learn

Comunicati exact ceea ce ganditi!
Programarea Neuro-Lingvistica
Idei de Afaceri, Octombrie 1995

"Orice lucru trebuie explicat in cel mai simplu mod posibil, dar nu mai simplu decat atat". A. Einstein

"Aceasta celebra afirmatie mi-a venit in minte in timp ce ma pregateam sa scriu acest articol si nu-mi este greu sa inteleg motivul.
Daca e intotdeauna dificil sa rezumi spatiul unei pagini, cu atat mai mult fara suportul exemplului direct, concepte si tehnici care ar cere cu totul alte aprofundari, cu argumentul de astazi atingem temeraritatea: vom vorbi deci despre Metamodelul Lingvistic, un instrument comunicativ care a revolutionat tehnica psihoterapeutica a ultimilor ani si care are aplicatii infinite in fiecare domeniu al vietii cotidiene.
Asteptand inceputul serilor de seminarii prevazute va trebui deci sa fac apel la intuitia voastra si la capacitatea de a gasi singuri exemple, dezvoltari si aplicati din putinele si sinteticele note pe care spatiul mi le permite.
Am vazut deja ca mintea noastra, in baza stimulilor senzoriali receptati din mediul inconjurator, are in interiorul ei o harta a realitatii care contine toate credintele noastre personale despre lume. Dar aceasta harta nu este realitate, ea doar are o structura asemanatoare care ne ajuta sa ne explicam ce se intampla.
Formarea hartii noastre e supusa la trei procese distincte, fapt care o face unica si diferita de cea a altor fiinte umane:
SELECTIA - deoarece, dintre toate datele pe care le avem la dispozitie in mediul inconjurator, putem selectiona doar o mica parte
DISTORSIUNEA - deoarece datele pot fi gresite sau alterate de prejudecatile noastre
GENERALIZAREA - cand trasportam in situatii asemenatoare ceea ce am invatat intr-o situatie particulara.
Aceleasi mecanisme intra in joc cand comunicam verbal cu noi insine sau cu altii, sau cand incercam sa dam o descriere verbala a modelului nostru in lume.
Este fundamental deci sa avem la dispozitie un instrument lingvistic care sa ne permita, dincolo de procedurile de selectie, distorsiune si generalizare, sa recuperam experienta senzoriala care sta la baza unei afirmatii specifice.
Sa nu uitam ca aceste studii s-au nascut in domeniul psihoterapiei, unde este fundamental sa se inteleaga ceea ce se ascunde in spatele a ceea ce spune pacientul.
Cand acesta foloseste fraze ca: "Sunt intotdeauna deprimat", "Toti sunt impotriva mea", "Nevasta mea ma infurie" este evident ca utilizeaza etichete care nu descriu deloc tipul de experienta la care se refera.
In ani '60 un grup de lingvisti condusi de N. Chomsky au elaborat un model formal al limbajului care se numeste "Gramatica Trasfunctionala". Din opera lor, iata ceea ce ne intereseaza pe noi:
- limbajul operaza constant la doua niveluri: are o structura superficiala, care e formularea frazelor si o structura profunda care e experienta efectiva senzoriala ce sta in spatele limbajului.
- exista reguli despre care fiecare vorbitor stie ca permit sa se stabileasca daca o fraza este bine formata, din punct de vedere gramatical, sintactic, semantic.
- se incalca modelul sau fraza nu este bine formata, cand de una singura nu este posibil sa ajunga la structura profunda.
Explicatiile date de Korzybski si de Chomski erau atat de complicate incat erau aproape inutile, pana cand J. Grinder si R. Bandler (fondatorii PNL) au elaborat Metamodelul Lingvistic.
Insa, chiar si acesta e un instrument complex, care ocupa doua volume din “The structure of magic” (1975, Palo Alto, California), si care cere un studiu serios. Noi dam aici o versiune a Metamodelului, care, chiar simplificat, ne permite sa obtinem rezultate care vor fi deasupra asteptarilor.
O axioma a comunicarii spune: “Mai intai incearca sa intelegi si pe urma fa-te inteles”.
Pentru a intelege ceva ce nu ne este clar, cel mai bine este sa pui intrebari.
Dar nu intotdeauna este usor sa pui intrebarea potrivita, mai ales cand nu stii exact ce cauti.
Metamodelul a definit cateva categorii de cuvinte care ne semnaleaza ca interlocutorul nostru nu ne comunica precis gandurile sale.
Aceste categorii sunt: cuvinte universale, obligatii, verbe, nume, comparative.
Sa le vedem pe rand, invatand sa le recunoastem si sa punem intrebarile corespunzatoare.
CUVINTE UNIVERSALE
Cand le intalnim este clar ca se face o generalizare. Ele se identifica in cuvinte ca: “toti, nimeni, intotdeauna, niciodata”, chiar daca acestea sunt, uneori, doar subintelese.
Universalele sunt optime cand descriu adevaruri evidente (“toti indivizii au nevoie de oxigen”), dar de obicei sunt doar suportul lenei mentale si limiteaza mult posibilitatile pe care le avem la dispozitie.
“Tinerii de astazi nu au chef de munca” (se subintelege: toti, niciodata).
“Pentru a incepe o activitate este nevoie de mult capital” (se subintelege- intotdeauna).
“Toti scotienii sunt avari”
si s-ar putea continua la infinit.
Pentru a intrerupe acest proces, este suficient sa se puna cateva intrebari simple: “Chiar toti?”, “intr-adevar intotdeauna?”, “Chiar nimeni?”, cu toate variantele posibile, astfel incat sa se defineasca cazul specific in care acea afirmatie este adeverata (admitand-o ca atare).
OBLIGATII
Obligatiile, se exprima cu cuvintele: “trebuie, nu trebuie, nu se poate, necesita, este nevoie, incluzand toate expresiile echivalente.
De fiecare data cand auzim aceste cuvinte, avem in fata o obligatie sau limitare care poate sa fie adevarata sau nu.
De obicei se reactioneaza cu “De ce?” care serveste numai la a produce justificari, rationalizari, exemple de cazuri precedente sau regulamente.
in schimb, intrebarile pot fi:
“Ce s-ar intampla daca as face-o? Sau daca n-as face-o?”
“Cine sau ce ma determina sau ma impiedica?”
“Cine o zice?”
Iar, de obicei, raspunsurile deschid o serie de posibilitati la care nu v-ati gandit.
VERBE
In aceasta categorie, ca si in urmatoarea, obiectivul e acela de a verifica semnificatia pe care interlocutorul o atribuie cuvintelor, iar aceasta poate fi obtinuta simplu, in cazul verbelor, cu un cuvant: “Cum?”.
“Dumneavoastra trebuie sa aveti incredere in mine” (nu se intelege daca i se poate accepta un sfat sau daca i se pot lasa portmoneul si cheile casei).
Intrebare: “Cum anume? Ce ar trebui sa fac pentru a avea incredere?”
“Anul acesta vom bate concurenta!” (poate sa insemne ca vrem sa marim cheltuielile cu publicitatea sau ca intentionam sa dam foc fabricilor concurente).
Intrebare: “Cum anume o vom bate? Ce actiuni vor fi efectiv intreprinse?”.
Un caz particular este verbul “A incerca sa...” care inseamna sa ai deja un alibi in caz de faliment (“am incercat tot posibilul, dar nu a funtionat”).
Inca o data, sa se verifice cum intentioneaza concret sa actioneze cel care vorbeste.
NUME
Si aici este suficient sa se intrebe: “Ce anume?”.
Va amintiti cand am citat oameni politici care vorbesc de “prosperitate”, “dezvoltare”, “libertate”, etc?
Intrebarea este: ”Ce intelegeti exact prin prosperitate?” si, daca nu va lipseste curajul sau rautatea: “Cu ce mijloace intentionati sa o realizati? Si cand?”.
Atentie la substantivele nespecifice care incetoseaza imediat conversatia: fraze ca “ei nu ma inteleg”, “statul nu ne ajuta” nu au nici o semnificatie daca nu definesc cine sunt “ei” sau cine este “statul”.
COMPARATIVE
In aceasta categorie includem toate adjectivele la gradul comparativ ca: “mai bun”, “mai rau”, “prea mult”, “prea putin” etc.
“Este mai bine sa faci asa”.
“Este lucrul cel mai rau care mi se putea intampla”.
“Acest obiect e prea scump”.
“Inveti prea putin”.
Si aici reactionam din obisnuinta cu un “de ce?” sau negand, sau furnizand justificari. In schimb, intrebarea cheie este: “Fata de ce anume?”. Din nou, raspunsurile va vor ajuta sa evaluati mai bine situatia si sa gasiti solutii creative.
ATENTIE!
In ciuda aparentei inofensivitati, va veti da seama, din cazuri concrete, ca aceste intrebari se infig ca spadele.
Daca cel care va vorbeste este de rea-credinta, se va simti descoperit, daca este de buna-credinta, se va afla in fata propriei confuzii; in ambele cazuri, asteptati-va la reactii agresive si ostile.
In special la inceput, limitati-va sa puneti intrebari numai cand vi se pare intr-adevar necesar sa identificati mai bine problema sau gandul interlocutorului, sau sa elaborati solutii creative; evitati in orice caz sa le puneti pe un ton agresiv (doar daca nu vreti sa atacati deliberat interlocutorul).
Sa ne amintim ca este nevoie intotdeauna sa se comunice avand in minte un obiectiv specific.
Un bun mod de a invata aceste lucruri si de a apela la ele automat este sa asculti interviuri la televiziune (chiar inregistrandu-le) si sa imaginezi intrebarile cele mai potrivite.
Ajunsi aici, in timpul unui seminar s-ar putea trece la exemplificari si aplicatii practice a ceea ce s-a spus.
Ma limitez sa furnizez citeva exemple, increzator inca o data in inteligenta si intuitia cititorilor:
Bogdan, 7 ani, vine de la scoala:
- Mama, astazi colegii si-au batut joc de mine toata ziua!
- Intr-adevar toata ziua?
- Ei, nu. In timpul recreatiei.
- Chiar toti copiii care erau acolo?
- Nu, Iulian cu gasca.
- Si sunt multi?
- Sunt Iulian, Mihai si George.
- Si cum si-au batut joc de tine?
- Au spus ca sunt urechiat!
- Iar ceilalti?
- Ei bine, m-au aparat.
Cat de mult se schimba situatia fata de afirmatia initiala?
O intimplare in timpul unei vanzari:
- Seminarul dvs. este prea scump!
Aici, de obicei, se raspunde ca nu este adevarat si se incearca sa se explice de ce.
Dar solutia corecta este urmatoarea:
- Prea scump fata de ce?
- Fata de celelalte seminarii la care am participat.
- La care seminarii ati participat?
- La x,y,z.
- Bine. In ce sens erau la fel cu al meu?
- Stiti, de fapt nu erau la fel.
- Interesant. Ce s-ar intampla daca ati descoperi ca seminarul meu merita timpul si banii cuveniti?
- Atunci l-as gasi pe gustul meu.
- Ce as putea face pentru a va ajuta sa ganditi asa imediat?
- Iata ce: daca in seminariul dvs. s-ar vorbi despre W, J, K, as fi satisfacut.
- Perfect. Vedeti, in pliantul de prezentare nu se poate scrie totul, dar noi abordam chiar ceea ce va intereseaza.
Evident, contractul a fost semnat.
Un ultim lucru: folosirea extrem de productiva a modelului pe care vi l-am propus, cand acesta a fost invatat corect, este aplicatia la dialogul nostru interior. Sa ne obisnuim a gandi, cu maxima atentie pentru generalitatile noastre, la limitele pe care NOI de obicei ni le punem si vom descoperi ca adesea nu au nici un sens real si pot fi foarte simplu depasite. Lumea contine mult mai multe posibilitati decat mica noastra harta mentala poate sa ne faca sa credem, si aceste intrebari pot sa va ajute sa le descoperiti.
Inchei, legat de aceasta, cu un citat dintr-un anonim persan, care intotdeauna m-a fascinat: “Sunt o suta de drumuri care duc spre paradis: nouzeci si noua sunt pentru persoanele inteligente, iar unul pentru ceilalti”.
Pe curand! "

file rupte..alta pagina...

A inchis doar ochii fara sa stie ce face si a trait secundele si caldura ce o cuprinsese, fara sa stie sa reactioneze intr-un fel...era totul natural desi a fost mult prea scurt pentru o pustoaica obisnuita sa primeasca tot, nicidecum jumatati de masura. Insa era cam la fel ca tot ceea ce primise in ultima vreme din partea opusa si desi era construita "gurmanda" pustoaica, stia cum sa traiasca cu tot ceea ce era si secundele...de data asta pe acelea nu a reusit sa le constientizeze...

Este o seara linistita pentru ea....

De multe ori a simtit nevoia sa impartasesca ceea ce traieste fie el moment de exaltare fie o mahnire si isi imagina o figura fie ea si paterna in fata ochilor careia ii vorbea.Pentru ea inseamna ceva! Aproape totdeauna din partea celorlalti vedea o piedica fie justificata, fie creata de ea si nu le putea vorbi. Se gandea ca poate ei nu or sa intelega exact sensul, ca nu o sa le pese si o sa fie ceva superficial sau mai stiu eu ce. Scenarii.
Momenul prezent este diferit insa. Are cateva lucruri de spus.

Ar fi preferat sa poata sa le vorbesca cu o persoana reala, privindu-o in ochi si tinandu-o de mana, ar fi vrut sa poata sa se deschida mai mult in fata acesteia si ea la randul ei. Ar fi preferat sa dea unul altuia din trairile lor. Ar fi preferat sa fie ceva mai natural , ceva ce aluneca.

Ar fi preferat....ar fi....dar nu depinde doar de ea. Si daca nu exista aceea persoana, traieste in felul ei, lasand sa i se constientizeze prezenta, pentru ca mai apoi totul sa se creeze.

Vorbeste de o figura fie ea si paterna dar undeva existenta in umbra. Poate ca nu avea idee ce ofera chiar si de la distanta, o astfel de imagine la inceput, insa acum isi imagineaza acea persoana ca fiind una de la care poata sa cresca frumos, indiferent ca nu este o relatie in care comunica real sau/si des sau indiferent de caracterul ei care refuza ideea de model in viata, dar in acelasi timp ridica la rang superior ideea de evolutie. Acum ea este in faza cand se dezvolta si ii place sa creda ca are capacitatea sa alega langa ea oameni valorosi.

Si vorbeste de etape...etape ale vietii si valorizarea timpului.

Empiric, ca sa fac o analogie fortata, stie, simte si vede conexiunea cu imaginea parentala, material insa nu, iar ideea de intreg o are. Ce urmeaza?

Pasiune, caldura, zbucium, minute in care transpira gandind la celalat....toate astea le traieste simtind conexiunea. Le simte si nu le neaga, dar nici nu judeca daca ceilalti poate nu le simt.

Si....secretul valorii consta in asta. Asta este unul din principalele criterii pentru care imaginea parentala este valoroasa pentru ea. Ar fi ipocrita sa nu afirme ca asta ar intregii abandonarea ei in relatia "lor".

............................
Se simte in siguranta acum si-si spune:"De si-ar constientiza puterea...de si-ar constientiza puterea doar... Vreau sa cunosca mult mai multe insa pentru moment, ma opresc aici. Ii dau stafeta acum si ce desluseste o sa inteleg eu din ce va urma! Invat si ma hranesc din ceea ce este si privesc spre ziua aia in care o sa fim mult mai transparenti in comparatie cu ce este acum.
Imi este incredibil de drag si-mi is atat de dragi si pasii astia micuti si aproape invizibili pe care ii facem! "

PS: Pustoaica a rupt si aceasta fila....

inceputurile ma omoara

Ce nu ma incanta si nu m-a incantat niciodata este ideea de a lua-o de la capat.

Inceputurile ma omoara.

Nu pentru ca nu am facut-o de nenumarate ori, ba dimpotiva, ci pentru ca simt ca este pierdere de timp sa iti tot arunci toate sperantele in ceva ce o sa se termine candva. Si revin la ideea de baza- o inima detasat este tot ceea ce avem nevoie.

Continua reinventare si reintegrare este obositoare intr-un anumit punct din viata cand vrei stabilitate si incerci sa-i dai nastere, insa parca mai tot din jur striga cu furie NU...si cand te vezi singur printre atatea voci, ori iti spui ca nu era momentul oportun sau persoana potrivita, ori, daca esti mai istet, realizezi ca simpla idee de stabilitate in ceva trecator a fost puerila.

Si ce sa regreti apoi? Nu mai ai ce!

Ramai cu un gust amar ca ceea ce s-a vrut a fi creat, s-a transformat in cenusa dintr-un simplu motiv- nepotrivita alegere!

Dar...rabdare, cum zicea si prietenul nostru Nuta, si lumea s-a creat in mai multe zile, noi de ce nu ne-am forma in mai multi ani, trecand prin mai multe experiente...!?!

istoria renasterii

Renasc!

Sunt pe o strada indepartata de Bucurestiul aglomerat si masina goneste.

Muzica se aude cu putere in boxe, dar pentru o clipa s-a facut liniste. Trag aer in piept si aud cum o fac simtind cum sangele pulseaza in mine.

Acum se aude numai sunetul tigarilor fumandu-se. Trosnesc.

Ne oprim dar o luam din loc din nou.

Vad in departare prin intuneric, pe trotuar ,o lumina si masina se apropie incet de locul cu pricina. Trei barbati imbracati in negru cu gluga pe cap incalzindu se la foc. Ce imagine ravasitoare. Mi-era dor sa mai vad in apropierea Bucurestiului asfel de imagini vechi ce ma descompun si ma aduc in stadiul de rustic, bagabondaj, copilarie. Si simt doar cum inima se ridica in gat si intorc capul usor , urmarind cu privirea imaginea in timp ce masina se indeparta tot mai mult.

Imaginea se schimba brusc. Nu mai este intuneric.

Lumini orbitoare care fug de o parte si de alta a masinii si a ochilor mei ce ma fac sa-mi doresc sa strig sa se opreasca. Si masina goneste si parapetii se strang in jurul nostru si tunelul este lung si emotiile sunt coplesitoare si ma gasesc cu un zambet tamp pe fata de placere. O placere nenaturala poate.

Astept cu sufletul la gura sa se opreasca iar cand intunericul apare din nou, vreau sa o iau de la capat, dar imi atrage atentia o alta imagine. Ma opresc o privesc si alerg spre ea. Este imaginea unei cismele si este senzatia de implinirea si racoreala pe care o am apoi dupa ce ma urc cu picioarele sa ajung sa beau apa, dupa o zi intreaga de alergat si jucat cu copii din spatele blocului.

Vad piatra cubica a Hanului lui Manuc si vad portile mari, negre, de lemn si vechi cum se deschid si acum sunt intr o alta existenta. Colind fetita fiind, fara nici un ban in buzunar (ce emotie teribila si placuta aveam), cautand ghinde pe jos si trec grabita pe langa fiecare caine pe care il intalnesc , caci desi sunt curajoasa stiu eu ca ei musca.

Ajung pe o strada in constructii si simt centrul vechi. Simt mirosul de caldiri vechi si umede. Simt cum imi intra pe nari si mi le destupa. Vad beciul vechi, din caramida, rosiatic unde se tineau sticlele de vin prafuite si de unde obisnuiam sa cumpar sifon si intru. Ma asez pe o lada si doar respir aerul care imi invadeaza simturile. Mi e dor dintr o data de mirosul gurilor de metrou de la Unirii...

Ies ametita ,imbatata de amintiri si mirosuri si vad ceva stralucitor undeva in josul strazii si ma apropii. Sunt cercuri mici si aurii.

O silueta mica , si cocosata iese in evidenat cu cat ma apropii. Este o maicuta cersind in miez de noapte pe care cu greu o descoperi in coltul strazii daca nu ar luci cu atata putere monezile din punga aruncata pe jos si crucea de la gatul ei. Imaginea ma nauceste. Ma invart in cercuri si toate imaginile imi trec prin fata ochilor. Realizez ca nimic nu este schimbat, doar ca intensitatea cu care m-am aruncat in tot ceea ce am incetat sa mai simt demult ma umple si sperie in acelasi timp.

Si o iau la fuga cautand drumul spre casa. Este prea mult pentru mine acum. Sunt departe de toate acestea... acestea pe care le traiam inainte atat de des.

Ajung acasa si vreau sa mi savurez tigarea ascultand o muzica buna. Si ma asez si inchid ochii si tigarea arde si muzica este doar un intermediar intre mine si starea de totala pierdere pe care o am acum.

