Il tineam in brate pe grizonatul asta care mi-a produs un oarecare disconfort in urma cu catva timp si respiram incet, sacadat. Parca niciodata nu i-a fost mai dor de el ca acum...
Pe undeva, a fost un joc de cuvinte si replici dure....replici care m-au facut sa imi doresc sa il tin in brate mai strans si sa ii ating barbia asa cum obisnuiam, caci stiam ca in acele momente avea nevoie cel mai mult.
Obisnuia sa se poarte ca un copil cand se alinta...ma invartea, ma strangea in brate, ma sustinea in copilarii....este in spatele meu cand dau replici ciudate si uneori mai adauga si el continuand pe un fundal umoristic...
Nu imi era teama de nimic...il prindeam cu picioarele in vazul tuturor, il prindeam fata in palme in mijlocul oamenilor ce pandeau momentul...
Il iubeam in plina zi, in multime si nu-mi era jena de anii ce au trecut peste el si i-au albit parul...
Ciudat...am avut toate acestea dar fara sa ma nauceasca...le-am avut in visul de aseara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu