Viata intre paranteze...

Nu vreau sa ii atribui lui Adi Gliga meritul,ci Lui,dar nu pot nici sa nu vorbesc putin de ce am trait in Betel....
Am atat de multe idei in cap pe care incerc sa le personalizez...
Ideea era una simpla:viata intre paranteze.
In mare parte a fost vorba despre viata intre paranteze si nu despre viata in general,cat despre omul ce se regaseste intre paranteze...
Intelege toata lumea ideea parantezelor?
Cine s-a regasit vreodata intr-o nota de subsol,intr-o anexa?
Cine s-a vazut titlul unei carti celebre sau cine nu s-a vazut nimic?
Unde te incadrezi?
E posibil ca eu sa nu ma incadrez in prima categoie,cel putin in mintea mea,caci nu am simtit niciodata ca sunt invalida in vreun fel,insa in ideea lumeasca poate am fost de multe ori doar o paranteza.Nu pot spune acelasi lucru si despre El.

Pentru El am fost si voi fi mereu,nu doar titlul cartii aleia,ci si intreg succesul de dupa lansarea ei.

Caci El este pozitivul intr-o societate negativista in care toti urmam turma si niste standarde,legi impuse de altii cu care de multe ori nu suntem de acord.

Caci El atunci cand nu este bunatate,corectitudine,adevar si dragoste,le aduce din plin.

Caci atunci cand te-ai simtit o paranteza pt El ai fost alineatul.

Caci atunci cand te-ai retras intr-unul din unghiurile Lodebarului(locul unde nu este pasune)El te-a adus la masa si te-a asezat in capul mesei imbelsugate.
Am descoperit alaltaieri(si in esenta cred ca stiam,numa ca nu puneam mare pret pe asta pt ca,ma repet,nu m-am simtit niciodata invalida din nici un punct de vedere) ce inseamna sa fi aceea anexa si totusi sa te regasesti intr un titlul din aceea carte hipercunoscuta.

Ar trebui sa am aceea verticalitate sa vorbesc despre El cu aceea bucurie nesfarsita,ca ESTE acela care nu te alunga atunci cand aparent pt multi nu esti decat un gunoi.