Si respir si simt si renasc si traiesc!

cad stalpi dar se ridica ziduri

Mi-e dor de Dumnezeul meu!
Si totusi nu Il percepeam doar ca un scut protector sau mai degrab' ca un Observator, indus, desenat de ceilalti intr-o maniera limitata!?!
Nu cer decat sa Il vad in splendoare Lui, fara idei usor sau apasat creionate , de societate, pe o foaie alba gaurita deja ,de varful ce I-a conturat puternic fata.
Am pus mana pe carbune si am incercat sa-I dau viata acolo cu mintea mea umila.
Si nu iesea decat un batran intelept cu barba alba cu o expresivitate schimbatoare. Oscila!
Mereu incercam sa-I desenez ochii blanzi, dar ajungeam sa vad in ei si tiranitate. Gura o vizualizam zambitoare , insa desenata reiesea ca o gura mica, stransa cu riduri ce emana furie. Fruntea Ii era senina, insa uitandu-ma mai bine, o gaseam incretita. Si mai tot din ce este si era avea doua laturi.
M-am intrebat de ce mi-e atat de greu sa-L vad o frunza, un atom, o energie, un vant sau DOAR iubire (ceea ce si este). De ce mi-e greu si nu reusesc sa folosesc jocul la care apeleaza multi poeti, al personificarii.
Semnal de alarma!
Atunci am inteles ca societatea, de-a lungul vremii, nu a facut altceva decat sa-l mascheze inducand ideea de moral, disciplina, supunere, jug, limitari; care te duc cu gandul la neimplinire, o intreaga agonie, tensiune a unei intregi alergari, conditionare si care de cele mai multe ori sunt refuzate.
Au incercat sa tina din frau natura umana interzicand-o, in loc sa o expuna sa vorbeasca despre , de ce nu, rationamentul : cauza-efect. Si mai motivator...sa le arate oamenilor ca Dumnezeu, Fiinta este IN ei. Ca nu suntem separati de El. El nu este in cer si noi intr-una din planete sau galaxii, El este in noi, iar intreaga noastra viata, mica parte din El care este in noi nu cauta, acolo adanc (cine are ochi de vazut sa vada asta-sau sa simta) ,altceva decat sa alipeasca cu Intregul. Cu locul unde apartine!
Singura separare asa cum a fost cu Fiul, este "carcasa" , trupul de care suntem atat de alipiti, incat nu vedem ca suntem in interior atat de valorosi, iar valoarea aceasta nu trebuie canalizata decat pe un drum cat mai rapid la reintalnirea cu El , avand scopul acesta si actionand pe baza lui, fiind constienti ca singura valoare de care trebuie sa ne ancoram pentru a ajunge la tinta este ceea ce a pus in noi si ce se numeste El- DRAGOSTEA!
......
Ma vad insa in fata unei situatii unde busola catre drumul spre casa, nu mai indica iar inaintarea este tot mai greoaie si ajung sa ma intreb:- unde este acasa? Unde mi-am definit deja in mintea mea ca voi ajunge? Inapoi la locul unde eram? Daca acolo este acasa...intreb: de ce am plecat de acolo?
Si deci...unde acasa?
Nicaieri anume, ci doar unde sa simt apartenenta!
......
Cred ca cea mai dificila perioada a unui om este cand toate principiile (consolidate din realitatile celorlalti de cele mai multe ori) , fundamentele si valorile (pe care odata le numea valori) s-au desconstruit, iar acum cer cu disperare alipirea intr-o alta maniera, DAR care sa aibe acelasi punct pivot- Iubitul Creator!
PS: Mi-e dor de Tine, Dumnezeul meu!

CUM SĂ CITIM MAI BINE ŞI MAI RAPID

Atentie studenti!!! :)

(După Derek Rowntree, Învaţă cum să înveţi. Introducere programată în tehnica studiului, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980)

În ciuda faptului că cititul este o experienţă comună, puţine persoane citesc atât de bine cât ar putea. Cei mai mulţi citesc prea lent, nu se pot concentra, uită.
I. CUM PUTEM CITI MAI BINE
Ideea esenţială în acest domeniu este îmbunătăţirea înţelegerii celor citite. Aplicând metoda RICAR (vezi notele cu titlul Cum să studiem o carte) vom dobândi obişnuinţa unei lecturi active şi cu scop precis.
Trei sunt elementele care trebuie urmărite în lectura atentă a unui text:
A. Ideile principale
B. Detaliile importante
C. Evaluarea textului
A. Ideile principale
Ele se pot găsi la nivelul cărţii, al capitolului, al subcapitolului sau al paragrafului.
Ideea principală a unui text descriptiv este transmisă de ansamblul textului respectiv.
În textele discursive ideea principală este conţinută într-o frază-cheie, aflată:
1. La începutul textului, în abordările deductive - în care mai întâi se formulează o idee, iar apoi este argumentată.
2. La sfârşitul textului, în abordările inductive - în care se porneşte de la fapte şi argumente, pentru a se ajunge în final la concluzii.
B. Detaliile importante
Acestea pot fi dovezi, exemple sau argumente în favoarea ideii principale. Observarea detaliilor poate fi uşurată de urmărirea câtorva tipuri de indicii:
1. Indicii de structură a textului:
a. diferite tipuri de caractere tipografice (subliniate, cursive, aldine);
b. numerotări;
c. aranjarea textului în pagină.
2. Indicii morfo-sintactice
Acestea sunt cuvinte şi expresii cheie, cum ar fi: „pe de altă parte“, „totuşi“, „cu toate acestea“, „de exemplu“, „de aceea“ etc.
3. Diagrame şi tabele
Deşi unii cititori neexperimentaţi au tendinţa neglijării lor, aceste indicii pot fi de mare valoare:
a. ne ajută în înţelegerea ideilor principale şi a detaliilor importante;
b. pot face să nu mai fie necesară lectura textului;
c. pot cuprinde idei şi amănunte importante nemenţionate în text.
C. Evaluarea textului
O bună înţelegere a unui text presupune:
a. interacţiunea cu textul;
b. o atitudine sceptică, critică faţă de acesta;
c. aprecierea textului din perspectiva implicaţiilor practice pe care le poate avea pentru noi.
Următoarele întrebări s-ar putea dovedi extrem de utile în evaluarea textului citit:
1. Sunt corecte datele faptice prezentate în el?
2. Face el distincţie între date faptice şi opinii?
3. Rezultă concluziile lui din datele faptice?
4. S-ar putea extrage şi alte concluzii din faptele prezentate?
5. Concordă concluziile lui cu ale tale şi cu ale altora?
II. CUM PUTEM CITI MAI RAPID
A. Elementele citirii
1. FIXĂRILE - opriri ale ochilor în timpul parcurgerii textului (atunci are loc de fapt citirea).
Reducerea numărului de fixări poate duce la mărirea vitezei de citire.
2. CÂMPUL VIZUAL - numărul de cuvinte pe care le poate cuprinde şi citi ochiul dintr-o dată în momentul fixării.
Mărirea prin exerciţii şi efort intens a câmpului vizual poate duce la mărirea vitezei de citire.
3. REVENIRILE - mişcări înapoi ale ochilor în timpul citirii, datorate lipsei de concentrare.
Prin concentrare şi reducerea la maximum a revenirilor se poate mări viteza de citire.
4. SUBVOCALIZAREA - pronunţarea în gând sau în şoaptă a cuvintelor citite.
Viteza pronunţării cuvintelor fiind mai mică decât viteza de mişcare a ochilor, pentru mărirea vitezei de citire este necesară eliminarea subvocalizării.
B. Sugestii pentru îmbunătăţirea vitezei de citire
1. Verificaţi dacă nu aveţi cumva nevoie de ochelari.
2. Încetaţi să mai pronunţaţi cuvintele în gând.
3. Faceţi eforturi conştiente de a citi mai rapid.
4. Citiţi pe unităţi de gândire.
5. Îmbogăţiţi-vă în mod continuu vocabularul:
a. citind în mod diversificat;
b. învăţând rădăcinile greceşti şi latineşti ale cuvintelor;
c. notând cuvintele noi pe care nu le înţelegeţi;
d. folosind dicţionarul pentru a identifica sensul cuvintelor noi;
e. utilizând în scris şi în vorbire cuvintele nou învăţate.
C. Exersarea citirii rapide
1. Exerciţii de citire rapidă seara înainte de culcare (15-20 de minute):
a. citirea unor articole de lungime constantă;
b. cronometrarea vitezei de lectură şi notarea progresului;
c. controlul înţelegerii.
2. Citirea mai rapidă a tuturor textelor.

new view

Am gasit aceste invataturi si am zis ca este interesant ca si altii sa le citeasca!
Enjoy!

Atunci cand esti nemultumit de situatia in care te gasesti, inseamna ca exista o diferenta intre starea ta dorita si starea ta prezenta.
Trecerea de la starea prezenta la cea dorita implica folosirea unor resurse pe care le detii sau le poti obtine. Printre cele mai valoroase resurse pe care le poti folosi sunt intrebarile pe care ti le adresezi.
Specialistii in Programare Neuro Lingvistica se bazeaza pe trei elemente fundamentale in definirea succesului: abilitatea de a stabili corect ceea ce iti doresti, flexibilitatea in evitarea obstacolelor pe drumul parcurs si capacitatea de a detecta atingerea starii dorite.
A obisnui creierul cu acest mod de abordare, inseamna a pune intrebarile corecte la momentul oportun. Acesta este un lucru esential pentru o buna programare a obiectivelor. Anecdotic vorbind, creierul este mai prost decat stomacul: daca mananci hrana alterata, stomacul o respinge imediat;in schimb, daca ii dai creierului o informatie incompleta ori eronata, o va procesa si va da un raspuns pe baza informatiei respective, oricat de nociva ar fi ea. De aceea, sunt foarte importante mesajele catre creier care vin sub forma intrebarilor bine puse. Iata cele trei intrebari cheie care iti pun mintea in miscare:
Mai intai pune-ti intrebarea Ce vreau de fapt?
Atentie, multi oameni stiu foarte bine ceea ce de fapt nu vor, adica ce vor sa evite. Important este sa definesti in mintea ta ceea ce vrei sa obtii. A doua intrebare, dupa ce ai raspuns la prima, este:
Cum voi sti ca am obtinut ceea ce vreau?
Aici elementele importante sunt cele senzoriale. Cu cat reusesti mai bine sa vezi cu ochii mintii ceea ce vrei, cu atat esti mai pregatit sa obtii. Defineste in termeni senzoriali rezultatul dorit. Daca este vorba de o masina, ce vei auzi, simti si vedea cand vei avea masina ta? De exemplu,vei simti confortul interior, vei auzi sunetul motorului, sau vei vedea culoarea preferata si designul masinii...
A treia intrebare:
Ce ma opreste sa obtin ceea ce vreau?
Cu aceasta intrebare provoci mintea ta sa devina foarte creativa si sa gaseasca optiuni noi pentru atingerea rezultatului dorit, evitand barierele reale sau mentale. De multe ori cand definim obstacolele,acestea isi pierd puterea si consistenta.
Acestea sunt cele trei interbari! Folosite in mod consecvent, pot aduce rezultate excelente. Stiu ca multi oameni se bucura de beneficiile lor.
Pentru inceput, alege un obiectiv usor de atins si antreneaza-ti creierul.Pune mai intai prima intrebare si lasa-ti timpul necesar pentru a gasi raspunsul. In momentul cand simti ca ai gasit raspunsul potrivit, adauga a doua intrebare. Repeta de cate ori este nevoie pentru a fi sigur ca ai definit bine obiectivul. Apoi pune a treia intrebare. Vei fi surprins cum se spulbera barierele mentale si cum generezi noi optiuni. Este important sa incepi acum cu un obiectiv usor de atins. Aristotel
spunea: Suntem ceea ce facem in mod repetat, de aceea maiestria nu este un act ci o deprindere.

