vineri, 10 aprilie 2009

Ballade pour Adeline (Gabrielle)


Povestea incepe cu o carte...
Si ca sa para mai interesant ar fi vrut sa spuna ca i-a uitat numele..insa nu o va face....
Nu i-a luat mult sa o citeasca,caci ii placea...a devorat foile,cuvintele si emotiile narate acolo de scriitorul ala pe care la subapreciat la inceput...de fapt nu dupa multe zile i s-a parut doar o poveste draguta de care isi amintea cu placere si atat...era deci un scriitor de duzina...ce nenorocit!
A lasat cartea din mana cand a sfarsit de citit ultima pagina,ultimul cuvant si s-a trezit plangand si intrebandu-se daca nu cumva si ea era pe acolo...ce tampenie..o emotie de moment...
Dar ea inca plangea...
Cat de multe a invata desprea ea si cat de multe intrebari i-au fost ridicate la fileu datorita acelei carti...si nici macar nu se regasea in ea,nu era ea personajul principal...dar se intreba,se nega,se gasea...
Aceea a fost o etapa...
Povestea continua cu filmul pe care l-a pus in dvd...
Ce tampenie...s-a abtinut...ii venea sa planga dar incerca sa vada filmul ca pe o productie si nu un fapt real...si judeca regizorul...si isi spunea ca ea ar fi schimbat replicile sau decorul...ba chiar si actorii...
In zadar....sfarsitul filmului a gasit-o plangand...cred ca doar ii placea ce a vazut desi era dureros...cred ca era doar o lume perfecta in imaginatia ei...cred ca inca traia sau isi doarea sa traiasca ce a vazut in film...ma gandesc ca daca ar fi fost un film ce ar fi mobilizat-o l-ar fi negat...insa nu l-ar fi uitat...acum ma intreb...De ce nu il neaga?Si aici e doar confort sau drama?
:)) ce teorii minunate...Freud ar rade in hohote..."Fetito esti dezorientata,aduna-te...Lasa cochilia aia in care nu vezi nimic si in care doar produci mici rahaturi caci asa ai vazut tu pe colo si dincolo...Hotaraste-te...Ce ai fi facut TU cu filmul de fapt?L-ai fi negat sau l-ai fi acceptat plangand?"
"NU STIU!"
..........................................................................
Am renuntat la starea de stanjenire si transpun tot la persoana intai...nu mai este o "ea",ci sunt EU!
Sunt acum in camera mea de la mansarda si caut in gunoi pachetul de tigari in care am strans chistoacele de pe geam...caut unul din care mai pot sa trag macar un fum...
Sunt pe geam si fumez...se vede atat de tare afara...putin soare,oameni,frunze verzi,copaci inalti si pamant mult...
As vrea sa am camera de filmat sa imobilizez momentele astea....imi plac acum mai mult ca niciodata macar pt starea care ma incerca....si ma gandesc....la inceput imi surade ideea apoi o neg..:)))
Asa cum fac si acum scriind astea in timp ce il ascult pe Richard Clayderman pt a-mi inteti starea...
Inspiratia o primesc daca am un punct pivot ajutator...:)))
Daca m-ar citi vreun psiholog,probabil ca ar folosi empatia sa priceapa ceva..coerenta mea nu este tocmai limpede....si banuiesc ca i-ar fi dificil sa reproduca...daca ar fi totusi nevoit,ar mazgali cateva linii pe o coala gri,fara sa foloseasca cuvinte caci nu si le-ar gasi...
SI POATE CA ASTA E DOAR PAREREA MEA...
Ciudat in timp ce scriu...ma gandesc la teoriile voastre in ceea ce priveste acest post...si am mai multe variante si ma amuza asta...caci am momente cand as vrea sa scriu ceva dar am retineri apoi scriu fara inhibitii,insa nu uit sa ma scuz...apoi ma amuz!!!
.....................................................
Observ cum are rabdare cu mine...cum imi arata cat de insuficienta sunt...cum imi descopera ca teoriile mele le aplic pt altii si eu nu le traiesc,cum imi arata cat de murdara sunt,cat de slaba si cat de falsa..:)) Cum imi subliniaza ca Il folosesc fix doar pt mine...desi nu o fac cu buna stiinta....e in natura mea asta...adica...adica nimic...NU AM NICI O SCUZA....nici nu vreau sa o gasesc sau sa o reproduc,caci este insignifianta...CU BUNA STIINTA SAU NU IL FOLOSESC PT MINE...
Doamne...si nu am mai trecut pe aici de atatea ori cu mult timp in urma????
CE FAC?
Si totusi gandul ca desi eu trec abea acum acum prin aceste faze,altii au trecut inaintea mea ma linisteste...
...................................................
Si cat de trist este cand stiu ca aceasta stare nu are o putere atat de mare asupra mea incat sa ma faca sa ard tot....decat pt o vreme....
Si nu incep cu stangul exprimandu-mi aceasta concluzie si nu neg sau pun la indoiala supranaturalul Lui....doar ma invat,ma cunosc pentru ca mai apoi,fara El,sa ma neg!

Niciun comentariu: