marți, 17 iunie 2008

Tatal...



Astazi pare a fi prima zi fara Tatal meu...E ciudat ca nu este aici...pentru ca El era mereu disponibil.Vorbele Lui nu erau din carti,realizarile Lui,erau de admirat chiar erau extraordinare...prezenta Lui era nemaipomenita...
Pentru ca mi-a fost alaturi,viata a curs lin.....viitorul era sigur...El m-a invatat ca raul trebuie pedepsit...ca neprihanirea are propria ei rasplata.El a modelat echilibrul nestatornic dintre ambitie si acceptarea de sine.
Stiam ca de cate ori am nevoie de El,va fi langa mine,precum caldura unui foc...poate de aceea acesta zi este putin cam rece.Focul pare stins.Vantul a inghitit o flacara splendida,lasand in urma doar taciuni aprinsi.Dar ciudat lucru cum acesti taciuni aurii,daca ii misti putin...flacara va incepe sa danseze....ea va alunga din aer exact acea raceala pentru a-mi aduce aminte ca El este inca prezent.....TATA....esti aici!

Un comentariu:

Laura spunea...

Scrii frumos si imi place :)