vineri, 30 octombrie 2009

dialogul schimba relatii

Sa-ti intelegi scopul pe pamant pare dificil pana in momentul in care doresti sa il gasesti si te concentrezi pe acesta...pana in momentul in care constientizezi ca esti facut pentru ceva mai mult,ceva mai bun...
Sunt inca in stransa legatura cu ideea de liber arbitru si ma gandesc ce privilegiu sa ai asta...si mai presus de asta,ce privilegiu sa primesti intelepciunea de la El pentru a cunoste ce si cand sa alegi sa schimbi ceva..sa schimbi destine practic...
Ai nevoie de curaj,veghere,interes si dragoste pentru asta...si de multe ori le avem sub nas....
Am descoperit cat ajuta dialogul pentru a progresa intr-o relatie pe care o doresti schimbata si crescuta...si ca si punct de reper am avut de-a face cu ideea cum ca "dialogul este o marturisire filosofica a cautarilor...dialogul reprezinta drumurile unui drum,istoriile unei istorii,inaintarile unor vesnice reintoarceri,reintoarceri ale unei permanente inaintari..."
.........................
Ma retrag acum sustinand totusi dialogul,comunicarea si dorinta de relatii schimbate....

vineri, 23 octombrie 2009

life for rent...

Am fost pusa in fata unei situatii importante...a trebuit sa vorbesc cu mine si sa folosesc bisturiul sa deschid si sa privesc acolo adanc,adanc...
Nu imi era teama de ce gasesc,dar m-am lovit de niste intrebari esentiale pentru a hotara daca sa continui sau nu...am preferat sa continui...o fac caci nu sunt singura si nu cunosc teama...
Hmmm...si cand te gandesti ca teama este o iluzie doar...
Boon,am gasit acolo adanc ceva legat de superficialitate...si asta nu pentru ca am hranit-o sa o fac mare,ci pt ca a existat acolo inca de la inceputuri...
I-am zis sa o ia la pas,dar s-a acomodat aici...are culcusul ei...am hotarat ca o sa-i construiesc o casuta..pana atunci inca mi-e chiriasa...
PS:Nu vreau sa uit de intrebarile esentiale de evaluare!

sâmbătă, 17 octombrie 2009

I am the nature you're the art..let we see if we compare!!!

Imi cer scuze..trebuie sa-mi pun costumul..in cateva minute intru
in scena...avem un scop..sa civilizam stapanii...
Ceea ce facem nu necesita motiune..facem fara prejudecati,fiind ceva inviolabil...
Am incetat de ceva timp sa mai plagiem suflete...
Astazi nu mai stim nici semnificatia falusului si nici cea a vinului ce nu conteneste sa curga pe gatul unui muribund ce urineaza pe el din cand in cand....nu mai stim nici cu ce rochie se asorteaza brosa albastra si nici daca transparenta provoaca...
Astazi am uitat daca am gustat vreodata din piosul dezmat si dam gloria certa pe o iubire crezuta nestatornica...dar atat de bine inradacinata...
Astazi imi arati crucea si eu fug spre ea furand cuiele Hristosului pentru mainile mele...
Astazi nu mai jucam in piesa de teatru unde vrem sa dispunem de pauza,repetitii si costume...azi imbracam si etichetam adevarul pt ca mai apoi sa il aruncam,ca o meduza ce ni se scurge printre degete,pe celalalt...

vineri, 16 octombrie 2009

visul si realitatea

Poti trece de la realitate la vis,dar este imposibil sa treci de la un vis la un altul...
In realitate nu faceam altceva decat sa imi tin privirea catre cer...
In vis ce fac este sa-l privesc si sa ma intereseze de ce face el..acest el,adesea imperfect si insuficient....
Ce anume tre' sa privesc si de ce anume tre' sa ma interesez?De violul pe care il savarseste asupra pudorii ei,tinandu-si mana in zonele intime,fiind pregatit sa se atinga,in cazul in care pustoaica s-ar uita spre el...ba mai mult sa-si si descheie pantalonii,lasand sa se intrevada,macar pt o clipa,ceea ce ii provoaca ei un real dezgust...
Drama este ca lumea din jur,trebuie sa fie spectatoarea acestui risc
.................................................
Chiar si pudoarea lumii,trebuie violata,impreuna cu a lui si a fetitei...astfel se vor afla in fata unui fenomen expresiv,fara indoiala nou,atat de nou incat sa produca scandal si sa le faca de rahat,practic,toate "iubirile" lor...
Si astfel nu se vor intoarce de la vis la vis,ci de la vis la realitate....

duminică, 11 octombrie 2009

parental obsessive image ... but not enslaving

L-am lasat sa ma priveasca cum imi dadeam in petic spunand"lasa-ma sa creez..crede-ma o fac asa frumos...habar nu ai cum..."
Si am tot creat..o groaza de modele pt mine...si am tesut fel de fel de masti pe care le-am imbracat si care se mulau asa bine...le-am imbracat si o data imbracate s-au lipit asa de tare de mine,incat nu faceam altceva decat sa ma privesc in oglinda toata ziua..imi dadea asa un aer nitel superior...
Aveam emotii de fiecare data cand crosetam cate ceva si ma implicam cu toata fiinta mea in proiect...tineam in palma tot ce nasteam si ma simteam mandra ca o mama de copilul ei...
Ii mutam cu grija dintr-un brat in altul controlandu-i,stergandu-le nasul,si tragandu-le caciula pe urechi sa nu raceasca...
Cred ca am fost cea mai solicitata mama..am nascut peste zeci de copii...si pe toti i-am iubit in mod egal...ii iubeam fara sa stiu ca am dat nastere unor monstrii...si ce durere sa constati asta...
In tot acest timp,mi-am pierdut energia tesand povesti din cartile celor mici....si am uitat sa fiu o mama buna pt copii,caci eram prea preocupata de imaginea in sine de a fi o mama buna....
.........................................
Sa traiesti constient ca nu tu ai controlul nici unui domeniu din viata,este de-a dreptul linistitor....sincer...obosisem sa ma tot uit in oglinda si sa ma adimr,sa nu mai vorbesc de caratul copiilor pe brate....
PS:Prefer mainie ALTCUIVA asupra mea si a creatiilor mele...

for old beautiful times' sake

Ce am acum este o simpla stare ce nu depinde de mine...o stare pe care poate,pot,sa o educ,dar nu vreau...vreau sa doara si vreau sa ma puna in fata momentelor in care eram dependenta de acesta...poate doar de dragul momentelor frumoase...
Ma izbesc de regrete...ma izbesc de greselile pe care le-am facut fara intentie...ma izbesc de amintiri neplacute si de fetele celor pe care i-am ranit,privindu-ma acum cu indiferenta....ma izbesc de un trecut pe care din anumite puncte de vedere vreau sa-l schimb...si,oh,cat de mult imi doresc...
Imi pare rau pt aceia pe care i-am facut sa sufere...am crezut ca apropierea este avantajoasa,am crezut ca are efect terapeutic,am crezut ca simpla noastra interactiune,simpla noastra legatura,nu are efecte secundare...am gresit probabil...
Caut sa repar ce am facut,dar nu mai sunt acceptata,credibila ba nici privita...nici macar cu dispret,sa nu mai vorbesc de ingaduinta...
Iau asupra mea toata vina desi stiu ca nu imi apartine in totalitate...o iau pt ca sunt bucuroasa sa o port si sa il eliberez pe celalalt de regret...e dureros sa traiesti cu regretul,tinandu-te de mana... Nu vreau sa controlez regretul..vreau sa fie liber sa apara si sa-mi ingreuneze mersul ori de cate ori doreste...vreau sa se manifeste taios,intr-un mod in care ochii nu imi mai sunt incetosati...si asta pt ca nu vreau sa mai repet greselile din trecut...vreau asta si sper sa nu fac eu nici un efort in a realiza asta...vreau sa vina natural...
Vreau toate astea in speranta ca o sa fiu iertata...
PS: M. imi pare rau pt ca atunci cand ar fi trebuit sa fiu responsabila,m-am jucat cu lopatelele in nisip...
http://www.youtube.com/watch?v=uj_D6j0LHtk

vineri, 9 octombrie 2009

crossing the broken bridge with Him holding my hand tight

"Nu sunt in regula" au fost primele cuvinte pe care le-am spus cand am realizat ca nu sunt tocmai normala...hmm...cand spun normala nu ma gandesc la pragul normalitatii decis de majoritate,ci la pragul normalitatii impus de El...
"Imi recunosc imposibilitatea de a actiona normal fara El...e un pas sa recunosc ca nu am nici cea mai mica atractie fata de El...deci ,sunt pe drumul cel bun si vreau sa imi revin..."
......................................
Apoi a urmat alta etapa..aceea in care El reprezinta dependenta...si asta m-a facut sa zambesc cu inima...
....................................
De atunci....este Cel de care ma agat sa trec podul...
Ieri am avut curajul de a-L aseza si pe El la masa cu colegii mei de facultate...ieri Il vedeam in coltul mesei privindu-ne entuziasmati de viitorul nostru ca psihologi,ieri ne-a vazut care mai de care mai mandri de ideile noastre pe care le credem inovatoare si de neclintit,ieri ne-a vazut penibili incercand sa gasim deja solutii la probleme globale...ieri a vazut un grup de pustani dornici de exprimare si de crestere...si ma bucuram sa Il stiu acolo...dar cel mai important a fost ca din celalalt colt al mesei,printre fumul de tigare,printre zumzete si sticle de bautura,ma privea si isi dadea acceptul sa le fac si lor cunostinta cu El...ma incuraja cu privirea aia blanda....am realizat apoi ca in tot acest timp El a tacut si ne privea ca un Tata cu un zambet strengaresc si plin de compasiune...si m-am rusinat pt un moment...pt mine era suficient ca era acolo si ma asteptam sa Il vada toti,dar nu Il baga nimeni in seama...
..............................
Le-am facut cunsotinta cu El si Il iubeam in momentele alea mai mult decat as fi crezut ca pot!
Iubirea mea si credinta in El, este neclintita in fata oricarui discurs frumos prezentat si elaborat...si desi pt un moment El devenise un subiect pe care se filozofa si se cita din Platon...pt mine ramasese acelasi Tata simplu,iubitor care a murit pe cruce pt mine...

sâmbătă, 3 octombrie 2009

lessons went on high heels

Am privit in suburbia sufletului si mi-am zis "Sunt a Ta"....am privit in inima si am gasit acelasi mesaj...
Foarte putine,doua sau trei stradute din suburbie ma gasesc in fata situatiei de a ma face vinovata ca am fost candva o mica burgheza...nu mai conteaza acum insa...M-a invatat sa-mi obisnuiesc creierul selectiv,ceea ce ne apropie,caci adun ganduri moralizatoare si le starpesc pe celelalte...
Si cum sa fiu ingrata in fata acestuia care ma ajuta sa fac pasi marunti,aruncand cat colo premergatorul!?!
Si mai linistitor e ca o sa ma tina de mana si cand o sa am nevoie de baston...
Si tot ce pot sa spun in final e ca speranta,increderea in El imbraca multe forme,mai ales aceea a unui pantof mulat...
Stim noi sa purtam pantofi mulati?

joi, 1 octombrie 2009

seeking

Pretutindeni privesc,oamenii sunt in cautare de ceva...fie de prosperitate,fie de un mariaj,fie de protectie,fie de ajutor,fie de transparenta,fie de atentie...
Suntem nascuti avand nevoi...suntem in permanenta in cautare de ceva....
Indiferent de natura vanatului,suntem niste vanatori...
De obicei nevoile sunt receptate mai intai de simtul vizual...radacina lui este insa mai adanca...este pe undeva prin interior...si interesant in functie de ce nevoi consideri ca ai,te descoperi ca individ...
...........................................
Vad cum pletele se ridica in vant si ii acopera jumatate de fata fetei care se intoarce si se izbeste uimindu-se,de acest ceva ce cauta de atat timp dar pe care nu l-a gasit niciodata...de fapt,renuntase sa mai caute acest ceva ce nu putea sa numeasca...nu stia sa spuna pe litere...
Vad baiatul agitat sa gaseasca florarii deschise si alerga cu camasa desfacuta,descult in ploaie...si ciudat,tocmai cand renunta,ii apare inainte ea care nu ii cere flori ci ii cere dragoste...
Vad cum mama isi petrece jumatate din viata ei pe genunchi implorand salvarea copiilor ei,iar la batranete cand oboseste sa mai spere,primeste acel ceva pt care a avut ochii in lacrimi si vocea tremuranda ani de zile...
Vad mana tatalui care mestereste intreaga viata pt a-si castiga stima de sine si incredere ca este un bun tata,ca este responsabil...il vad pe acesta care trece prin nenumarate situatii stanjenitoare in care este tras la raspundere pt familia lui,pt evolutia lui cat si a familiei..il vad pe acesta care uneori a ajuns sa roage pt o paine [vizualizeaza,te rog...un tata sfaramat rugand pt o paine...un barbat care se vrea a fi puternic,de neinlantuit,care acum implora...]...il vad pe acesta acum la batranete cand nu a obosit,dar nu mai poate mesteri...il vad cum se opreste din alergare...si tocmai cand a renuntat primeste binecuvantare Lui si ajutorul copiilor...
Vad bunicii adese ori incomodabili in viata copiilor lor si asta doar pt ca sunt preocupati de ce au-familia...ii vad chinuindu-se sa si faca loc cu coatele si rezolvand contexte in care de multe ori tre' sa dispui de tarie de caracter,nu de parul deja mult prea albit de timp...
Vad copii care cauta acceptare si Oh,ii vad adesea cautand sa-si satisfaca dorintele,nevoile in ghena de gunoi...
Le vad fetele schimonosite de epuizare..ii vad cazand julindu-si genunchii si ridicandu-se usor rusinati,scuturandu-si hainele si privind in jur ca nu cumva sa ii fi vazut cineva...ii vad misunand ca niste viermi,ca niste furnici si cautand sa se hraneasca...incercand sa ii sece pe ceilalti de tot ce detin...sunt niste devoratori care isi tin intermezzo-ul lent si moody...caci au timp,isi zic ei...sunt doar ei si...ei....si timpul lor....
......................................................
Cautarea presupune timp,energie epuizata,linii de stres si multe altele...nu mai intreb...intrebarea vine astfel de la sine...se merita sa cauti ceva cand tot ce tre' sa inalti sunt ganduri si dorinte?Economisesti multe,ridicand doar ochii si asteptand aprobarea Lui pt ca din urma sa o ajunga binecuvantarea...in plus vizualizezi mai bine pt ca mai apoi sa apreciezi imaginile de mai sus,fie parentale,fie sentimentale,fie morale....
.........................................................
Oamenii sunt intr-o permanenta cautare...s-au nascut cu un gol,ce trebuie umplut....
Cu ce vrei sa iti umpli golul este cheia....

THRILLED