As vrea sa mai ma strige macar o data....sa ii mai aud vocea macar o data... ascult si tot ascult inregistrarea cu el...sunt la masa,mananc si in acelasi timp cu el,rostesc cuvintele pe care el le spune acolo...Simt nevoia sa ii trimit un mesaj pe acelasi numar...il caut in agenda si simt cum pot sa o fac..am siguranta ca o sa-l citeasca... asat cred ca ma ajuta...
Banuiesc ca nu a trebuit,de fapt,sa realizez cand o sa-mi revin (daca asta este cuvantul potrivit)....nu simt insa ca i-am dat drumul...inca vede tot prin ochii mei....dar...s-a schimbat ceva...simt ca este inca pe aceeasi strada de la Lizeanu,simt ca este in acelasi liceu de rahat...il simt viu si in interiorul meu...RARE ori constientizez ca realitatea este alta....
Ma tot intreb daca a speriat pe cineva ce s-a intamplat?Daca a pus pe cineva pe ganduri?Ma doare in acelasi timp ca pentru unii viata continua la fel cum a fost pana acum...merg pe strada cu aceeasi aroganta,fac pe sefii,cand de fapt nu sunt decat niste papagali (putini stiu secretul) ,zambesc ca si cum l-au asezat pe el intr-un colt,ca pe o jucarie prafuita si uitata si si-au reluat drumul prin viata asta care nu pare a fi decat goana dupa vant...
E gol asa fara el...am amintiri cu el in fiecare anotimp...acum ca a venit iarna,il vad prin curtea scolii cu caciula si cu geaca neagra...il aud cum imi spune sa ma imbrac mai gros si cum se vaita de frig....vara il vad in tricou portocaliu,in pantaloni maro,cu sandale,il vad bucuros ca m-am intors de la mare si sunt bronzata si tunsa...primavara il vad cu sacoul gri,cu camasa mov plimbandu-se prin spatele atelierelor singur,il vad cum trece cu masina pe langa mine,opreste sa ma salute si sa stam de vorba,il aud cum ma trimite acasa si cum ma invata sa nu mai stau cu oameni de proasta calitate...toamna il vad....toamna...nu il vad,de fapt.... DAR de curand mi-au revenit alte amintirii in minte...poate prea multe episoade...dar ma bucur de ele...caci ma indruma!!!
Imi era prieten....si continua sa imi fie..inca ma indruma...o face de fiecare data prin vis....
Reintalnirea dintre noi de acum 2 zile a fost folositoare...l-am rugat sa vina din nou in vis...si a venit...ca de fiecare data cand il chemam,fie prin mesaj,fie prin apel...de data asta a venit sa ma invete o alta lectie...
Nu am scris pana acum experienta pe care am avut-o acum o saptamana impreuna,dar acum simt nevoia sa asez aici cum imi arata o morala cu fiecare intalnire...de data asta a folosit visul sa ma invete,din nou,sa traiesc frumos si sa iert...mi-a arata realitatea si m-a obligat sa o accept....cat de complexe sunt sentimentele mele acum....l-am vazut din nou cu familia,l-am vazut din nou iertand,l-am vazut din nou chinuindu-ma,obligandu-ma sa-l vadnpe omul pe care il dispretuiesc pentru ca la final sa pot sa spun ca am cunoscut puterea de a ierta...
Ciudat...ca sa uit cei mai frumosi ani din viata mea,m-am adancit in invatat..simt cum mintea mea este despicata si pregatita sa acumuleze multa informatie...si asta doar pentru a durea mai putin...
Acum realizez literalmete cum poate ambitiona o umbra,o umbra de care fie nu vrei,fie nu poti sa te desparti,o persoana..cum ii poate schimba viata...
PS:Cel mai mult imi doresc ca sufletul tau sa stie acum ce nu a stiut!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu