Am acelasi zambet tamp pe fata cand ii privesc poza...Am aceeasi rusine fata de el cand stiu ca trebuie sa ii explic ceva...
...............
Avem ceva ce nu poate intelege nimeni!
Suntem la inceputul relatiei...la fel ca si cu inceputurile relatiilor de cuplu,cand le este rusine si sa se priveasca in ochi,cand nu-si impartasesc initimitati,cand le este ruisne si sa vorbeasca de partile trupului,de familie,de lucruri materiale sau de nevoile fiziologice...suntem stangaci...sau cel putin eu sunt...trebuie sa ma obisnuiesc cu el aici...
E ca si cum ii pregatesc mintea sa inteleaga fiecare pas al meu,fiecare decizie pe care o iau si fiecare alegere la felurile de mancare sau la gesturi...
"De parca eu n-as stii cu ce te confrunti,naivo!"
Simt ca ma supraveheaza...si in acest timp,eu ma uit al el si incerc sa ii explic de ce am ales asta sau aia...sunt mica si ma uit in sus la el cu ochii mari,fara sa clipesc si ii explic...exact ca atunci cand am intarziat la scoala si ne-am intalnit pe hol-m-a intrebat de ce am intarziat si am inceput sa ii explic ca nu am reusit sa ma trezesc,cu parere de rau si in soapta ca si cum ar fi fost tata,ca si cum m-as fi simtit vinovata fata de el pentru asta....si din nou il vad cum rade...cum rade de mine,de copilariile mele...cum rade oarecum bucuros de naivitatea mea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu