Tată,Vin din nou, pentru a nu știu câta oară, târându-mă pe drumul măturat deja de măturatorii care se trezesc dis de dimineață pentru a ajuta la estetica întregului oraș, prea plin de murdarul interior, care se revarsă sălbatic, cu ajutorul vântului, spre fiecare colțisor de clădire.
Caut curatul străzilor și nu îl găsesc...
Am pândit pentru o perioadă momentul imediat următor când strada a fost măturată pentru a-mi așeza genunchii și a-Ți căuta fața. Am crezut că o sa rămân curată, strada arată ca și paharul recent spălat care scârțâie...nici gând! Am căutat apoi ploaia, se zice că ploaia spală...nici gând! Genunchii îmi erau uzi și pielea deja denivelată din cauza pietricelelor acoperite de sânge din cauză că îmi străpungeau pielea.
Unde să găsesc curatul?
Și Te aud spunând: "Vorbești, îti aud vorbele idioate, vorbești și asta nu înseamnă nimic pentru Mine. Caut motivația ta. De ce cauți tu? De ce nu mă lași să-ți arăt poteca curată care duce spre fața Mea? Ce crezi, sunt capabil să o fac?"
Și fiica intră în defensivă, privind în jos, adoptând expresivitatea unei țânci atât de familiarizată cu De ce-ul, ca și cum ar fi abecedarul: "Dar stai, Tata...nu tre'să mă murdăresc mai întâi, ca să-mi pot dorii poteca curată?"
"Principii? Fă rost de altele noi!" îmi zice fară ezitare.
Și Tata ești mai mult decât calificat să mă pui la zid și să Iți ceri drepturile!
Ai pus în mine o inimă detașată de materialul imperfect, însă M-ai lăsat să mă detașez și de propriile-mi personalități pe care le-am creionat caricatural, la început, pentru ca mai apoi ele să mă transforme în Dorian Gray-ul obosit de atâtea poveri și de murdar.
Ce-mi poate curăța genunchii? Sângele Tău! Ce îmi poate îndruma pașii spre fața Ta? Mătura care Mi-ai pus-o în mână și care trebuie folosită de fiecare dată când fac următorul pas!
Am o slujbă demnă de cer. Sunt măturătoarea propriilor poteci!
Te iubesc Tată pentru că, ești de fiecare dată Tatăl care își ascultă fiica. Te iubesc pentru că azi mi-am permis, gândind la Tine, să-mi doresc arderea tabloului vechiului Dorian Gray și să apuc mătura de coadă mai strans, știind că ești aici cu fărașul! Și cel mai adesea Te iubesc pentru că mă recunosc ca fiică a Ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu