Agitatie...parinti multi impreuna cu copii lor...sala este mare...este cald,desi ea are in plina vara fularul de lana alb cu mov la gat...Sedinta se termina si alerga la el pentru a face o poza...
El a acceptat iar ea a mobilizat momentul...cred ca lui i-a placut ca a fost curajoasa....
Dupa un timp poza lor este asezata in albumul ei iar a lui pe biroul...
Ce ciudat....
Au trecut cateva luni si il revede...nici nu s-a gandit la el lunile astea,insa s-a intrebat cateodata ce a simtit cand a deschis plicul alb in care era felicitarea si poza lor...gandea ca un copil...
Avea doar 14 ani......
Timpul a pus si bazele acestei legaturi "bolnavicioase"...si s-au apropiat printre multe alte incercari esuate de a comunica cum comunica de obicei o fata si un baiat...nu mergea asa...si era evident...
...............................
Bate cu degetele tastatura scriind despre povestea asta si isi cauta idei sofisticate....nu merge....cand vorbeste de el nu vede decat simplitate....
Isi pastreaza mai bine in minte cei 6ani de amintiri....
Acum stie ca au reusit sa comunice si prin intuitie...
Saracacios limbaj...dar asa a inceput povestea celor doi copii care au mers impreuna de mana,pe nisip,spre mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu