luni, 2 septembrie 2013

de la a privi o mama, la a privi un strain...

...inselaciunea cliseelor din viata...

Dependenta mea emotionala de mama, a fost si este unul din factorii care mi-au ghidat viata, ca un hot care te asalteaza in miez de noapte, si care pare a avea un fetis pe care il practica in fiecare zi cu o pofta inexplicabila.

Mama a fost pentru mine cadrul, spatiul, centrul in care eu ma manifestam cu o naivitate fara de margini si in care mi-am dezvoltat mai toate palierele vietii. Influenta ei in viata mea, nu a avut niciodata semne de intrebare si nici nu a apelat la filtre. Pura introiectie!

Siguranta pe care o aveam si puterea care mi-o dadea sentimentul de apartenenta la o mama grozava, m-a facut sa inchid ochii si sa ii urmez doar mirosul, indiferent unde acesta ma purta.
Nu va gandtit ca eram o marioneta, aveam un talent teribil in a o ridica sau critica atunci cand era cazul, insa in contexte ce nu aveau legatura cu mine.

Cu buna stiinta am permis ca aceasta Fiinta pe care am ales-o sa imi dea viata, sa intre nu doar in pragul usii vietii mele, ci sa isi faca de cap prin bucatarie, prin dulapul cu lenejeria mea intima si prin cele mai ascunse colturi ale Fiintei mele.
Cu toata deschiderea, cu tot dragul si cu toata siguranta, i-am permis sa fie!
Ea, cu toata puterea, cu toata inconstienta si cu toata lacomia, s-a grabit sa puna monopol vietii mele.
Eu, cu toata incarcatura emotionala inca din perioada intrauterina, m-am setat cumva sa ii demonstrez ca am fost demna sa ma aibe si ca prin mine se poate implini.

Greseala abominabila, lepadarea de sine, pentru implinirea altuia.

De-a lungul timpului, am simtit nevoia sa iau in maini propria mea intimitate.
Tarziu, ai spune, nu-i asa!?!
Si asa a fost!
Am devenit peste noapte un ghem in care s-a tot proiectat si care acum, daca isi dorea sa traiasca propria libertate, cu care de altfel, am fost inzestrata, nu e ceva ce ar fi trebuit sa imi castig, o data cu inaintarea in varsta, nu mai putea.

Am avut cateva salturi seminificative in viata mea pe care le-am impartasit cu mama. Momente de profunzime, multe astfel de momente. Apoi au venit alegerile mele individuale, care nu trezeau in ea nici un sentiment ca s-ar vedea in oglinda. Alegeri pe care nu s-a sfiit nici o secunda sa le strapeasca sub talpa ei apasatoare. Le-a ironizat pana intr-acolo incat si eu ajunsesem sa le vad alegeri penibile, care nu sunt vrednice de mine.

Acum insa am ajuns sa ma intreb...care "mine", cand o buna parte din mine, am fost ea!?!

Am tacut, chiar si asa. M-am asezat mai bine in scaun si mi-am adunat toate resursele de energie pentru a o putea face pe mama zambind. Nu am apelat niciodata la atitudini si abordari serviliste si nici siropoase. Noi functionam pe alte criterii, cu care ne improscam bucuros si din care intelegeam totdeauna morala.

De-a lungul timpului, desi fiind o persoana incapatanata, faceam lucrurile tot in felul meu, venea momentul in care, ea punand atat de multa incarcatura emotioanala in a-mi demonstra ca sunt gresita, alegeam, parca fiind hipnotizata, tot ceea ce ea vroia.
Renuntam la lucrurile care imi faceau bucurie pentru ea. Nu stiam atunci ce fac, ma consolam cu gandul ca daca nu am renuntat din prima, ea nu avea sa creada ca a castigat si ca m-am impus si eu catusi de putin. Cata inselaciune!

Au trecut anii si cei din urma, cei doi din urma, mai exact, ne-au transformat in doua actrite, care se revad in backstage si se pregatesc pentru un nou act si care eventual, se mai ajuta sa se costumeze sau sa isi puna tot feul de masti si peruci.
Mai apoi, au urmat cele din urma luni, doua mai exact, in care am devenit, ea managerul hotelului, unde eu mi-am platit, nelimitat sederea.
In cele din urma, au urmat cele din urma zile, vreo cinci mai exact, cand am devenit doua straine. Si nu doar doua entitati separate, ci doua persoane care s-au consumat si devorat, atata de tare una pe cealalta, incat acum nu au ce sa isi mai spuna, nu au cum sa mai dezvolte sentimente empatice si nici nu se mai pot baza una pe cealalta.

Ea Fiinta care mi-a dat viata, eu Fiinta care am devenit constienta, intr-o maniera putin dura si prematura, ca pe pamant vii singur si pleci tot singur.

Niciun comentariu: