leapsa

47 de cuvinte


Foarte interesant..:))) chiar m-a amuzat leapsa asta..:)))
Imi era aurea sa scriu pentru ca radeam :))) dar a fost folositor...acum cateva zile citeam la psihologie care e faza si cu calculatorul si cu comenzile pe care le aplicam pc-ului...parca tot e prea mecanic..doar simtul tactil cand ai legatura cu mouse-ul sau cu tastatura,dar nu asa la viteza asta :)))
Si uite ca transformi statul la pc in ceva oarecum activ [nu-i nici chiar o plimbare cu rolele,dar...]

PRIVATE PARTIES

Ce inseamna o petrecere fie ea privata sau nu?
Nu vreau sa rasp la asta si sa imi dau cu parerea-sunt obosita... insa vreau doar sa stiti cum e atunci cand simti ca vrei sa inviti pe toata lumea la petrecerea pe care tu o dai..nicicum privata,ci cu intrare libera...
O petrecere in care nu serbezi o persoana,ci o petrecere in care celebrezi sursa care te-a adus aici..si cand spun "aici" ma refer la tine ACUM...
Uita-te la tine o secunda..esti multumit de ce vezi?[sper doar sa nu ai pretentii majore precum operatii estetice sau o operatie de marire a creierului :)) adica fi familiarizat cu cuvantul modestie]...
Daca esti multumit,da o petrecere in cinstea Lui,caci El te-a adus aici!!!!
Cu siguranta nu esti minunat si sfant,insa esti CINEVA pt El si fara El nu erai NIMIC!!!
Ma gandesc acum...in general,dupa o petrecere ce ramane?Doar amintirea zilei impreuna cu sticle goale si coji de seminte...
Vrei ca si dupa petrecerea ta sa ramana la fel?Adica,hai sa nu uitam ce serbezi...si in functie de asta,gandeste-te cum iti organizezi petrecerea ta!!!
Sper sa ii dai o nota demna de sarbatoare in care sa evidentiezi statutul Lui!!!

etapa 4

Inlocuieste razvratirea cu supunerea...

Ce iti imaginezi cand citesti cuvantul "RAZVRATIRE"?

Un/o dur(a) cu o jacheta de piele neagra,cu gulerul ridicat si de neclintit.Poate iti imaginezi un adolescent de saisprezece ani infruntandu-si parintii si refuzand cu vehementa sa faca ce i se spune.Sau poate gandul ti se indreapta spre aceia care se opun autoritatii...

Razvratirea este o problema serioasa...

Nu ma refer la ignoranta-cand nu stiu si trebuie sa fiu invatat,nici la descurajare-cand stiu,dar sunt descurajat si ma framant.Nu,razvratirea este a sti si a nu face.

Razvratirea este acea atitudine bosmuflata,cu bratele incrucisate si spatele intors....

Ce imagine infantila,nu?

Razvratirea mea nu are legatura cu invidia sau cu iluzia..razvratirea mea are legatura cu nerecunostinta [desi sunt razvratita pe multe lucruri,uit sa caut si micile chichite din acele lucruri,care totusi sunt de apreciat]

Mai cred de asemenea ca sunt incapatanata,dar nu fara motiv si asa usor prostesc...cred ca imi mentin punctul de vedere si asta,in final,duce la razvratire...

In ultima faza razvratirea mea se datoreaza dezamagirii...am fost de mult prea multe ori dezamagita incat orice lucru din perspectiva oamenilor care nu au o relatie cu El mi se pare anapoda...e posibil ca uneori sa ma insel,dar chiar daca nu o fac,asta nu imi da dreptul sa ma razvratesc...Da,am dreptate,dar ar trebui sa tatonez acceptarea [ca tot am discutat de asta in etapele anterioare]...

Mi-e extrem,extrem de greu sa fac cunostina cu supunerea...si chiar este greu-nu vreau sa ma supun unor oameni care nu sunt corecti sau care gresesc-asta imi spun mereu...

Deunazi vorbeam cu Chiraleu si imi spunea...:"Tu nu trebuie sa judeci pe nimeni.Singura persoana pe care ar trebui sa o judeci esti tu." PAM PAM!!! Am realizat ca razvratirea,duhul meu de judecata este o atitudine care s-a format in mine in decurs de mai multi ani si mi-este greu sa renunt la ea.E posibil ca si Kira sa imi fi spus asta mai mult teoretic,insa pt mine a contat,mai ales ca el este unul din oamenii de care m-am atasat.In plus ma gandesc ca El mi-a vorbit prin Kira,de fapt mi-a dat o palma prin el,ceva de genul:"Si el care nu are o relatie profunda cu Mine te invata asta.."

Mi-e foarte greu sa ma gandesc ca de fapt nu ma supun unui om,ci Lui...inca mi-e greu sa fac asta!!!

Mi-e greu sa nu cataloghez oamenii,sa nu-i pui in etaloane si sa le dau atribute ca-mincinos,incorect,nesimtit,egoist,ignorant...

Ma gandesc mereu cat de mult as vrea sa ii schimb pe acesti oameni...ideea e ca nu pot sa-i schimb,insa pot sa le pun botnita prin rasp/atitudini/fapte...astfel,facand bine,reduc la tacere nestiinta oamenilor prosti [si nu e atitudinea aia de jignire]...

Cum? "Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre"...astfel, ma gandesc ca o sa stie cum sa lucreze prin mine sa reduc la tacere pe acestia...

DA,trebuie subliniat insa ca supunerea are limite...!!!

etapa 3

"Daca nu suferi in lumea aceasta,se datoreaza faptului ca alegi sa nu mergi in locurile in care trebuie sa ai credinta..."

Inlocuieste indoiala cu credinta...

Daca intrebarile cu privire la dispozitia sau capacitatea Lui de a-Si tine promisiunile,persista...atunci..te gasesti in primul autobuz care merge spre tara cactusilor...
Si credinta este o atitudine...
"Cuvintele nu pot sa cuprinda cu exactitate impactul incredibil pe care il au atitudinile noastre...Cred ca cea mai importanta decizie pe care pot sa o iau zilnic este aceea de a-mi alege atitudinile.Este mai important decat trecutul meu.Este mai important decat educatia,decat finantele,succesele sau esecurile mele.Alegerea atitudinii mele este mai importanta decat faima sau durerea,decat ceea ce cred sau spun oamenii despre mine,decat pozitia sau situatia mea materiala.
Atitudinile ma pastreaza pe linia de plutire sau imi schilodesc progresul.Numai atitudinea este cea care imi alimenteaza ardoarea sau imi distruge speranta.Cand atitudinea mea este corecta,nu exista bariera suficient de inalta,nici vale destul de adanca,nici vis imposibil,nici provocare care sa ma depaseasca."CHARLES SWINDOLL

Nu stiu de ce ma asociez cu o fetita tampa si murdara pe fata atunci cand imi imaginez ca pot sa traiesc fara credinta!
Am invatat ca ea este substanta si dovada...credinta pare diafana,dar nu este asa...credinta are substanta...

[azi profu de religie m-a intristat...adica...ma mir a nu stiu cata ora cum de unii oameni nu pot sa vada un lucru atat de simplu si il fac atat de complicat...
Am ramas socata cand mi-a spus ca DOAR preotii pot avea Duhul Sfant... CE??? Adica preotul ala gay de care am auzit are Duhul Sfant?Imi mai spune ca eu nu sunt vrednica sa vorbesc cu D-zeu si ca nu inteleg Biblia...DOAMNE!!!!! Pai,Biblia nu ne e lasata noua???Daca nu o intelegem de ce mai exista????Duhul l-ai primit clar prin credinta...profu zice ca in urma nu stiu carei Sfinte Hiroto..nu stiu cum...cate incurcaturi,cand tot e asa simplu....AM OBOSIT,zau ca da...
Nu imi ramane decat sa ma ridic in picioare si sa spun:"CRED si am siguranta mantuirii!" (indiferent de botez,caci profu zicea ca daca mor si nu sunt botezata ajung in iad :)):)) )...gata...STOP...
Azi ninge...ma bucur oarecum de zapada...as face un poem despre,insa prefer sa termin Moara cu noroc :P ]

etapa 2

Inlocuieste critica cu iubirea...

Nu putem inlocui critica facand echilibristica intre adevar si dragoste.Avem nevoie de o schimbare de paradigma.O schimbare care se petrece atunci cand ai privit timp indelungat o anumita problema intr-un mod anume si crezi ca lucrurile stau astfel si nicicum altfel.

Critica...Oh,cat de bine ma identific cu ea...si nu din motivele bine cunoscute,cum ca as avea rani mai adanci si vechi sau cum ca as fi in vreun fel complexata sau iritata de reusita altora si de nereusita mea,ci pentru simplu fapt ca la mine critica este mod de viata.Este adevarat nu este o critica asemanatoare cu barfa,dar indiferent de natura ei,ea exista si imi face rau.

Critica mea este evidenta deoarece nu imi place incorectitudinea,minciuna,inselatoria...critica mea mai este evidenta deoarece privesc in jur si as vrea sa schimb multe...in final critica mea nu este decat un produs a ceea de numesc eu neacceptare.Eu pur si simplu nu cred ca am invatat sa accept ca oamenii sunt diferiti si ca in nici un chip nu vor fi ca mine privind principiile si toate celelalte.Asadar,tatonez acceptarea...caci nu este vorba despre adevarul pe care il detin [si este posibil aparent,doar din punctul meu de vedere ;) ] ci este vorba despre dragoste...si nu dragostea eros sau phileo,ci dragostea agape!

Puco ma cearta!!!

E tarziu ma asez in pat obosita...

Il simt in stanga mea dar nu ma sperie,zambesc si il las sa stea langa mine...apoi...adorm!

Colind lumea...sunt in Oradea unde o intalnesc pe Cheresmomo,o strang in brate tare si plangem amandoua si de bucuria de a ne fi gasit si de dorul de el.

Timpul ma poarta spre alte lumi...sunt in apartamentul din Floreasca...in vis nu mai este ca in realitate...dar nu-i nimic...

Mobila veche si mirosul ei ma face sa imi amintesc de el.

Baia nu mai are vaiant,are in schimb mai multe toalete cu usi ca de lift...ciudat...

Ies din baie si ma plimb dupa Babita...este undeva pe scara in alta toaleta..o aud tusind...pare o scara unde stau boschetarii...este urina pe jos chistoace de tigari,gunoaie si resturi de mancare...unde mama ei este boxa de odinioara???

Raman singura in casa si parca vad tot ce se intampla de undeva de pe tavan...ma vad cum deschid fiecare usa...sunt multe usi duble maro care scartie...clanta este veche cu model si foarte rece...

Deschind o usa cu grija apoi intrand in alta camera o inchid cu grija...continui...din camera de unde am intrat intru in alta[dai din camera in camera...] unde execut aceeasi miscare,exact aceeasi miscare in care inchid usa cu grija,ceea ce se vede din expresia fetei,apoi pe varfuri fac 180de grade fara sa-mi iau mana de pe clanta si o inchid ridicand din umeri stand pe varfuri,scrasnind din dinti si inchizand ochi...

Unde am ajuns?

M-am speriat!O caut din nou pe Babita,sunt acum undeva in bucatarie unde sunt doua toalete cu usa ca de lift..intru intr-una dupa ce ma intorc din cautarea Babitei...nici bine nu intru ca o vad pe Babita cum cade pe una din usi fara aer,speriata evident,ingrozita chiar ,sleita de puteri,doar intinzand degetul catre usa din celalalt capat al holului...si ma ridic...Babita cade in genunchi,iar in capatul celeilalte usi este Puco.Deja ne aflam in apartamentul din Socului...Il vad si incremenesc!!!!

Prin expresia fetei Babitei constat ca incerca sa-mi spuna:Vezi,acum ma crezi ca vine,ca il vad si aud?

Puco ma privea oarecum deranjat,gen:De ce ma deranjati cu zgomot la 3 noaptea? Statea cu privirea aceea,cu ochelarii la ochi,in pijamaua lui alba cu dungi albastre si cu pantalonii sumeticati...ii dadea un aer strengaresc...

Babita plange...sta in genunchi si plange!

Puco se uita la ea cu mila si din privirea lui am inteles ca stie ca tre sa plece sa nu ii faca rau ei...eu radiez de bucurie dar in acelasi timp sunt speriata de moarte...incerc sa ii zambesc si ii fac cu mana...

Puco se intoarce din profil,ma priveste pt ultima oara si apoi nu il mai vad...ii vad doar mana care imi face cu degetul aratator certandu-ma parca...

DE CE????CE AM FACUT???

Apoi intra in camera lui din Socului...inainte sa ma intorc in lumea mea,incerc sa o ridic pe Babita si sa o linistesc spunandu-i:Gata Babito,a plecat!

Ma aud doar cum caut aerul caci ma sufoc si deschid ochii...Puco este inca langa usa...Puco sta in prag!

Adorm din nou....si o vad pe mama in pat cu capul acoperit..bucuroasa vin plangand langa ea si ii povestesc cum l-am vazut...ea imi spune:Stiu,nu ai vazut ca l-a apucat baia la 3dimineata?

Acum sunt deja in camera fratelui meu respirand greoi incercand sa pun tot cap la cap!

................................................

Puco intotdeauna cand iesea din baie isi sumetica pantalonii...

De ce si mama l-a vazut si auzit cum la 3dimineata isi facea baie?

De ce statea in pragul din dreptul baii daca nu iesise de acolo?

De ce l-am simtit in pat inainte sa adorm si l-am lasat sa se odihneasca langa mine,fara sa ma sperii?

Am cerut mereu sa il vad,ca de simtit il simt tot timpul....azi l-am vazut...am fost pregatita??Cred,pt ca i-am zambit si i-am facut cu mana...

M-a certat!!!! Inseamna ceva!!! Cu ce am gresit? Ce vrei sa ma inveti?

In urma cu doar o zi ma intrebam daca cred in semne si in vise...ciudat cum hotaraste El sa imi vorbeasca...

Azi stiu,CRED in semne!!!!

Crezi in semne?

Am o oarece dilema...crezi in vise si in semne..?Asta este intrebarea!

Desi nu merg pe principiul cum ca ar trebui urmate semnele si visele,ele totusi exista si in unele cazuri se imbina cu realitatea...

Ma gandesc ca in vechime D-zeu le vorbea prin semne oamenilor,azi mai greu iti apare D-zeu in vis indrumandu-te ce sa faci si cum,pentru asta a lasat Biblia...insa mi s-a intamplat de cateva ori ca ce visez sa devina realitate si nu e vorba de deja-vu,chiar mi s-a intamplat...

Acum imi vine in minte un alt fel de raspuns la ce am trait...am studiat eu prin psihologie cam cum sa interpretezi un vis,deci ideea cum ca D-zeu poate vb prin vise si teoria psihologiei se bat cumva cap in cap si deci...???

Care e povestea reala cu visele?

Din urma o ajunge povestea semnelor...

Eu cred in semne...adica ele sunt cumva cheia...

Totul tine de semnele pe care vrei sa le vezi,caci ele sunt acolo!!!

religiile...

Nu stiu de ce nu imi place subiectul "religie"...

Consider ca religiile sunt narcotice...

Ce este de fapt,religia?!?

Ceva in care crezi,nu?Si care are automat ceva in spatele ei care conduce termenul de "religie",cel putin in conceptul oamenilor asa este...

Nu imi place subiectul "religie" cand stiu ca unii habar nu au cu ce se intinde pe paine[cu cutitul sau lingurita]...dar totusi il discuta si in contradictoriu de multe ori,de prin auzite...

Foarte putini oameni am intalnit care au ceva idee despre "religie"[nu despre termenul propriu-zis sau despre ideea de turma a ei]...

In final sunt atat de multe religii incat termenul de "sectanti" flutura in pielea goala peste tot...deci,concluzia de aici-nimeni nu se intreaba nimic,ci doar isi neaga aproapele[intr-o oarecare masura] in functie de religie,intarindu-si mai bine ideea cum ca ortodoxia este religia adevarata...dar stau si ma intreb..???de unde stiu ei daca nu le cunosc dogma celorlalte?[asta ca fapt divers...caci nu dogma e importanta aici...dar ma rog...]

Ce anume ii face pe ei sa creada ca ortodoxia este religia adevarata?!?

Revenind la sectanti...intrebarea vine,in mod evident,de la sine:Ce este acela "sectant"?[daca nu ai habar sa raspunzi la asta si spui doar ca-e unul care nu e ortodox,ma hiperventilez de ras :)) ]

Este oare importanta religia?

Nu este oare UN SINGUR DUMNEZEU pentru TOTI???

Ce are de-a face religia cu Dumnezeu?Ce este religia pentru Dumnezeu?NIMIC!!!

Ce este credinta pentru El?TOTUL!!!

mindfreak...

A fost o perioada cand am fost fascinata de acesta din toate punctele de vedere (!) ...si poate ca si acum mai sunt,dat fiind faptul ca scriu despre el tocmai acum...cine stie?!?

M-am tot gandit in ultima perioada la ideea de iluzionsim,de fapt nu la idee caci nu cred in ea,desi pt multi Angel face minuni,ci la puterea cu care el isi face numerele...

Nu stiu daca ar trebui sa ma sperie gandul ca puterea lui Criss nu-i tocmai aia proclamata de el prin crucile de la gatul lui...si altele...

In final,mai important este faptul ca TOTI raman inmarmuriti la ce este si ce face el...

Si poate nici nu conteaza asta...ramane totusi o unealta Criss...a cui? El stie mai bine...Voi stiti?

Mie nu-mi ramane decat sa observ mai bine semnele....

Raspunsul Lui...

Inoata in vinovatie pana ti se invintesc buricele degetelor...

Cunosti bine ca sunt semne peste tot,dar nu le iei in seama..

Ce vrei mai mult de atat?

Iti cer doar intelepciune sa imi auzi si recunosti glasul...si te fofilezi...

O iei brambura pe aleea cu ciuperci otravitoare pentru ca de gustul murelor te-ai scarbit...

Alergi pe ciulini si feresti iarba caci de culoarea verde a ei te-ai saturat...

Iti fluturi parul in semn sfidator si cand incerc sa iti vorbesc iti cureti unghiile ridicand din spranceana...

Daca insist sa ma privesti,intorci privirea spre tablourile cu poze de pe pereti,incercand sa ai atentia capatata altundeva,batand din picior in sens respingator...

Daca iti cer sa ma asculti,ingani niste note din ultima melodie pe care ai ascultat-o,desi poate nu ti-a placut,dar nu te mai obosesti si te grabesti sa ma alungi asa,caci ti-e mai la indemana...

Ce vrei sa mai fac?

In final te rog doar sa ramai macar cu prezenta aici si zgarii cu unghiile canapeaua...te grabesti deci...

Cum sa te tin langa mine daca tot ce e in tine striga cu furie NU!?!

Daca nu te vei da dragostei,nu o vei cunoaste niciodata...

Nu mai descoase tot ce primesti din partea mea si accepta cu zambetul pe buze,astfel te vei bucura de mine si de dragostea mea!

drumuri gresite...

Am observat ceva ciudat la mine ieri...ceva ciudat oarecum,caci e impotriva oricarei etici sa procedezi asa si totusi eu o fac cu curaj si fara remuscari...

De obicei cand am perioade cand simt foarte clar ca drumul pe care il urmez nu este DELOC acela care imi da liniste,nu este drumul pe care il cunosc spre casa,il urmez pentru ca mai apoi venindu-mi starea aia in care par pt mine insami rebut,merg pana la capat pe acelasi drum pana ajung in stadiul acela cand devin epava....

Pana nu mi-e scarba de mine si pana nu ajung la namolul ala care imi da o stare de lehamite,nu ma opresc si asta doar pentru ca de multe ori consider ca doar facandu-te cenusa inveti ceva...

Stiu ca atunci cand dupa namol gasesti apa care te spala,satisfactia e mult mai mare...gresesc?

E asta doar o amagire cand in definitiv imi place sa continui iar dupa ce am facut pana la urma ce mi-a placut MIE si constientizez ca nu m-a implinit,ma reintorc ca fiul risipitor acasa?

http://www.youtube.com/watch?v=IakDItZ7f7Q&feature=related

ce cauti?

Cand voi spune:"Eu nu apartin lumii asteia!" simtind asta cu toata fiinta mea,fiind satula de ideea de lumesc sub toate formele ei,chiar si de cele aparent inofensive,voi putea spune:"SUNT SALVATA SI SCHIMBATA!" zambind mai apoi cu tot ce sunt,refuzand tot ce e lumesc,desi tot ce e in jur e lumesc,traind ca o primitiva,El fiindu-mi indeajuns!

negarea...

Parca il si vad pe batranul din "La tiganci"cum spune: "E o rusine!"

Cam asa arata tabloul in care modelele suntem noi si tema se intituleaza "Negarea"...

Spun asta pentru ca am observat ca daca un lucru de care ne lovim in viata,iese din aria noastra de cunoastere,indoctrinare(depinde cum se intelege termenul) il negam fara sa il despicam,analizam...si nu inteleg de ce?

E posibil ca pe unele sa le acceptam pt ca is in trend nicidecum ca ne individualizam cu ele,dar asta este dintr-o alta poveste,pentru cei mici...

Cred ca ne repezim sa strigam :"E o rusine!" ,cand nici nu intelegem mare lucru din noua idee...doar pentru ca nu ne coafeaza sau doar pt ca suntem niste pui sarmani si zgribuliti care o iau la goana de teama cand aud ideea de exploatare...

Imi propun ca fiecare lucru nou pe care il intalnesc in calea mea sa il exploatez(mintal) pana la epuizare,iar apoi sa decid daca strig "E o rusine!"

fila fugara si rupta de jurnal prafuit

"Sufar teribil de mult....

Mainile imi sunt tremurande si interioru-mi tremura tot...Vreau sa plang cu mii de suspinuri adanci si sfasietor de dureroase...M-a coplesit durerea...in zadar mai lupt acum sa-mi repugna tot ce am trait candva chiar si cu mintea unei adolescente turbate,demente si prea putin cunoscatoare de ideea ratiunii....

Ma regasesc acum in copila care scria in jurnalul ei vechi de acum 5ani lucruri care o faceau sa rada fara incetare,un ras tamp de adolescenta necopata,la gandul ca ea e cea care castiga lumea cu naivul ei grotesc si cu sentimetele ei printre cele mai curate..scrieri din jurnalul ei care o faceau sa doara si care o chinuiau pana in zori fara sa adorma, inventand scenarii care i faceau inima sa bata si care ii ingreunau sufletul cu o greutate nenaturala ,nefireasca...si cat iubea scrierile acelea...

Nu s-a temut nici o clipa ca ele vor deveni candva niste simple idei copilaresti si nici nu si-a imaginat vreodata ca o data cunoscand ca ele nu s decat pasiuni trecatoare,pot recapata aceleasi vechi intelesuri,semnificatii care o fac sa cada de durere...

Inca ii tremura mainile si se zbate intre ideea de ratiune,incurajandu se ca sunt doar niste etape acre care au venit nechemate si care vor pleca la fel de repede simtind ca nu sunt bine primite...Si totusi ele persista...

Am incercat sa caut curatire de gandurile astea,desi tot eu sunt cea care cauta starile,trairile, simtamintele alea,afundandu ma in lucruri sfinte..in momentele astea mi e rusine de mine...de ce gandesc si incerc sa ma cert pentru slabiciune?...Dar oare cu ce gresesc ca vreau sa mai simt cum e sa te amagesti ca iubesti,desi acele naluci pe care le credeam iubiri sunt doar niste umbre care au incetata demult sa ma urmareasca si sa imi umbreasca calea...

Nu mai sunt in stare nici sa ma judec gandind la nalucile mele,nici nu vreau sa imi spun ca eu am gresit in relatia mea platonica cu umbrele pamantului ce in trecut nu conteneau sa fie prezente in stanga,dreapta sau spatele meu,NICIODATA inaintea mea...Ma gandesc ca nu am gresit caci nu intelgem pe atunci,ca nici acum de altfel,pasiunea...si totusi de ce o caut acum?de ce o asociez cu ceva ce am crezut candva ca se numeste pasiune?poate pt ca alta pasiune nu am intalnit si totusi exista?

M-am bucurat de inabordabilitatea mea de acum,insa mai mult m-am instrainat de sentimentul fiorului pe care cred ca toti vrem sa il avem si pe care cred ca eu,acum,il mai au doar cei care nu gandesc in perspectiva...cat de facultativ,cliseic,neoriginal suna..

Ce simt si ce vreau de fapt?

Daca este si sunt constienta ca este doar o stare,de ce raman in ea cand stiu ca nu imi face bine?De ce ma sperie gandul ca simt asta si incerc sa imi fac un ritual in care sa ma separ de astea,considerandu le vulgare,nedemne de mine,dizgratioase?Si totusi simt nevoia de ele...si totusi stiu ca se datoreaza doar unei strai si totusi nu le alung desi am puterea asta...

Am parasit toate nalucile din trecut si la unele contexte inca ma gandesc...contempland ajung la certitudinea ca nu am avut nalucile mele ca ele erau doar fugare si in drumul lor s-au oprit la mine sa ma tulbure dar si au lasat si amprenta o data cu venirea implicit plecarea lor...

Judec acum nalucile....desi ma intreb eu nu am gresit cu nimic?Nu cunosc ordinea in corenta de care vreau sa dau dovada pe mai departe...ma contrazic doar?Sunt astea doar niste spasme?Nu am gresit caci nu am iubit nalucile,desi stiam sa fac diferenta dintre joc si iubire sacra,caci de naluci mi-a fost aratata...chiar si atat cat am reusit eu sa deslusesc din termenul sacru(vazut din perspectiva fiecarei naluci in parte)...nu am fost nici total imuna,caci uneori durea....desi totusi durerea trecea repede....

Nalucile m-au ajutat sa cresc...

Ma chinui sa imi dau seama daca am vreo naluca speciala....adancindu ma in ganduri realizez ca nu am nici macar una...desi toate au fost speciale in felul lor...de ce nu ma atrage in mod special una?Aparent exista una insa cand mi-o inchipui apare ratiunea si o resping brutal si nemilos...si ma gandesc:mai este oare naluca mea favorita?

Nu ma intreb cand o voi intalni...vreau doar sa o pot iubi asa cum aud ca se iubeste intaia data...vreau doar sa fie naluca ce ma insoteste dar nu in stanga nici in drepat nici in urma,ci in fata mea...voi putea lasa pe cineva sa faca asta?Desi gandul acesta ma razvrateste,caci nu cred ca voi fi in stare sa las pe cineva inaintea mea,vreau sa o pot face...caci se cade,caci nu va fi o naluca cu care sunt obisnuita,caci va fi pasiune pentru naluca mea!"

[cat de ridicola pot fi acum cand la final citesc cele scrise mai sus si realizez ca starea mea este evanescenta...nici nu stiu daca mai tanjesc sa pastrez starea...cred ca m-am grabit....si totusi pastrez asta caci a fost ceva ce o data am simtit...deci ceva real,ceva din mine indiferent de ce a provocat asta...]

http://www.youtube.com/watch?v=mnZ2NhMu9-0&feature=related

Poti sa fi indragostita de El?

Mi-L imaginez cum parcurge acel lung drum doar pentru mine...

M-a gasit.....ma adapostesc langa umarul Lui...

O relatie care se bazeaza pe IUBIRE!!!!

IUBIRE...fara a intelege termenul de moarte sau despartire

soare-ploaie

Ma bucur de soarele de afara...[ce legatura are soarele cu poza de alaturi???]

Ma bucur ca pot sa ies fara caciula si ca nu trebuie sa mai car pe umeri geaca groasa si inchisa la culoare...

Ma bucur ca soarele descopera fiecare impuritate a tenului...si ca in razelele lui parul straluceste...

Ma bucur ca rufele de pe sarma care par invalide si goale asemenea papusoilor din porumb sunt zvantate mai rapid de soare...

Ma bucur ca noroiul de pe strazi se transforma in crusta si ca picioarele nu se mai afunda in el,ci il striveste scotand un sunet ca de frunza uscata...

Ma bucur ca soarele ma duce cu gandul la unele momente frumoase din copilarie...

Si ma bucur ca soarele ma face sa imi schimb genul de muzica pe care il ascult...[o mica paranteza ma bucur ca exista atatea genuri de muzica,cate un gen pt fiecare anotimp]

Ma bucur de multe alte lucruri,dar in final ma bucur ca soarele schimba culoarea pamantului...

Chiar ma gandeam zilele astea...daca am avea putere stiu sigur ca am schimba si culoarea pamantului...

Cred ca si acum mai sunt visatori care isi doresc sa o faca si care spera sa reuseasca intr-o zi...

Ideea e...v-ati gandit la o culoare?

Eu nu am o culoare anume in minte..vreau doar ca pamantul sa aiba culoare ploii...

Serios,cand te-ai bucurat ultima data de ploaie,fara sa traversezi in fuga cu ziarul in cap sau sa nu mormai ca parul ti se strica sau sa plangi de mila ghetele tale recent facute cu crema...

Cand ai incetinit pasul desi te-a prins,departe de casa,o ploaie torentiala?

http://www.youtube.com/watch?v=bWa6_VYeNz8

fetita si genunchiul lovit

Am incercat sa folosesc empatia ca sa o pot intelege pe mama atunci cand ma vedea la joaca pe cand aveam 6ani.

Si ea ca si mine aveam impresia ca o fetita cu genunchiul julit emana un aer de putere,aventura,un aer rebel si totodata unul de vulnerabilitate.

Mama nu se speria niciodata daca ne loveam...intelegea totul ca un om mare.Pe atunci poate ca ma descuraja atitudinea ei,caci acelea precis erau momentele cand vroiam atentie si grija si agitatie in juru-mi...dar acum realizez ca mama niciodata nu a gresit cu nimic in cresterea,educarea mea...

Pentru ce a fost atunci ii multumesc acum cand sunt modelata de ea cu forma placuta ei si mai apoi slefuita de El dupa bunul Lui plac!

Tanjesc sa-mi mai julesc genunchii!

1 etapa

"Incep sa meditez serios asupra conditiei mele si asupra imprejurarii in care sunt nevoit sa traiesc.Mi-am organizat problemele in forma scrisa pentru a-mi elibera gandurile de zilele care curg peste ele,ranindu-mi mintea.Din momentul in care ratiunea a inceput sa preia controlul asupra deznadejdii mele,am inceput sa ma consolez cat de bine puteam pentru a vedea latura buna a lucrurilor,nu pe cea rea,pentru a putea sa observ acele aspecte care transformau cazul meu intr unul mai putin disperat,fata de altele mai rele.Asa am definit starea mea cu impartialitate,ca un datornic si un creditor,atat alinarile de care am avut parte,cat si necazurile care m-au lovit... "

Inlocuieste nemultumirea cu recunostinta,lacomia cu multumirea...

"Ce faci? Ma injunghii! De ce faci lucrul acesta? Pentru ca iubesc nemultumirea,lacomia..."

Acest dialog este atat de stupid incat poate parea chiar amuzant daca nu ar fi asa trist! Indiferent cum arata pe dinafara (frumos ambalat) ,lacomia si starea aceea de nemultumire,fac rau sufletului....

Si totusi te poti apropia de un animal salbatic?

Da...ce sentiment...

Gradina zoologica,in sine nu mi-a produs mari exaltari,dar animalul acela(tigru)chiar a exprimat ceva....

Desi nu e mare lucru sa faci asta,atunci cand o faci cu pasiune si cand chiar iti doresti sa te apropii de un animal salbatic,sentimentul de dupa e mult mai profund...

Chiar ma simt atasata de tigrul ala....un animal parsiv,ce-i drept insa care poate pt cateva fractiuni de secunda reusise sa ma convinga ca nu ataca...

M-a cucerit....! Asa de rau imi pare ca relatia dintre noi si ele nu e alta...

Asa de mult simti ca vrei sa imbratisezi un astfel de animal...cat de atent se uita in ochii tai....si realizezi cat de PERFECT l-a facut El....

Cred ca daca vrei cu adevarat te poti apropia de un astfel de animal...

Serios...i'm speechless!!!!