First love

Is quiet..and also i have a quick thought...
I needed this to make again the calculation, looking forward , somehow to recive feedback that i grew and the experience wasn t in vain.
And i see things that i didn t knew till now and i have feelings which wants to refuse a part of what i see now around me or inside of me and i am greatfull (which is not only a regular feeling).
I am me, without new phases, but living the new perspective of life and the realtionship i have excited almost breathless.
On 28 Oct, it was the celebration of one year since i met Jose Carlos. To describe how i saw him then it dosen t make any difference, it was then, but to experience him now...is a total and deep adeventure.
I am in love with a grandiose person!
God help us to gave Him back, together like a couple, the happines and love He put inside of us!
I am here ready to loiality and commandments, starting a new life near him who changed my perspective and near whom i found devotament, respect and love!

John Clare
First Love

"I ne'er was struck before that hour
With love so sudden and so sweet.
Her face it bloomed like a sweet flower
And stole my heart away complete.

My face turned pale, a deadly pale.
My legs refused to walk away,
And when she looked what could I ail
My life and all seemed turned to clay.

And then my blood rushed to my face
And took my eyesight quite away.
The trees and bushes round the place
Seemed midnight at noonday.

I could not see a single thing,
Words from my eyes did start.
They spoke as chords do from the string,
And blood burnt round my heart.

Are flowers the winter's choice
Is love's bed always snow
She seemed to hear my silent voice
Not love appeals to know.

I never saw so sweet a face
As that I stood before.
My heart has left its dwelling place
And can return no more"

inima multumitoare

Oricine stie sa se roage! Tu insa fa din inima ta , o inima care stie sa se roage neincetat!

M-am intrebat cum percepe fiecare ideea de Dumnezeu,rugaciunea sau/si venerarea.

Ideile sunt impartite, D-zeu este tradus in fiecare limba si pocainta reprezinta pentru multi distrugerea ego ului care ar trebui (evident,idee refuzata de multi sau cel putin de aceia care inteleg termenul pocainta), se zice, ridicat la rang superior, caci cica, acesta poate transforma. Sunt intru totul de acord cu ideea de autosugestie si de crestere pe toate planurile, inclusiv spirituala, insa!!! mintea, conexiunile si capacitarea ei care conduce mai departe la schimbare si actiunile specifice, nu ar fi nimic fara Intreg.

Ce suntem? De cate ori nu m-am gandit la asta sau nu am abordat subiectul...si concluzia de fiecare data a fost aceeasi..nimic fara Intreg.

Aici nu ne simtim impliniti pentru ca tot ce se petrece este sub ceea ce noi putem sa facem.Ideea de plictiseala, monotonie, inovatie, schimbare..toate au innascut din ceea ce se afla in camerutele noastre interioare- ideea de imens. Imensul pe care abea il deslusim, ocupati fiind cu ideea de integrare,succes si nu numai.

Osho spunea la un moment dat ca numai cel care mediteaza stie ce este viata...incercam sa daram mental ideea asta, caci imi spuneam ca El e viata..si credeam ca este suficient sa stiu asta si atat,insa acum m am gasit rusinata in fata acestei idei aproband-o, caci fara a intelege originea ta (a mia parte din El), nu intelegi nici viata.

Pleci de aici si nu se intampla nimic grandios cu tine, decat esti chemat in Intregul din care maret faci parte. Si daca stii ca esti parte a planului gradios si Cineva a avut incredere ca poti sa faci o schimbare si ti a dat o slujba de indeplinit...de ce dai cu piciorul ca un catar orbit de natura umana care nu face altceva decat sa te arunce in abis, haos, depresie si neimplinire!?!

Zici ca nu poti mai mult, poate iti spui ca ai pierdut si asa atat timp incercand, lipsa feedback-urilor te a demoralizat...si ce? Doar existand in aceasta forma (omul-creatie suprema) esti special si dator. Si ma gandesc, vezi tu asta?

Rezonezi cu intreaga creatie, considerand-o ruda!?!

Ti-ai umplut inima de multumire? Ti-ai educat inima sa fie intr-o continua conexiune cu cel care a creat?

Rugaciunea nu este un proces in care te asezi pe genunchi si te rogi pentru diferite lucruri si mai versi o lacrima din cand in cand pentru ca esti incorsetat, poate ca nu inseamna nici sa plangi de fiecare data multumind pentru Jertfa si tanjind dupa sfintenie si plangandu-te ca nu ai atins-o...rugaciunea inseamna MULTUMIRE pentru TOT. Rugaciunea inseamna o inima care nu cunoaste altceva decat bucuria de a fi! Cum ai fost, pe tine te gaseste vinovat de raspuns ,fie el umil sau increzator. Cum continui sa fii ,stiind ca o inima plina poate face schimbarea, este tot meritul tau, indiferent de rezultat.

Si daca ai asta in maini...ma intreb...cine iti poate sta in cale? Ideea de rau? De ce vrei sa te concentrezi pe ea in prima instanta, dar sa zicem ca esti pesmist, si deci revenim...nu si ideea de rau a fost combatuta? Nu avem noi puterea si infaptuirea deja? Ce cu adevarat ne tine sa batem apa in piua este confortul, ego ul si natura umana.

Si ma gandesc daca se merita ignoranta cand in final nu ramane decat un gust amar dupa ce am muscat si din experienta aia temporara!?!

fericire

Fericirea este o decizie pe care eu trebuie sa o iau!

Nu este doar o expresie motivatoare, ci este o realitate!

Sunt doar cateva lucruri care ne conduc intreaga existenta...durerea vs. placere, faima vs rusine etc. Acestea ne cantaresc fericirea si nu au un cantar care sa mai dea asa din generozitate, ba dimpotriva, si acest cantar fura. Si ma intreb daca asta este tot aici? Daca emotiile, urmate de vocile din capul tau ar trebui urmate orbeste !?!

Mi-am spus ca daca vreau sa inteleg fericirea, trebuie sa dau un sens suferintei, insa imediat a batut la usa gandul cum ca , suferinta nu este pretul platit pentru fericire.

Paralela am facut-o cu gandul la starea de fericire deplina- Jertfa.

Stiu ca El nu ne-a chemat la suferinta si nici la salvare. Salvarea am primit-o atunci, demult o data cu sangele siruind pe Gologota. De atunci avem si iertarea si salvarea si de ce nu si fericirea. Punct!
Avem in noi puterea vindecatoare de toate trairile care ne incetinesc alergarea cu incredere si zambet.

Stim doar ideea pe care Platon se bazeaza cum ca daca ti organizezi viata pe o valoare, toate valorile vin mai apoi spre tine, pentru ca toate comunca intre ele. Asadar, tu pe ce valoare vrei sa ti cladesti viata!?! Vrei pe fericire? Ramani cu asta in tot ceea ce te umple si intelege ca fericirea nu o ai doar daca iti atingi un anumit scop (cata risipa ar fi) , ci si pe parcurs. Gandeste te cat de trist si obositor ar fi sa iti stabilesti obiectivul, sa vezi inaintea ta numai rezultatul, iar etapele inspre acolo sa para o povara.

Eu consider ca fericirea este numai momentul prezent! Nu ai nevoie sa se miste muntii si nici sa pocnesti din degete si sa ai lumea la picioare ca sa te simti fericit. Ai nevoie sa cauti drumul spre semnificatie si nu spre succes.

Nu da cu piciorul nici unei ocazii pe care o ai si inconjoara oportunitatea cu fericire. Nu exista alt moment planificat sau intamplator care sa ti dea fericirea , ci doar momentul prezent!

Noi suntem doar contextul in care totul se intampla. Nu este vorba de schimbare , ci doar de rapiditatea lucrurilor care se petrec inlauntru. Nu exista "alt moment" ci intodeauna exista "acum", doar modul de aparitie este diferit. Observa tot ce se intampla in jurul tau fara sa i dai vreo semnificatie, observa doar gandurile pe care le ai fara sa le urmaresti, iar daca esti dezamagit, observa ca toti sunt intr-o lupta continua, la fel ca si tine, asa vei putea face diferenta si poti avea peace of mind!

Ce este real pana la urma? Doar Cosmosul si relatia ta cu el care te conduce spre tinta. Celelate sunt iluzii si piedici care te impiedica sa-ti vezi scopul, sa creezi ceva vesnic si sa traiesti in iubire, ruda cu fericirea. Concentrandu-te pe ce vrei si nu pe ceea ce nu vrei, asa intelegi ca fericirea inseamna a fii si a fii cu ceea ce ai (imagineaza-ti frumosul)! Si deci raman acestea 5, dupa iubire:- patience, timing, kindness, honesty, inner peace!!!

Curaj, simte ca poti!

Totul pentru cer sau ba!

Ce fac Doamne cu viata mea mizerabila?

Cand Tata o sa fiu scarbita de ce sunt fara Duhul Tau Sfant si cand o sa uit ca a fi grozav in fata oamenilor nu-i tot una cu a ma contopi cu Tine?

Ce Iti dedic eu si cat mai am de gand sa spun ca o sa am timp si pentru a incepe o adevarata viata in Mana Ta?

Cat mai vreau sa prelungesc existenta asta ordinara in care ma scald tarandu-ma de pe-o zi pe alta imbata de iluzie ca simpla Ta prezenta in inima mea ,o sa pocneasca din degete si o sa ma gaseasca o persoana noua intr-o buna zi?

Ce Iti ofer?

Nici macar timpul meu! Esti acolo, dar fumul ala Te-a acoperit de tot si nu vad decat o mana intinsa pe care o privesc din cand in cand , atunci cand caut si caut in tot ce sunt si nu gasesc nimic si vreau reactualizare! Si vad mana si o prind si ma simt pentru a nu stiu cata oara plina, sanatoasa, sprintena, fidela si plina de speranta! Si simt pentru a nu stiu cata oara prietenul din Tine si inchid ochii in siguranta si ma bucur si sug fiecare secunda, plecata pe genunchi si cu ochii in valuri de lacrimi de numa´ Tu Tata le poti simtii, nu doar vedea! Si ma bucur sa Te am!

Dar ce fac Tata pentru Tine? Nu am invatat eu oare ca timpul este cel mai pretios dar!?! Harul Tau nu-i vesnic si daca stiu asta de ce nu dau iama in tara pentru a face ceva pentru a-Ti arata ca Jertfa Ta nu a fost in zadar, ca ea transforma si conduce!?!

Pentru ca sunt slaba Tata si pentru ca din nimicul meu vreau sa adun mai mult nimic in loc sa-l inlocuiesc cu adevarul si sensul Tau!

Iarta-ma Tata ca de fiecare data ma chircesc, dar Iti multumesc ca de fiecare data cand o fac simt dulcea eliberare de pacat si stiu Tata ca dorinta de Tine care creste tot mereu, este dorinta pe care Tu o pui in mine si vocea pe care o aud tot mereu, care imi zice:"Nu-i suficient pentru El doar atat!" este vocea care ma ghideaza si nu cea care-mi ingreuneaza inaintarea!

d´ale studentiei valuri

Cine a zis ca ai carte , ai parte, a avut dreptate!!

Imi place viata de studenta, desi tanjesc dupa teribilismul varstei din liceu. Imi place mai mult , cred (!!!) sa fiu studenta pentru ca imi tes viitorul.

In liceu eram absorbita de curaj , nebunii si egocentrism...acum sunt tulburata si ravasita de ideea portilor deschise si de ideea de a pune bazele temeliei carierei.

Azi ma vad alergand cu un curaj moralizator dupa vise si mai ieri incercam sa prind muste, muste care prin jocul lor, m-au format si mi au dat o viziune despre strategii si viata in sine!

Observ lupta acerba dintre oamenii mari si nu imi doresc decat sa raman ,nu liceean , ci student ca sa pot face diferenta si sa pot da o alta culoare vietii mele.

Vreau sa stiu si sa simt pamantul pe care calc.

Am obosit sa fiu intretiunta si sa hibernez. Am obosit sa fac doar esentialul si sa investesc in elementar pentru a astepta meritele mai apoi pentru efortul depus. De multe ori nu ma multumeste pentru ca stiu cata sudoare spal mai apoi si imi rezerv un timp in care sa gandesc si sa pregatesc the battle field...o sa incep cu nodul la cravata pentru noua uniforma!

Asa ca liniste...imi tes viitorul! Abea astept sa vad portile deschise!

doar lucruri ce ma intriga...

De ceva zile ma bantuie ideea de cautiune!

Fulgerator gand care m-a pus in situatia de a vrea sa scot flacari rosii pe nas. Cum vine aia...sa-ti platesti cautiunea si sa ramani in libertate, chiar si pentru o perioada? Eu una nu inteleg deloc asta!!! Adica sa platesti pe cine? Statul? Ei au puterea de a-ti reda libertatea, insa in schimb ei primesc bani? Si unde se duc acesti bani? Adica..observa cineva sau m-am tampit eu?!? Suntem la targ si putem sa negociem infractiunile, libertatea, daca suntem "binecuvantati" cu bogate daruri aurii! Minunat!

Ok, ok am decis sa ma alatur traficantilor de droguri. De ce? Simplu!

Ei nu sunt decat niste inculti (scuze pentru duritatea cuvintelor), care nu au reusit sa studieze pentru ca tata era un alcoolic si mama o prostituata si bani de unde pt toale sau carti la scoala...si deci..am crescut si am ales:"Vreau sa fiu un traficant de droguri si nu un pendeho!" Si in scurt timp isi construiesc palate si ce crezi? Pardoxal...au pe pereti icoane si se roaga si doneaza si isi intretin familia si sunt fideli clanului (ey, ma refer la pestii mari nu la junkies de la coltul strazii).

In sine, ei nu cred ca fac ceva rau atat timp cat motivatia lor este de a cladi familii...ei chiar vor sa faca ceva bun, da sunt deja condamnati..de ce? De trecut!

Si apoi, vorba aia...eu zic ca daca ar fi avut scoala elementara macar si Guvernul si-ar fi propus sa le ofere un spatiu, integritate si varietate in a demara o afacere...sunt sigura ca nu si-ar risca viata in ale drogurilor si armelor coclauri si ar alege Burberry-ul sau Dolce-ul...dar deh, noi continuam sa luam legea de-a gata doar pentru ca am vazut niste capete "luminate" ar zice unii si credem ca sunt cei mai in masura sa aleaga pentru noi si departe de mine gandul ca nu sunt! :)))

Se pare ca mi-am pierdut curajul in ultimul timp...dar m-a trezit ideea studentiei care ma face sa-mi doresc din nou sa fac lucruri marete.

Cand esti student ai enorm de multe porti deschise...ideea este sa stii sa le distingi de cele fara oglinda...caci se vrea a se cauta cele in care te oglindesti pentru viitor!

Si am decis sa apelez la strategii, desi niciodata nu au fost punctul meu forte..(ce ti-e gusa e si-n capusa este hai sa-i spunem, sloganul, dupa care m-am ghidat mereu). So, vorbeam de strategii...a, dap....si am ales...pun osul la munca si investesc in viitor si in entitatile si spatiile ce ma inconjoara.

Succese bune in ale inovatiei si curajului!

In legatura cu schimbarile din Colegiul Tehnic Traian

Am indraznit sa ma adresez fara un raspuns concret, fara o finalitate, Inspectoratului (nu este pentru prima oara cand tac...poate mai multa publicitate i ar face sa ia o decizie mai rezonabila) si asta doar pentru a etala o idee.
Nu stiu pe plan politic mare lucru, insa observ cum politica calca in picioare sistemul de invatamant si asta doar pentru nu stiu ce ierarhie existenta in randul oamenilor de acolo. Cu totii am invatat ca daca tata este doctor, ideal ar fi ca si fiul sa urmeze cariera sau daca eleva intretine relatii sexuale cu un profesor care este prin PDL, omul cum este un rebut , va face tot posibilul sa creeze noi specimene la fel ca si el si introduce in sistem oameni care nu stiu sa scrie corect gramatical nu sunt in stare sau mai nou, daca matusa Gica vine de la tara si cum acolo nu a invatat decat sa tina fusta sus, foloseste aceeasi tehnica si aici, ce i drept, cu mici schimbari ce includ excluderea balegarului dintre unghii si uite asa ajunge la 27 de ani sa fie nu stiu ce prin nu stiu ce partid politic. Personal, mi-e scarba de astfel de tertipuri. Observ ca asa se intampla tot mai des in politica si Inspectorat.
Ceea ce se intampla in Colegiul Tehnic Traian , este strigator la cer ! Liceul in sine, nu este decat o cladire, insa ceea ce se petrece in interiorul ei ma face sa cred ca si invatamantul nu este altceva decat o afacere profitabila pentru unii. Ceea ce nu este o noutate, chiar si in facultati vad profesori care sunt ruda cu nu stiu cine si predau dupa un amarat de power point dand doar copy paste dintr o carte citita fulgerator. Si de ce suntem o rusine, oare!?!
De curand s-au petrecut majore schimbari in liceul cu pricina si nu cred ca sunt singura care nu intelege motivul. Sau poate il inteleg, dar fac pe proasta.
Ma gandesc ca daca vechea conducere nu era capabila , existau motive pentru a o inlocui, dar sa nu existe nici o explicatie si totusi sa se ia o decizie de maniera politica !!!! (cand Inspectoratul, dupa cum socotesc eu, ar trebui sa se ocupe direct de ceea ce tine de educatie) si sa se aduca o noua directioare pe parte tehica, desigur, in doar ultimele 2-3 saptamani pana la inceperea scolii, este cu adevarat o performanta. Partidele politice observ ca nu au somn si tes povesti pentru cei mici.
Ma gandesc la amaratii aia de elevi care spera sa rezolve ceva cu o greva, cerandu si drepturile.
Copilasi..mai bine alegeti sa fiti diferiti in viitor si sa nu va atinga virusul coruptiei si ipocriziei...doar atat puteti sa faceti...pentru binele vostru...
Nu cred ca s-a inteles insa, ideea de educatie si de familie, de formare in invatamant , atat in cazul elevilor cat si al profesorilor (si asta chiar daca mai exista oameni in acel liceu care viseaza zi si noapte sa obtina un alt statut, decat cel pentru care ESTE PREGATIT..ca mai mult..de unde!?! ). Oamenii aia deja s au format, deja se cunosc iar intr o secunda se schimba tot si trebuie sa se inceapa de la zero, cu o noua conducere care nu are nici cea mai vaga idee despre trecutul liceului si asta doar pentru ca primeaza statutul financiar, coruptia si relatiile.
Cand o sa se caute oameni valorosi si nu oameni banali, avari si insetati de putere!?! Exista si oameni care au o inima detasata !?!
Ideea mea , in sine este simpla...ma intreb..daca noua conducere da dovada de lipsa de profesionalism (si nu judec inainte, dar fara cunostinte despre trecutul liceului in sine , nu se poate conduce turma asa cum trebuie) se vor face schimbari acolo, asa cum erau o data? Daca nu...aveti cumva idee cum se poate ajunge in politica? Cred ca vreau sa mi schimb cariera! Daca pot conduce un intreg liceu, doar pentru ca sunt intr un partid, ma gandesc serios sa incep sa urmez turma, fiind oaia neagra, cu idei pacifiste si inovatoare, vad ca in invatmant NU este posibil!
Si bine imi spunea Kira-"Stai departe de politica daca vrei sa schimbi ceva in perle si daca nu vrei sa te patezi...mergi in fruntea turmei daca vrei sa castigi fara munca cinstita...tu alegi!"
Si am ales! Am ales sa-mi fie lehamite de nedreptate si coruptie!

Doar o simpla idee care in 3 secunde va fi aruncata la cos...

Cu simpatie, Gabriela!

PS: Cred ca astia de prin politica, guvern, Inspectorate si Minister ar trebui sa manance mai des cereale cu lapte la micul dejun...asa poate vor deveni mai sprinteni in alegeri, in alegeri bune, indraznesc sa sper!
Sunteti o rusine!

curajul de a renunta la reverie

Era o zi de vara tarzie.
Deja isi lua ramas bun si vara asta.
Era cam singurul lucru pe care stia sa-l faca si pe care il invatase inca de cand era mica- sa vina si sa plece!
Si uite-o pe micuta vara cum isi intinde mana ei la fel de micuta si o arunca intr-o parte si alta fara coerenta. Nimic nu era circular in agitatia aia dispearata pe care incerca sa o expuna , in semn de dorinta de revedere, dar exaltarea se intrezarea cu fiecare sclipire din ochi, iar gura ii era larg deschisa vazandu-se strungareata si limba rozalie si umeda, plimbandu-se dintr o parte in alta a gurii, lasand impresia ca este doar un alt spasm specific celor retarzi.
Parca propovaduia Apocalipsa dar in cel mai suav, inocent si stralucitor mod, care te facea cumva sa te apropii cu ochii inchisi de imaginea din mintea ta a unui baietel cu carlionti blonzi, descult si cu haina lui alba usor murdara de praf, cantand la fluier asezat pe marginea unei fantani fermecate.
Si te coplesea...si nu vroiai sa se opreasca aceea muzica, insa vara este determinata temporal, la fel ca si baietelul strengar si deci...jocul ametitor si placut al verii, asemeni unui dans pasional si plin de sudoare urmat de un orgasm brutal si scurt, era pe sfarsite. Si cat vroiai sa strangi cu dintii imaginea verii acompaniata cu muzica...cat de tare! Imposibil, trebuie sa faci cunostinta cu ce este dincolo. Cum te poti debarasa?
Vrei cu adevarat sa cunosti ce se intampla in spatele caldurii? Intampina si priveste toamna!

d´ale ignorantei valuri

Mi se pare chiar grotesc sa realizezi ca esti un ignorant dar sa continui sa tatonezi asta, sperand ca intr-o zi o sa se schimbe si asta, practic la fel cam cu toate schimbarile majore, sau nu, care s-au strans in coltul camerei si au prins mucegai, dar pe care nu le ridic sa le pui la spalat pt ca nu ai habar ca poti sa te apleci si nu ai oase in burta!

