Am cautat acel buton sa-mi dau restart....nu am mai gasit telecomanda...m-am gandit ca sunt de vina bateriile, insa nu asta era motivul. Telecomanda era atat de uzata si parfuita incat isi pierduse actualitatea. Apoi am cautat butonul computerului, am zis ca un restart unde adaug un refresh ma va gasi o persoana total noua. Nu a fost asa si asta pentru ca in momentul imediat urmator mi-am strigat indignarea si mi-a venit greu sa cred ca am ajuns o masinarie robotizata la care toata lumea are acces apasand un simplu buton-RESTART!Am strigat Tata sa Te induri de mine si apoi am asteptat. Mi-am luat in spinare sacul asteptarii , poverii si pocaintei si am asteptat in gara trenul imediat urmator, caci pe cel anterior l-am pierdut atunci cand mi-am dedicat timpul impachetarii bagajului pe care il car si acum in spinare si de care nu sunt mandra.
Stau Tata in gara intunecata si rece si astept sa vina trenul. Am ochelarii de cal si dopuri de urechi si ma gasesc moarta fata de lume si rupta de tot ceea ce nu imi bucura inima si Tata astept....si mie inca nimeni nu mi-a spus ca trenul asteptarii a deraiat demult, el nici nu mai exista. Si vad pe placuta anunturilor ca in urmatorii ani o sa mai ajunga in aceasta gara doar un singur tren, cel la clasa in care astepti moartea. Si Tata nu Ti-am zis ca il astept pe acela in care vreau reactualizarea?
Si Te aud Tata spunandu-mi ca pentru reactualizare nu tre’sa angajezi bocitoare si nici nu trebuie sa jelesc o muribunda, nu trebuie sa imi torn cenusa in cap si sa imi sap groapa ascunzand-ma de lume,ci trebuie sa ma dezbrac in pielea goala sa arunc cat colo sacul care mi-a arcuit spinarea si sa alerg si sa alerg, sa tot alerg spre o alta gara, una fara un nume familiar, una care nu stie ce inseamna Nord, Est , una pentru moment neexistenta , dar atat de reala si plina de trenurile dulci ale reactualizarii. Insa Tata nu stiu locatia, nu stiu peripetiile pe care le voi intampina pana intr-acolo nu stiu nici daca am nevoie de bagaj, simt doar ca acela este trenul libertatii si eliberarii, stiu ca acolo o sa Te gasesc si nu cu o telecomanda in mana, ci cu bratele deschise sa ma atingi si sa-mi reversi reactualizarea!
Ce ma face sa-mi doresc reactualizarea? Pacatul care imi sugruma inaintarea cu fiecare zi ce trece! Richard Wurmbrand a folosit o expresie cutremuratoare legata de pacat si solutii cum sa gestionezi asta:” Te atrage pacatul? Ai face vreun pacat daca ai fi mort? Bineinteles ca nu. Atunci, MORI fata de pacat. ”
Si Tata pana la urma ajung in gara aceea in care singurul tren este cel care aduce moartea, dar asta doar dupa ce am murit o data si am alungat tristetea,povara si sunt gata sa iau trenul care ma va duce acasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu