Mi-as dori sa te pot vedea din nou...sa-ti pot vorbi folosind macar umbre,forme si culoare....Mi-e dor de zilele in care te vedeam si acum inchid ochii si visez...
"Nu te speria..e doar realitatea...Ti-e frica sa pasesti aici?
Stai!!!Ce iti straluceste pe obraz?Nu plange!Aici traiesti,langa mine suferi,in alta parte nu ai unde sa te duci..pana acum vroiai asta...acum,daca vrei sa pleci,ce primesti?Cu ce ramai?Am ramas langa tine,desi nu ma vezi...ma simti uneori...Si totusi si atunci ti-e frica..De ce?Nu vrei tu asta?Nu imi ceri tu asta?Dar sa iti spun de mine...nu mai e mult si lumina,caldura dispar...Urasc momentele astea...mi-e tot dat cu portia...Ma grabesc,deci...Mi-e bine aici....nu am crezut ca pot ajunge aici,dar e bine langa El...si te vad..Iti vine sa crezi?Eram un ateu doar..cel putin asa paream...cred ca era vorba de orgoliu,insa stiam ca ESTE...Ma mangaie,stii? Am uitat sa iti multumesc pentru cuvintele pe care mi le-ai spus cand fara viata,rece si intristat sedeam in sicriul ala stramt in care simteam ca ma sufoc..vedeam intunericul gropii...stiam ca nu mai dureaza mult si nesimtitii astia imi iau lumina...dar sta in firea lucrurilor,huh?A fost dureroasa despartirea...
Mi-e dor sa mai dau cu ciocanul..vreau sa mai simt gustul gogonelelor...vreau sa imi usuc gatul cu bere...mi-e dor de palaria mea...unde-mi sunt ochelarii,dalta?Trebuie sa ma apuc de treaba...casa inca nu e gata..cine ii ridica stalpii?E bine ca fundatia e gata...bolobocu'ma-sii...iar l-am scapat pe jos...Mi-e dor de Oradea...de copilarie,de casa batraneasca..mi-e dor,desi era greu,sa stau langa familia mea..Si acum aud cantarile mamei...Mi-e dor de anotimpuri,de starzile din bucuresti...Mi-e dor de copii.... AM OBOSIT! Mi-e dor de baba...CHIRATA...e doar un alint...Am iertat-o...e important sa stie asta,desi doare...
Nu mai plange...nu imi faci bine...vad ca inveti...cresti...acum te inteleg mai bine...Hey,stai langa mama si tata...au nevoie de tine..."
NU!Te rog nu pleca...ma doare de mor...de ce mi-e frica Puco?Mi-e dor sa iti vad degetele...nu uit ca durerea nu insemna mare lucru pt tine...Urai sa auzi cand se vaita cineva...Ungur pana in maduva oaselor!!!!Am momente cand zambesc la amintiri...mi-e dor de revelion..mi-e dor sa te stiu la masa cu baba,mancand masline...Nu uit lacrimile tale cand auzeai rugaciunea lui tata...Mi-e dor de mirosul de paine din masina,de drumul la ploiesti si de cum ma legai sa culeg recolta...Mi-e dor sa aud:"Na',ca am luat si groapa asta"..si masina facea balans..nu esti tu de vina...strazile astea din bucuresti...Iar mi-e frica....NU!
Vreau sa fac din viata asta un bulgare de zapada,sa topesc durerea,pierderea si sa inghet intr-un congelator vechi din Floreasca(cat ai urat casa aia)amintirile
frumoase...
"Nu te speria..e doar realitatea...Ti-e frica sa pasesti aici?
Stai!!!Ce iti straluceste pe obraz?Nu plange!Aici traiesti,langa mine suferi,in alta parte nu ai unde sa te duci..pana acum vroiai asta...acum,daca vrei sa pleci,ce primesti?Cu ce ramai?Am ramas langa tine,desi nu ma vezi...ma simti uneori...Si totusi si atunci ti-e frica..De ce?Nu vrei tu asta?Nu imi ceri tu asta?Dar sa iti spun de mine...nu mai e mult si lumina,caldura dispar...Urasc momentele astea...mi-e tot dat cu portia...Ma grabesc,deci...Mi-e bine aici....nu am crezut ca pot ajunge aici,dar e bine langa El...si te vad..Iti vine sa crezi?Eram un ateu doar..cel putin asa paream...cred ca era vorba de orgoliu,insa stiam ca ESTE...Ma mangaie,stii? Am uitat sa iti multumesc pentru cuvintele pe care mi le-ai spus cand fara viata,rece si intristat sedeam in sicriul ala stramt in care simteam ca ma sufoc..vedeam intunericul gropii...stiam ca nu mai dureaza mult si nesimtitii astia imi iau lumina...dar sta in firea lucrurilor,huh?A fost dureroasa despartirea...
Mi-e dor sa mai dau cu ciocanul..vreau sa mai simt gustul gogonelelor...vreau sa imi usuc gatul cu bere...mi-e dor de palaria mea...unde-mi sunt ochelarii,dalta?Trebuie sa ma apuc de treaba...casa inca nu e gata..cine ii ridica stalpii?E bine ca fundatia e gata...bolobocu'ma-sii...iar l-am scapat pe jos...Mi-e dor de Oradea...de copilarie,de casa batraneasca..mi-e dor,desi era greu,sa stau langa familia mea..Si acum aud cantarile mamei...Mi-e dor de anotimpuri,de starzile din bucuresti...Mi-e dor de copii.... AM OBOSIT! Mi-e dor de baba...CHIRATA...e doar un alint...Am iertat-o...e important sa stie asta,desi doare...
Nu mai plange...nu imi faci bine...vad ca inveti...cresti...acum te inteleg mai bine...Hey,stai langa mama si tata...au nevoie de tine..."
NU!Te rog nu pleca...ma doare de mor...de ce mi-e frica Puco?Mi-e dor sa iti vad degetele...nu uit ca durerea nu insemna mare lucru pt tine...Urai sa auzi cand se vaita cineva...Ungur pana in maduva oaselor!!!!Am momente cand zambesc la amintiri...mi-e dor de revelion..mi-e dor sa te stiu la masa cu baba,mancand masline...Nu uit lacrimile tale cand auzeai rugaciunea lui tata...Mi-e dor de mirosul de paine din masina,de drumul la ploiesti si de cum ma legai sa culeg recolta...Mi-e dor sa aud:"Na',ca am luat si groapa asta"..si masina facea balans..nu esti tu de vina...strazile astea din bucuresti...Iar mi-e frica....NU!
Vreau sa fac din viata asta un bulgare de zapada,sa topesc durerea,pierderea si sa inghet intr-un congelator vechi din Floreasca(cat ai urat casa aia)amintirile
frumoase...
Un comentariu:
Mi-au dat lacrimile..
Stiam ca te pricepi la cuvinte..dar astea chiar sunt spuse din inima...si ajung tot la inima..am citit..si m-au cuprins emotiile ma simt de parca l-am cunoscut si imi e dor de el..am trait ceea ce tu ai scris..
Trimiteți un comentariu