weakness vs. grit

He is so bald in front of me...he has a bald heart and bald wishes, bald feelings and transparent words and I look in the mirror-I am so covered...

I try to find so desperate leaves and grass and shroud to cover my nakedness...

If i think he tries to tied me up all my body is paralyzed again and again...

When i will run in his arms and feel like a child ,which can be teached more easier then a grown up girl who keeps with her teeth her principles and her image!?!

I guess in time, seeing that to be naked is not a disgrace!

Take off my clothes please,help me do it!

Caut butonul sa ma restartez!

Am cautat acel buton sa-mi dau restart....nu am mai gasit telecomanda...m-am gandit ca sunt de vina bateriile, insa nu asta era motivul. Telecomanda era atat de uzata si parfuita incat isi pierduse actualitatea. Apoi am cautat butonul computerului, am zis ca un restart unde adaug un refresh ma va gasi o persoana total noua. Nu a fost asa si asta pentru ca in momentul imediat urmator mi-am strigat indignarea si mi-a venit greu sa cred ca am ajuns o masinarie robotizata la care toata lumea are acces apasand un simplu buton-RESTART!
Am strigat Tata sa Te induri de mine si apoi am asteptat. Mi-am luat in spinare sacul asteptarii , poverii si pocaintei si am asteptat in gara trenul imediat urmator, caci pe cel anterior l-am pierdut atunci cand mi-am dedicat timpul impachetarii bagajului pe care il car si acum in spinare si de care nu sunt mandra.
Stau Tata in gara intunecata si rece si astept sa vina trenul. Am ochelarii de cal si dopuri de urechi si ma gasesc moarta fata de lume si rupta de tot ceea ce nu imi bucura inima si Tata astept....si mie inca nimeni nu mi-a spus ca trenul asteptarii a deraiat demult, el nici nu mai exista. Si vad pe placuta anunturilor ca in urmatorii ani o sa mai ajunga in aceasta gara doar un singur tren, cel la clasa in care astepti moartea. Si Tata nu Ti-am zis ca il astept pe acela in care vreau reactualizarea?
Si Te aud Tata spunandu-mi ca pentru reactualizare nu tre’sa angajezi bocitoare si nici nu trebuie sa jelesc o muribunda, nu trebuie sa imi torn cenusa in cap si sa imi sap groapa ascunzand-ma de lume,ci trebuie sa ma dezbrac in pielea goala sa arunc cat colo sacul care mi-a arcuit spinarea si sa alerg si sa alerg, sa tot alerg spre o alta gara, una fara un nume familiar, una care nu stie ce inseamna Nord, Est , una pentru moment neexistenta , dar atat de reala si plina de trenurile dulci ale reactualizarii. Insa Tata nu stiu locatia, nu stiu peripetiile pe care le voi intampina pana intr-acolo nu stiu nici daca am nevoie de bagaj, simt doar ca acela este trenul libertatii si eliberarii, stiu ca acolo o sa Te gasesc si nu cu o telecomanda in mana, ci cu bratele deschise sa ma atingi si sa-mi reversi reactualizarea!
Ce ma face sa-mi doresc reactualizarea? Pacatul care imi sugruma inaintarea cu fiecare zi ce trece! Richard Wurmbrand a folosit o expresie cutremuratoare legata de pacat si solutii cum sa gestionezi asta:” Te atrage pacatul? Ai face vreun pacat daca ai fi mort? Bineinteles ca nu. Atunci, MORI fata de pacat. ”
Si Tata pana la urma ajung in gara aceea in care singurul tren este cel care aduce moartea, dar asta doar dupa ce am murit o data si am alungat tristetea,povara si sunt gata sa iau trenul care ma va duce acasa!

Lectie de gramatica

Eu scriu, voi cititi, ea judeca, el invata, ei inteleg si sunt multumitori si El ajuta la toate astea!

Imi place, inca imi place teribil sa folosesc pronumele personal si sa imi atribui ”n” lucruri. Mi-am format sau nu singura egoismul, este asta egoism, imi repugna sacrificiul sau il selectez ori pur si simplu asta este natura umana in care ne dorim sa fim valorizati? Ce mai conteaza? In termenii Lui exista numai unitate. Eu sunt, dar sunt in tine, tu traiesti, dar o faci prin Mine, ei invata vazand la tine si Eu asez, asez mereu in tine!
Deunazi am facut cunostinta cu vorbirea laconica si mi-a placut.O cunosteam de ceva vreme buna, dar momentul in care m-a tras de maneca a fost zilele trecute. M-a atras din mai multe puncte de vedere, dar cel mai pregnant a fost sa Il gasesc pe Tata acolo. Simplu! Tata scrie telegrame, Tata nu face romane. El a spus si s-a facut. El a batut si acum asteapta. Cat de rabdator!
Cat timp iti trebuie sa realizezi ca El nu mai este doar El , cel care trimite telegrame , El nu este doar sfatuitorul tau si nici nu este prietenul caruia sa Ii scri si sa Ii ceri ajutorul!?! El este ceea ce esti si in ceea ce esti tu si cui ii trimiti telegrame cand singura conexiune trebuie sa fie catre inima ta? Vasleste printre muschii inimii, printre sangele care pompeaza si da-I aer, da-I un loc. Scoate-L la suprafata si nu te mai ostenii sa faci ca cerneala sa aibe un aspect estetic pe telegrama. Uita gramatica si pronumele, uita ca Lui trebuie sa Ii trimiti scrisori si doar pleaca capul , atinge-ti inima si scoate-L la lumina!

Gratitudine

Cand mai am Tata timp sa-Ti multumesc pentru sentimentul de plinatate pe care il am de fiecare data cand stau in prezenta Ta daca tot timpul ma simt impovarata? Cand o sa-Ti multumesc suficient ca in tot acest timp ai stat in spartura pentru mine? Si cand o sa ma arunc la picioarele Tale umilita si strapunsa ca imi schimbi ziua, starea, viata in doar 5 minute cand stau de vorba cu Tine si ma umpli de sens? Cand fac asta?
Esti Vrajitorul vietii mele pe care adesea nu o inteleg cand o privesc cu ochii mintii, ai socialului si ai filozofiei. Esti Supranaturalul pe care l-am vazut de-a lungul evolutiei mele si esti pretiosul Duh Sfant care nu se vrea a fi indesat acolo in sertar printre accesorii, farduri, parfumuri si forfecute de taiat unghiile si scos numai cand balariile din jur au crescut si este nevoie de o reimprospatare.
Am nevoie de Tine , de igiena Ta zilnica care ma transforma intr-o persoana doritoare sa zburde de entuziasm ca are pace, sens, iubire , iertare si un viitor asigurat langa picioarele Tale doritoare arzator sa fie sarutate si recunoscute ca indrumatoare.
Nu am invatat ce presupune dulgheria si nici nu am umblat pe mare, nu am inmultit painile si nici nu am curatit leprosi, nu am redat vederea si nici nu am fost lider, dar Tata M-ai invatat sa imprastii calm, supunere, adevar, siguranta,certitudine, iertare si iubire si pentru acestea sunt multumitoare si Iti arat umilinta si iubire ca ma recunosc a fi creatia Ta!

In plina criza, mi-am gasit loc de munca!

Tată,

Vin din nou, pentru a nu știu câta oară, târându-mă pe drumul măturat deja de măturatorii care se trezesc dis de dimineață pentru a ajuta la estetica întregului oraș, prea plin de murdarul interior, care se revarsă sălbatic, cu ajutorul vântului, spre fiecare colțisor de clădire.

Caut curatul străzilor și nu îl găsesc...

Am pândit pentru o perioadă momentul imediat următor când strada a fost măturată pentru a-mi așeza genunchii și a-Ți căuta fața. Am crezut că o sa rămân curată, strada arată ca și paharul recent spălat care scârțâie...nici gând! Am căutat apoi ploaia, se zice că ploaia spală...nici gând! Genunchii îmi erau uzi și pielea deja denivelată din cauza pietricelelor acoperite de sânge din cauză că îmi străpungeau pielea.

Unde să găsesc curatul?

Și Te aud spunând: "Vorbești, îti aud vorbele idioate, vorbești și asta nu înseamnă nimic pentru Mine. Caut motivația ta. De ce cauți tu? De ce nu mă lași să-ți arăt poteca curată care duce spre fața Mea? Ce crezi, sunt capabil să o fac?"

Și fiica intră în defensivă, privind în jos, adoptând expresivitatea unei țânci atât de familiarizată cu De ce-ul, ca și cum ar fi abecedarul: "Dar stai, Tata...nu tre'să mă murdăresc mai întâi, ca să-mi pot dorii poteca curată?"

"Principii? Fă rost de altele noi!" îmi zice fară ezitare.

Și Tata ești mai mult decât calificat să mă pui la zid și să Iți ceri drepturile!

Ai pus în mine o inimă detașată de materialul imperfect, însă M-ai lăsat să mă detașez și de propriile-mi personalități pe care le-am creionat caricatural, la început, pentru ca mai apoi ele să mă transforme în Dorian Gray-ul obosit de atâtea poveri și de murdar.

Ce-mi poate curăța genunchii? Sângele Tău! Ce îmi poate îndruma pașii spre fața Ta? Mătura care Mi-ai pus-o în mână și care trebuie folosită de fiecare dată când fac următorul pas!

Am o slujbă demnă de cer. Sunt măturătoarea propriilor poteci!

Te iubesc Tată pentru că, ești de fiecare dată Tatăl care își ascultă fiica. Te iubesc pentru că azi mi-am permis, gândind la Tine, să-mi doresc arderea tabloului vechiului Dorian Gray și să apuc mătura de coadă mai strans, știind că ești aici cu fărașul! Și cel mai adesea Te iubesc pentru că mă recunosc ca fiică a Ta!