Avem nevoie de timp, de mai mult timp. Avem nevoie de luciditate si de siguranta. Cautam haotici atat in interior, cat si in exterior si fara avertisment, vine si linistea. Si o indesi in traista si nu te lepezi, desi nevoia de dezechilibru am cerut-o toti pentru a inflori mai apoi, aratandu-ne ranile.
Mai vrem inca putin din toate, daca tot nu este posibil, caci suntem oamenii extremelor, din generatie in generatie. Cei mai viteji din cati au fost si vor mai fi!
Caci cine isi poate pierde vremea cu iluziile? Un trisor la fel de bun ca timpul? Cel care nu osteneste sa se risipeasca in ganduri?
Neasteptatul uneste. Asta si ne dorim de fapt...si strigatul nostru individual, il aude si il poarta pe umeri cel in masura sa faca si schimbarea. Si pricepem povata? Si ne imbracam cu curaj?
Si stai, cine a spus ca viata nu-i un miracol? Nu poate fi si moartea unul?
Suntem analfabeti. Suntem analfabeti in fata Celui care scrie paginile si a caror mazgaleli le pricepem atat de greu. I-ar vine sa rada in pumn, dar il opreste indurarea. Stie ca este nevoie de rabdare cu cei natangi. Nu suntem noi haituiti de propria noastra limitare?
Si da ! Exista si nemuritori. Astazi renaste unul si danuieste in veci ! Caci spune-mi, cine prefera sa se agate de un batran chel si trisor, in locul nemuririi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu