Am privit rasaritul.
Ce-i drept, l-am privit printre frunzele verzi ale copacilor obositi si cu fete schimonosite de-atata palmuiala a vantului...dar si asa, asisitand la pedeapsa naturii, fara vreun motiv anume, rasaritul a fost frumos.
Era viu si se ivea fara sa il poata ceva impiedica sa se dezbrace si sa-si etaleze in pielea goala forma voluptoasa. Este ceea ce il defineste si il face puternic.
Puterea acestuia m-a dus cu gandul la ideea de putere si la ceea ce te poate pune in gloata puternicilor. Si ce am constatat? Probele te fac puternic! Fara sa-ti probezi puterea nu ai veridicitate. Fara probe esti ca un caine latos si inmuiat in namol care latra sugrumat de lantul acela care ii limiteaza alergarea.
Si oh, cat de gresit inteleg acei limitati impanati de cuvinte care variaza ideea de putere. Ei dau nastere Nimicului, care paradoxal da nastere,la randui, sclaviei!
Dominarea si constrangerea in toate formele lor! Acestea limiteaza si sfideaza individualitatea si inteligenta oamenilor.
Consider ca orice om dispune de inteligenta, constiinta, discernamant si libertate. Atunci cand ceva impedica acesti factori sa se dezvolte apar bariere, tipare pe care oamenii le percep in unele cazuri ca o incapabilitate de a evoula.
Desigur, vorbind despre societate avem oameni care conduc si oameni condusi, insa aceasta nu pentru ca aceia care sunt condusi nu pot conduce,nu au atitudine de lider sau nu se incadreaza in criteriile cerute unui lider, ci pentru ca dominarea si constrangerea si-au facut loc in viata si in evolutia lor inca de pe vremea cand acestia erau doar copii. Nestiind cum sa trateze aceasta "boala" de a accepta sa se supuna, in ceea ce sunt ei ca indivizi s-a format ideea de reprimare, de supunere si de acceptare ca sunt in imobilitate.
Ideea de baza nu este cine conduce pe cine, ideea este cine se lasa dominat si constrans, de ce si ce masuri se pot lua in acest sens, ca omul sa se poata simti independent si liber de actiona si de a creste individual.
Pentru inceput am hotarat sa definesc termenii de dominare si constrangere.
Dominarea ca si definitie a dictionarului roman, reprezinta "a tine pe cineva sau ceva sub influenta sau stapanire" , autoritate deci.
Constrangerea reprezinta silirea, obligarea, fortarea de a face ceva.
Sa vorbim putin de termenul dominare si despre ceea ce presupune acesta. Conform definitiei din dictionar, a tine pe cineva sub stapanire, reprezinta autoritate silita. O tehnica de manipulare, acceptata oarecum de celalalt fiind in incapabilitatea de a actiona.
Intrebandu-ne de ce accepta cel dominat asta, gasim varii raspunsuri. Unele persoane accepta sa fie dominate din motive patologice, din diferite fantezii sau pentru ca inca de mici au fost dominati, amenintati sau supusi presiunilor.Oricare ar fi raspunsul la aceasta intrebare, nu putem sa nu constatam cu discrepanta ca simpla idee de dominare este o nedreptate fata de cel dominat si o piedica ca acesta sa se evalueze si sa observe ca este capabil sa ia propriile decizii.Acestuia ii este practic interzis sa gandeasca,sa-si dezvolte gandirea si sa-si compartimenteze strategii, sa inteleaga ce presupune gandirea si aspectele ei.
Acesta este limitat si astfel integrarea in societate sau reusita pe plan profesional si nu numai este dificila, uneori imposibila.
Dar si in cazul libertatii aducem in discutie relativitatea.Vorbind de libertate, toti oamenii doresc libertate de exprimare si nu numai, insa nimeni nu este cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitate. Faptul de a fi dependent este simplu , in acest caz raspunderea nu iti revine tie ci celui de care esti dependent. Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren,care a ajuns deja tipar,convingere.
Dominarea presupune putere, iar a-ti folosi puterea in scopul de a te hrani din infantilitatea celuilalt denota egocentrism.
In cazul constrangerii vorbim despre ceva nevoit in mod cert,deci nedrept. Sa adopti o asemenea atitudine, inseamna sa incurajezi practic servilismul. Aici nu mai putem vorbi de liberul arbitru care face parte integranta din viata noastra. Acesta este captiv si ajunge sa fie doar o dorinta care provoaca discomfort in cazul in care nu este satisfacut si deci vorbim despre o ingurgitare mentala. Prezentand astfel dezavantajele, consecintele acestor doua atitudini care nu aduc inovatie , ma voi referi la ceea ce inseamna acestea in mediul academic, mai exact in domeniul educatiei.
Vorbind despre educatie, aduc in discutie cele doua sisteme-empiric si constructivist. Este de la sine inteles ca evolutia este un proces si nu un eveniment.
Ridic deci la rang superior sistemul constructivist al educatiei deoarece rolul acestuia nu este de a adauga informatie, prin constrangere, in cazul profesorilor, nota, ci el construieste, se muleaza.Acesta lasa loc dezvoltarii inteligentei si este un proces drept in care ambele parti-profesorul cat si elevul/studentul au beneficii.Un avantaj important al acestui sistem si a refuzarii termenilor, atitudinilor de dominare si constrangere este acela ca acestea aduc o data cu sine si pacea interioara,aprecierea si curajul.
Un alt factor important in vederea distrugerii,opririi ideii de dominare si constrangere este sa iti permiti sa gandesti, sa fii activ , sa te implici si sa iti pese. Atunci cand esti perseverent, consecvent in aceasta si iti cunosti individualitatea si capacitatea, vei putea mai usor sa ajungi la telul acela bine definit pe care ti l-ai propus si acela este sa evoluezi sanatos si nu de a te scalda in betii orgolioase.