Si doar astepti si consideri ca este suficient sa gandesti ca vrei sa le rezolvi si se vor rezolva de la sine (dar ce tampenii vorbesc aici, macar ai facut un pas, ai gandit! Pana sa realizezi ca sunt mai multi pasi..sper sa nu mai dureze mult ).

Este ca si cum te pregatesti pentru prima zi de scoala sau de Anul Nou cand iti faci liste si promisiuni pe care uneori le uiti imediat in luna urmatoare. Iti pierzi entuziasmul pe drum si crezi ca a fost suficient doar sa iei un pix si sa notezi- vreau sa imi ajuta familia anul asta

-vreau sa ma dezvolt in cariera

-vreau sa imi pun apart dentar

-vreau sa schimb radical modul de viata

-vreau sa fac mai multe abdomene

-vreau sa stiu cum sa menajez durerea trecutului

Si gata, lista este facuta si te simti impacat(a) fata de tine si fata de ceilalti (ca deh, toti isi fac liste, macar nu i-ai lasat singuri si te simti intergat acolo cumva), fata de familie si de ce nu, fata de Dumnezeu, si crezi ca este suficient sa pastrezi lista in mana, simtindu-te mandru, mai ceva ca un arhitect care isi finiseaza macheta.

Si stai si astepti si trec anii si obsevi ca nimic nu se transforma in aur si te intrebi unde ai gresit!?!

Cauti scuze si iti zici ca poate esti alergic la aur si iti propui anul ce vine sa alegi argintul si ramai acelasi ignorant care planuieste si uita indata ca a visa este diferit cu a actiona si a visa fara sa ai temelii realiste si fara a fi integru, este la fel ca si praful in vant in plina toamna!

Ce facem oameni buni cu ignoranta?

Emanand reactualizare

Ce poate fi mai minunat ca un picnic cu D-zeu intr-un loc in care respiri lemn umed si putred, unde iarba este mangaiata de roua si unde cat cuprinzi cu ochii zaresti lumina?

Si nu caut decat lumina...

De crezi in lumina este din cauza intunericului. De crezi in bucurie este din cauza tristetii.

Dar de crezi in Dumnezeu este oare din cauza Diavolului?

Ai ramane strapuns si doritor de un picnic cu El doar stiind Jertfa facuta pentru tine sau ti-ai dori sa Il vizitezi din cand in cand pentru protectie si asta pentru ca ai auzit ca este un bun sealsman,ca se pricepe sa vanda securitate la kilogram sau in sticle reciclate, ai crede tu!?!

Si este din nou o alta zi in care ai avut de ales- te-ai tarat spre cetate sau ai inaintat razand stiind ca nu L-ai ales pentru contrast !?!

Mie imi este cam foame..foame de El si de locurile luminate, foame de lemnul umed si de mirosul statut si vechi, foame de adevar si de reactualizare...imi este foame sa Il privesc si sa imi vad neajunsurile oglindite in privirea Lui, iar mai apoi a vrea a fi schimbate si asta pentru ca ma incorseteaza.

Si deci...azi am intalnire...se promite a fi un picnic bogat.

Iti pastrez si tie loc?

dorul de casa...

Imi iei puterea si abea pot sa respir! Imi iei puterea cand ma gandesc si traiesc cum este fara Tine!

Simt cum mor cate putin in fiecare zi si nu imi pare rau pentru ca am stiut inca din prima clipa ca viata asta nu imi apartine si trebuie dedicata!

M am impacat cu ideea ca nu am casa , dar am ales sa nu fiu o fugara, niciodata! Am preferat sa dorm unde gaseam un loc sa ma adapostesc,dar fara frica, caci stiam ca am adapost in bratele Tale!

Mi am cautat locul in mai multe adaposturi , care imi pareau mai sigure si m am trezit desculta si fara haine in mijlocul furtunii si atunci am inteles ca nu vreau sa fiu o fugara, ci vreau sa infrunt furtuna cautand curcubeul. Aia da, senzatie!

In ce lume traiesc? De ce nu exista un adapost pentru fiecare dintre noi? Pentru ca desi avem un acoperis, nu ne simtim in siguranta si asta datorita faptului ca nu aici este a noastra casa!

Simt tot mai acut un dor de casa si nu de casa mea construita de bunicul meu, ci de casa in care nu mai exista mobila schimbata, vase spalate, renovari si pomi plantati in curte. Casa in care alergarea se sfarseste!

Pana atunci imi pastrez mintea si trupul, cat si casa intr-o continua remodelare!

Nu aici este casa mea si simt asta pe zi ce trece tot mai mult, cu fiecare pas grabit pe care il fac in noile experiente!

stapana pamantului...pentru moment

Calc pe pamant de aur , a mea este bogatia si tot al meu este pamantul pe care pasesc desculta simtind arsurile datorita caniculei...este pamantul meu arzand si il iubesc!

Pasesc agale, fara sa mi doresc sa alerg caci stiu ca noaptea o sa vina si o sa mi racoreasca talpa. Traiesc fiecare minut cu asta in minte si asa asteptarea , desi este apasatoare, o sa fie eliberatoare.

Doare timpul...si nu vreau sa l opresc...

Timpul....momentele zilei....

Nu imi plac diminetile, dar sunt racoroase..nu imi plac serile, dar sunt odihnitoare, nici macar mijlocul zilei, este obositor, dar imi place ca in fiecare moment al zilei sa visez cu ochii deschisi la pamantul si bogatiile pe care le detin , prin puterea Lui, ma fac sa ma simt valoroasa.

Tu ce simti cand deschizi ochii dimineata? Ce simti cand te trezesti si privesti in gol tavanul? Ce vezi cand te uiti in oglinda? Si ce vezi cand te asezi pe tine intr-un colt si te privesti de-a lungul intregii zile?

Eu vad valoare si binecuvantare!

Ma vad stapana pamantului si asta imi da putere sa raman langa cel care mi a promis si cerul!!!

scopul acestei etape

Astazi am simtit tot mai acut durerea din trup si am hotarat sa dau cu skip la servici.
Mi-am zis ca am nevoie de o zi libera, pentru mine!
Asa ca astazi este ziua mea! La multi ani mie! Vreau sa traiesc ziua asta cu toate functiile existente, asa ca pentru inceput,dau nastere trilogiei mintii-functia cognitiva, afectiva si conativa.
Ce simt, nu pot sa descriu cu lux de amanunte, sunt prea multe in mintea mea azi si nu doar azi. Prea multe s-au petrecut in ultima luna, asa ca pot sa vorbesc macar de senzatiile pe care le tatonez acum.
Cand ma gandesc la senzatii, am in minte culori, sunete, stari visceriale, calitati chimice...Si sa incepem- culoarea pe care o aleg pentru ziua de azi este verde si putin galben,in general este mov, ca si sunet aleg vioara, acompaniata de flaut,dar intotdeauna prefer pianul. Starea visceriala- instinct si profunzime...ce mi-a tulburat sistemul neurovegetativ? Cam tot ce am trait in ultima vreme, inclusiv frica de nou, de ierarhizat trecutul si independenta. Paradoxal nu? Cam tot ce sunt striga independenta,de cand ma stiu asa a fost..acum insa pe fundal se aude sugrumat strigatul rusinei si stangaciei.
Perceptia!
Ce percep? Percep tot, recunosc tot ca fiind viata mea, noua etapa, dar m-am lipit de o bariera precum ca ce am acum , nu ma implineste...si deci, percep, dar refuz. Ciudata combinatie, dar asta pentru ca pas cu pas compar ce este, cu ce a fost si asta doar pentru a-mi fi mai usor mersul. Mai trist sau nu,este ca nu gasesc nimic sau aproape nimic care sa se muleze pe ce a fost.
Reprezentarea...asta da! Ma pricep la reprezentari si intotdeauna mi-a placut sa o fac, desi am mai dat nasul cu iluziile- preferata mea este Ponzo :))
In final, ceea ce ma defineste sau cred ca o face, sunt starile de afect...mi s-a spus de nenumarate ori ca ceea ce ne separa de animale este acel ceva care ne face sa ne controlam emotiile...eu stagnez la asta. Nu stiu ce au asa de special aceste stari de imi doresc teribil sa le pun pe tapet si o fac cu maiestrie!
Ca si concluzie...noua etapa din viata mea ma obliga sa incep sa ma joc cu aceste stari ,pana le dau de cap si le indes intr-o caseta de bijuterii. Asta este scopul acestei noi experiente..pana atunci...raman tot Gaby!
Succes cu vocile din capul tau!

INTOTDEAUNA BEM!!!!

Cine mai stie?

weakness vs. grit

He is so bald in front of me...he has a bald heart and bald wishes, bald feelings and transparent words and I look in the mirror-I am so covered...

I try to find so desperate leaves and grass and shroud to cover my nakedness...

If i think he tries to tied me up all my body is paralyzed again and again...

When i will run in his arms and feel like a child ,which can be teached more easier then a grown up girl who keeps with her teeth her principles and her image!?!

I guess in time, seeing that to be naked is not a disgrace!

Take off my clothes please,help me do it!

Caut butonul sa ma restartez!

