Era o zi de vara tarzie.
Deja isi lua ramas bun si vara asta.
Era cam singurul lucru pe care stia sa-l faca si pe care il invatase inca de cand era mica- sa vina si sa plece!
Si uite-o pe micuta vara cum isi intinde mana ei la fel de micuta si o arunca intr-o parte si alta fara coerenta. Nimic nu era circular in agitatia aia dispearata pe care incerca sa o expuna , in semn de dorinta de revedere, dar exaltarea se intrezarea cu fiecare sclipire din ochi, iar gura ii era larg deschisa vazandu-se strungareata si limba rozalie si umeda, plimbandu-se dintr o parte in alta a gurii, lasand impresia ca este doar un alt spasm specific celor retarzi.
Parca propovaduia Apocalipsa dar in cel mai suav, inocent si stralucitor mod, care te facea cumva sa te apropii cu ochii inchisi de imaginea din mintea ta a unui baietel cu carlionti blonzi, descult si cu haina lui alba usor murdara de praf, cantand la fluier asezat pe marginea unei fantani fermecate.
Si te coplesea...si nu vroiai sa se opreasca aceea muzica, insa vara este determinata temporal, la fel ca si baietelul strengar si deci...jocul ametitor si placut al verii, asemeni unui dans pasional si plin de sudoare urmat de un orgasm brutal si scurt, era pe sfarsite. Si cat vroiai sa strangi cu dintii imaginea verii acompaniata cu muzica...cat de tare! Imposibil, trebuie sa faci cunostinta cu ce este dincolo. Cum te poti debarasa?
Vrei cu adevarat sa cunosti ce se intampla in spatele caldurii? Intampina si priveste toamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu