipul Diavolului:cu ochi mici care priveau scanteind,cu pometi inalti si aprinsi de rumeneala aceea scarboasa,cu surasul de cersetor....

Faci diferenta dintre fortele care te conduc?

Ajutor!!!! Iar ma invadeaza animalele rationale...

Am zis sa nu mai las ca gandurile astea referitoare la scoala sa imi napadeasca din nou mintea si inima,dar nu am avut noroc...astfel dupa cateva minute bune de munca de lamurire am primit ajutor si am realizat ca e chiar penibil ca majoritatea oamenilor(cel putin sper sa nu ma insel cand ii consider maturi,caci totusi sunt trecuti de 30de ani majoritatea)sa vada un dusman intr-un copil de 19ani,dar..:)) :)) uite ca ii posibil...desi eu nu lupt impotriva lor...ar fi chiar un tablou amuzant....
Ma vad un inamic doar pentru ca ei nu's capabili sa ia o decizie favorabila...caci eu nu atentez la statutul lor...chiar ma lasa rece...dar e urat oricum...cum sa deschizi un conflict cu un copil...
Asta m-a amuzat si mi-a dat starea asta care o am acum...adica's chill....
E posibil sa ma fi chinuit eu mai pana acum cu multitudinea asta de ganduri,cand e asa simplu....trebuia lucrat la atitudine...caci a mea cel putin,am constatat ca era gresita...pana mai acum cateva zile...dedicam 40%din timpul meu in aceasta dorinta de dreptate...
Acum stiu ce am de facut...desi nu e de dat inapoi,am facut cunostinta cu atitudinea corecta si ma bucur ca am intalnit-o...
Patti mi-a trimis un mail interesant acum cateva zile..ceva legat de microbul pierderii timpului...poi dap... :d asta-i motivul de te mai cuprind ganduri deastea referitoare la animalele astea rationale,numite oameni...
Ideea e ca agenda ta ar trebui sa fie plina cu ceva placut si folositor...la asta m-a ajutat C...ideea lui suna asa-propune-ti un tel si timpul tau sa fie dedicat lui pana il implinesti,cum ai terminat cu el adauga altul si tot asa...si e o strategie satisfacatoare,zic eu...
Am rezolvat-o si peasta...chiar ultima mea dorinta ar fi fost ca acum de Sarbatori sa fiu preocupata de Inspectorate si Minister...TOATE LA TIMPUL LOR!
Acum ma bucur(ca tot e atmosfera de asa natura,desi lipseste zapada...) de Adi http://www.youtube.com/watch?v=orizn4UTVJQ