Am cautat acel buton sa-mi dau restart....nu am mai gasit telecomanda...m-am gandit ca sunt de vina bateriile, insa nu asta era motivul. Telecomanda era atat de uzata si parfuita incat isi pierduse actualitatea. Apoi am cautat butonul computerului, am zis ca un restart unde adaug un refresh ma va gasi o persoana total noua. Nu a fost asa si asta pentru ca in momentul imediat urmator mi-am strigat indignarea si mi-a venit greu sa cred ca am ajuns o masinarie robotizata la care toata lumea are acces apasand un simplu buton-RESTART!
Am strigat Tata sa Te induri de mine si apoi am asteptat. Mi-am luat in spinare sacul asteptarii , poverii si pocaintei si am asteptat in gara trenul imediat urmator, caci pe cel anterior l-am pierdut atunci cand mi-am dedicat timpul impachetarii bagajului pe care il car si acum in spinare si de care nu sunt mandra.
Stau Tata in gara intunecata si rece si astept sa vina trenul. Am ochelarii de cal si dopuri de urechi si ma gasesc moarta fata de lume si rupta de tot ceea ce nu imi bucura inima si Tata astept....si mie inca nimeni nu mi-a spus ca trenul asteptarii a deraiat demult, el nici nu mai exista. Si vad pe placuta anunturilor ca in urmatorii ani o sa mai ajunga in aceasta gara doar un singur tren, cel la clasa in care astepti moartea. Si Tata nu Ti-am zis ca il astept pe acela in care vreau reactualizarea?
Si Te aud Tata spunandu-mi ca pentru reactualizare nu tre’sa angajezi bocitoare si nici nu trebuie sa jelesc o muribunda, nu trebuie sa imi torn cenusa in cap si sa imi sap groapa ascunzand-ma de lume,ci trebuie sa ma dezbrac in pielea goala sa arunc cat colo sacul care mi-a arcuit spinarea si sa alerg si sa alerg, sa tot alerg spre o alta gara, una fara un nume familiar, una care nu stie ce inseamna Nord, Est , una pentru moment neexistenta , dar atat de reala si plina de trenurile dulci ale reactualizarii. Insa Tata nu stiu locatia, nu stiu peripetiile pe care le voi intampina pana intr-acolo nu stiu nici daca am nevoie de bagaj, simt doar ca acela este trenul libertatii si eliberarii, stiu ca acolo o sa Te gasesc si nu cu o telecomanda in mana, ci cu bratele deschise sa ma atingi si sa-mi reversi reactualizarea!
Ce ma face sa-mi doresc reactualizarea? Pacatul care imi sugruma inaintarea cu fiecare zi ce trece! Richard Wurmbrand a folosit o expresie cutremuratoare legata de pacat si solutii cum sa gestionezi asta:” Te atrage pacatul? Ai face vreun pacat daca ai fi mort? Bineinteles ca nu. Atunci, MORI fata de pacat. ”
Si Tata pana la urma ajung in gara aceea in care singurul tren este cel care aduce moartea, dar asta doar dupa ce am murit o data si am alungat tristetea,povara si sunt gata sa iau trenul care ma va duce acasa!

Lectie de gramatica

Eu scriu, voi cititi, ea judeca, el invata, ei inteleg si sunt multumitori si El ajuta la toate astea!

Imi place, inca imi place teribil sa folosesc pronumele personal si sa imi atribui ”n” lucruri. Mi-am format sau nu singura egoismul, este asta egoism, imi repugna sacrificiul sau il selectez ori pur si simplu asta este natura umana in care ne dorim sa fim valorizati? Ce mai conteaza? In termenii Lui exista numai unitate. Eu sunt, dar sunt in tine, tu traiesti, dar o faci prin Mine, ei invata vazand la tine si Eu asez, asez mereu in tine!
Deunazi am facut cunostinta cu vorbirea laconica si mi-a placut.O cunosteam de ceva vreme buna, dar momentul in care m-a tras de maneca a fost zilele trecute. M-a atras din mai multe puncte de vedere, dar cel mai pregnant a fost sa Il gasesc pe Tata acolo. Simplu! Tata scrie telegrame, Tata nu face romane. El a spus si s-a facut. El a batut si acum asteapta. Cat de rabdator!
Cat timp iti trebuie sa realizezi ca El nu mai este doar El , cel care trimite telegrame , El nu este doar sfatuitorul tau si nici nu este prietenul caruia sa Ii scri si sa Ii ceri ajutorul!?! El este ceea ce esti si in ceea ce esti tu si cui ii trimiti telegrame cand singura conexiune trebuie sa fie catre inima ta? Vasleste printre muschii inimii, printre sangele care pompeaza si da-I aer, da-I un loc. Scoate-L la suprafata si nu te mai ostenii sa faci ca cerneala sa aibe un aspect estetic pe telegrama. Uita gramatica si pronumele, uita ca Lui trebuie sa Ii trimiti scrisori si doar pleaca capul , atinge-ti inima si scoate-L la lumina!

Gratitudine

Cand mai am Tata timp sa-Ti multumesc pentru sentimentul de plinatate pe care il am de fiecare data cand stau in prezenta Ta daca tot timpul ma simt impovarata? Cand o sa-Ti multumesc suficient ca in tot acest timp ai stat in spartura pentru mine? Si cand o sa ma arunc la picioarele Tale umilita si strapunsa ca imi schimbi ziua, starea, viata in doar 5 minute cand stau de vorba cu Tine si ma umpli de sens? Cand fac asta?
Esti Vrajitorul vietii mele pe care adesea nu o inteleg cand o privesc cu ochii mintii, ai socialului si ai filozofiei. Esti Supranaturalul pe care l-am vazut de-a lungul evolutiei mele si esti pretiosul Duh Sfant care nu se vrea a fi indesat acolo in sertar printre accesorii, farduri, parfumuri si forfecute de taiat unghiile si scos numai cand balariile din jur au crescut si este nevoie de o reimprospatare.
Am nevoie de Tine , de igiena Ta zilnica care ma transforma intr-o persoana doritoare sa zburde de entuziasm ca are pace, sens, iubire , iertare si un viitor asigurat langa picioarele Tale doritoare arzator sa fie sarutate si recunoscute ca indrumatoare.
Nu am invatat ce presupune dulgheria si nici nu am umblat pe mare, nu am inmultit painile si nici nu am curatit leprosi, nu am redat vederea si nici nu am fost lider, dar Tata M-ai invatat sa imprastii calm, supunere, adevar, siguranta,certitudine, iertare si iubire si pentru acestea sunt multumitoare si Iti arat umilinta si iubire ca ma recunosc a fi creatia Ta!

In plina criza, mi-am gasit loc de munca!

Tată,

Vin din nou, pentru a nu știu câta oară, târându-mă pe drumul măturat deja de măturatorii care se trezesc dis de dimineață pentru a ajuta la estetica întregului oraș, prea plin de murdarul interior, care se revarsă sălbatic, cu ajutorul vântului, spre fiecare colțisor de clădire.

Caut curatul străzilor și nu îl găsesc...

Am pândit pentru o perioadă momentul imediat următor când strada a fost măturată pentru a-mi așeza genunchii și a-Ți căuta fața. Am crezut că o sa rămân curată, strada arată ca și paharul recent spălat care scârțâie...nici gând! Am căutat apoi ploaia, se zice că ploaia spală...nici gând! Genunchii îmi erau uzi și pielea deja denivelată din cauza pietricelelor acoperite de sânge din cauză că îmi străpungeau pielea.

Unde să găsesc curatul?

Și Te aud spunând: "Vorbești, îti aud vorbele idioate, vorbești și asta nu înseamnă nimic pentru Mine. Caut motivația ta. De ce cauți tu? De ce nu mă lași să-ți arăt poteca curată care duce spre fața Mea? Ce crezi, sunt capabil să o fac?"

Și fiica intră în defensivă, privind în jos, adoptând expresivitatea unei țânci atât de familiarizată cu De ce-ul, ca și cum ar fi abecedarul: "Dar stai, Tata...nu tre'să mă murdăresc mai întâi, ca să-mi pot dorii poteca curată?"

"Principii? Fă rost de altele noi!" îmi zice fară ezitare.

Și Tata ești mai mult decât calificat să mă pui la zid și să Iți ceri drepturile!

Ai pus în mine o inimă detașată de materialul imperfect, însă M-ai lăsat să mă detașez și de propriile-mi personalități pe care le-am creionat caricatural, la început, pentru ca mai apoi ele să mă transforme în Dorian Gray-ul obosit de atâtea poveri și de murdar.

Ce-mi poate curăța genunchii? Sângele Tău! Ce îmi poate îndruma pașii spre fața Ta? Mătura care Mi-ai pus-o în mână și care trebuie folosită de fiecare dată când fac următorul pas!

Am o slujbă demnă de cer. Sunt măturătoarea propriilor poteci!

Te iubesc Tată pentru că, ești de fiecare dată Tatăl care își ascultă fiica. Te iubesc pentru că azi mi-am permis, gândind la Tine, să-mi doresc arderea tabloului vechiului Dorian Gray și să apuc mătura de coadă mai strans, știind că ești aici cu fărașul! Și cel mai adesea Te iubesc pentru că mă recunosc ca fiică a Ta!

only samples of love

Me begging for your love !?!

You make me realize that it was you on the road and i couldn t see you and you showed me how much it counts to make the other feel that great safety feeling even when that is so there and so obvious.

Near whom i realize how important is to give trust and to let the other feel, when maybe only what he sees is a lonley road, that you are there and u never meant to leave !?!

How he/she can go, when his/her life is his/her already?

They say that you will know which are your feelings , when the other is gone...so...why to keep under a locket the emotions you think you don t have?

Is right and fair to put under question the feelings only because of principles?

Are we made of some patterns? Is fair to let the other feel the distance only couse we are scared?

We are so different, why i choose to put u inside my own box of principles when u are so great the way u are !?!

Why i choose not to descover you in your greatness?

I need only one quick look on my finger to see you and to touch the circle which means no ending!!!

How can i say thank you for all of these and for more other things !?! Living each moment!

I do know that you don t need samples of love, but every day i will put together those samples and i will create an empaire for you, my beloved amd u will know that i am free to love you more and more!

JCFL

BEM

To walk these streets without you..

I hate begin on my own...

So many souls around you

But you never feels like home..

Home is where my heart is aching!

I 'm a million miles from you, but if we stay strong

I know we'll make it through!

PS: Cum sa lepezi o parte din tine?

sooner or later, love wants to scream out louder

I'v been asking myself why i am so loved by so many peoples with a honest and real love? Why? Do i have something special? I do know how to appreciate their love or i do know how to love? I do realize that they love that God i have inside me and i do know how not to take it for granted and how to not let down their love for me?
I asked Jesus that i don t want to see or understand love in that way i was used to see at every corner in this life. I asked Him to show me and to put in my life the greatest love that can exist and He did! He teached me that love means to love that God they have inside them and to love what more that God can put inside their life.
I didn t wanted a simple love and God put me in front of a real decission- to review my love.
He put that wonderful love in my life already...but do i see it and more important- i do something to keep it and make it grow?
With God i talk in long terms...and with God is no longer- ME!
You God, You put everything in my life so my heart can sing to You and not to stay in quiet!

mawkish feeling

Where did that great and delightful feeling went? Why he chose to fly away dancing like a speck of dust and sing that beloved melody? It was here a few seconds ago...and it wasn t lost, or fugitive. He didn t lost his way home, couse he new the entire world. He new his way but he lost his gift of being able to see...and tell me now...:"How he can find his way without his eyes?"

This feeling is laughing at me and it keep spinning around on the rhythm of the song, bringing at each look and touch the same vanished, lost, away and stranger feeling already, but so bad wanted!

Could i have this dance with you?

individualitate si realitate distorsionata

Am privit rasaritul.
Ce-i drept, l-am privit printre frunzele verzi ale copacilor obositi si cu fete schimonosite de-atata palmuiala a vantului...dar si asa, asisitand la pedeapsa naturii, fara vreun motiv anume, rasaritul a fost frumos.
Era viu si se ivea fara sa il poata ceva impiedica sa se dezbrace si sa-si etaleze in pielea goala forma voluptoasa. Este ceea ce il defineste si il face puternic.
Puterea acestuia m-a dus cu gandul la ideea de putere si la ceea ce te poate pune in gloata puternicilor. Si ce am constatat? Probele te fac puternic! Fara sa-ti probezi puterea nu ai veridicitate. Fara probe esti ca un caine latos si inmuiat in namol care latra sugrumat de lantul acela care ii limiteaza alergarea.
Si oh, cat de gresit inteleg acei limitati impanati de cuvinte care variaza ideea de putere. Ei dau nastere Nimicului, care paradoxal da nastere,la randui, sclaviei!
Dominarea si constrangerea in toate formele lor! Acestea limiteaza si sfideaza individualitatea si inteligenta oamenilor.
Consider ca orice om dispune de inteligenta, constiinta, discernamant si libertate. Atunci cand ceva impedica acesti factori sa se dezvolte apar bariere, tipare pe care oamenii le percep in unele cazuri ca o incapabilitate de a evoula.
Desigur, vorbind despre societate avem oameni care conduc si oameni condusi, insa aceasta nu pentru ca aceia care sunt condusi nu pot conduce,nu au atitudine de lider sau nu se incadreaza in criteriile cerute unui lider, ci pentru ca dominarea si constrangerea si-au facut loc in viata si in evolutia lor inca de pe vremea cand acestia erau doar copii. Nestiind cum sa trateze aceasta "boala" de a accepta sa se supuna, in ceea ce sunt ei ca indivizi s-a format ideea de reprimare, de supunere si de acceptare ca sunt in imobilitate.
Ideea de baza nu este cine conduce pe cine, ideea este cine se lasa dominat si constrans, de ce si ce masuri se pot lua in acest sens, ca omul sa se poata simti independent si liber de actiona si de a creste individual.
Pentru inceput am hotarat sa definesc termenii de dominare si constrangere.
Dominarea ca si definitie a dictionarului roman, reprezinta "a tine pe cineva sau ceva sub influenta sau stapanire" , autoritate deci.
Constrangerea reprezinta silirea, obligarea, fortarea de a face ceva.
Sa vorbim putin de termenul dominare si despre ceea ce presupune acesta. Conform definitiei din dictionar, a tine pe cineva sub stapanire, reprezinta autoritate silita. O tehnica de manipulare, acceptata oarecum de celalalt fiind in incapabilitatea de a actiona.
Intrebandu-ne de ce accepta cel dominat asta, gasim varii raspunsuri. Unele persoane accepta sa fie dominate din motive patologice, din diferite fantezii sau pentru ca inca de mici au fost dominati, amenintati sau supusi presiunilor.Oricare ar fi raspunsul la aceasta intrebare, nu putem sa nu constatam cu discrepanta ca simpla idee de dominare este o nedreptate fata de cel dominat si o piedica ca acesta sa se evalueze si sa observe ca este capabil sa ia propriile decizii.Acestuia ii este practic interzis sa gandeasca,sa-si dezvolte gandirea si sa-si compartimenteze strategii, sa inteleaga ce presupune gandirea si aspectele ei.
Acesta este limitat si astfel integrarea in societate sau reusita pe plan profesional si nu numai este dificila, uneori imposibila.
Dar si in cazul libertatii aducem in discutie relativitatea.Vorbind de libertate, toti oamenii doresc libertate de exprimare si nu numai, insa nimeni nu este cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitate. Faptul de a fi dependent este simplu , in acest caz raspunderea nu iti revine tie ci celui de care esti dependent. Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren,care a ajuns deja tipar,convingere.
Dominarea presupune putere, iar a-ti folosi puterea in scopul de a te hrani din infantilitatea celuilalt denota egocentrism.
In cazul constrangerii vorbim despre ceva nevoit in mod cert,deci nedrept. Sa adopti o asemenea atitudine, inseamna sa incurajezi practic servilismul. Aici nu mai putem vorbi de liberul arbitru care face parte integranta din viata noastra. Acesta este captiv si ajunge sa fie doar o dorinta care provoaca discomfort in cazul in care nu este satisfacut si deci vorbim despre o ingurgitare mentala. Prezentand astfel dezavantajele, consecintele acestor doua atitudini care nu aduc inovatie , ma voi referi la ceea ce inseamna acestea in mediul academic, mai exact in domeniul educatiei.
Vorbind despre educatie, aduc in discutie cele doua sisteme-empiric si constructivist. Este de la sine inteles ca evolutia este un proces si nu un eveniment.
Ridic deci la rang superior sistemul constructivist al educatiei deoarece rolul acestuia nu este de a adauga informatie, prin constrangere, in cazul profesorilor, nota, ci el construieste, se muleaza.Acesta lasa loc dezvoltarii inteligentei si este un proces drept in care ambele parti-profesorul cat si elevul/studentul au beneficii.Un avantaj important al acestui sistem si a refuzarii termenilor, atitudinilor de dominare si constrangere este acela ca acestea aduc o data cu sine si pacea interioara,aprecierea si curajul.
Un alt factor important in vederea distrugerii,opririi ideii de dominare si constrangere este sa iti permiti sa gandesti, sa fii activ , sa te implici si sa iti pese. Atunci cand esti perseverent, consecvent in aceasta si iti cunosti individualitatea si capacitatea, vei putea mai usor sa ajungi la telul acela bine definit pe care ti l-ai propus si acela este sa evoluezi sanatos si nu de a te scalda in betii orgolioase.

am cautat iubirea...

la limita...

La limita...la limita si arunc cu cuvinte...
Stiu ce-i vulcanul si mai stiu si cum e sa erupi...am vazut asta in desene animate, mi-am imaginat cum ii si am incercat sa reproduc...si stiu...de 200 si ceva de zile...
Iubirea ramane....
Daca as putea colora pe o foaie asta...daca as putea face un film cu asta...daca as putea asigura pe celalalt de asta...
Iubirea ramane...
Nu isi pierde din intensitate, nu isi pune intrebari, nu are dubii, nu reproseaza, accepta...
Iubirea ramane...
Si plange adesea...din diverse motive, dar stie sa planga...si o face curat...
Iubirea ramane...
Are momente cand roade dar ea si aduna...si o face treptat...
Iubirea ramane...
Ea a implinit si schilodit in acelasi timp mersul in lume...dar ea ramane si ramane neincetat!!!
...........................................
Am cumparat cuvinte ieftine la kg sa pot sa le impletesc cumva si sa mazgalesc aici ce inseamna ceva atat de dainuitor ca iubirea...
In ciuda cuvintelor...IUBIREA RAMANE!

Facem diferenta care voce ne vorbeste?

Stim deja cu totii ca noi vedem numai 2% din realitate, restul procentelor de 98 este reprodus de atat de multi oameni incat isi pierde originalitatea, semificatia.
Ochii sunt primii care falsifica...

Ma intreb...cum ar fi sa simti doar si sa crezi!? Cum ar fi sa nu vezi?
Oamenii cu adevarat au adoptat un mod de viata schizofren. Atatea contradictii, atatea teorii, atata dependenta de lucruri temporare...si revin cu clisee (cateodata sunt atat de bune daca vin la momentul potrivit, cand chiar le simti si traiesti) : "Traieste ca si cum Hristos ar fi murit ieri, ar fi Inviat din morti azi si S-ar intoarce maine."

Cat de simpla si implinita ar fi fiecare zi atunci...

"Speranata insotita de o hotarare ferma si de eforturi constiente este intodeauna realizata...

Fii ASPIRANT. Aceasta stie ca tot ceea ce are si ceea ce i se petrece vine de la Dumnezeu. Comunicarea cu El este scopul esential al unui aspirant. Un aspirant Il pune pe Dumnezeu pe primul loc in viata lui.Acesta invata de la toate pentru ca el vede pe Dumneezu pretutindeni si descopera lectiile si invatatura Lui.Acesta nu doarme, nu este atipit si nici plictisit...doar fiind prost te poti plictisi...

Traieste prezentul...traieste fiecare clipa, fara sa-i dai un nume, este totul nou pentru tine AZI, in acest moment. Constientizeaza si cum pasesti, constientizeaza tot!"

Stim noi care voce ne vorbeste? Inchide-ti mintea, deschide-ti inima!

believe everyday more...is possible

Niciodata nu te-am parasit sau lepadat.

Am simtit sa te apar cu tot ceea ce sunt.

Te-am cunoscut asa cum esti si te-am iubit.

Ei spun ca nu merit, ei isi spun ca eu te-am vandut. Stiu ei?

Tu nu m-ai urat, tu m-ai acceptat.

De ce?

Pentru ca mi-ai cunoscut inima.

M-ai schimbat si ai stiut ca sunt acolo pentru tine!

PS: BEM!!!

Pana nu o sa vedem prin ochii unui copil...

Cine,cum,de ce,cand..?

Cine este? Adevarata dragostea dintai!
Cum functioneaza? Prin dragoste in neimaginate feluri!
De ce? Pentru ca iubeste!
Cand arata dragostea si cand actioneaza? Tot timpul! O vezi tu dar?
Il doresti tu in viata ta si daca da, de ce?
Stiu ca orice om are ideea de spiritualitate in ceea ce este. De ce? Pentru ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui si pentru ca in noi traieste cineva, un "total stranger" care ne-a dat o parte din El. Insa cum facem sa lasam ca acest strain sa ne devina prieten pentru ca mai apoi sa Il lasam sa ne conduca?
Experimenteaza-L!
Nu Il gandi,nu Il filozofa,nu Il deforma,nu Ii da insusiri care nu Il caracterizeaza si nu vorbi in numele Lui.
Experienta cu El presupune cunoastere, deja s-a format podul, il vezi?
Podul este solid sau subred...cum il alegi tu!
Daca alegi sa construiesti podul, baza ,temelia trebuie sa fie solida...dar...spune-mi (spune-ti) ..de ce ai ales sa il construiesti? Poate ca ai motive intemeiate sau poate doar te-a atras...de ce? Pentru ca suntem creati spre acel ceva vesnic alaturi de ceva maret. Pentru ca Altcevaul nu te implineste.
Am vazut ca experienta cu el necesita dragoste,interes si timp. Aloca-I timp,doar asa Ii poti vedea fata...si fata Lui este blanda...
Experienta cu El m-a rusinat de nenumarate ori...dragostea Lui este atat de autentica, transformatoare,revelatoare, coplesitoare.
Pur si simplu te ia din gunoi si te aduce in dreapta Lui. Ce poate fi mai puternic de atat? Ce iti da mai mare siguranta decat bratul Lui drept?
Adaug "UNDE? Unde este El?" In interiorul tau! Descopera-L!