Iata-ne ajunsi printr-un stil rapid si sintetic la sfarsitul,implicit,inceputul noului an...
Anul 2008 nu a fost decat un lung prolog sau un lung preliminariu(iata de ce am putut sa alerg relativ in voie...numa ca anul asta lucrurile nu stau tocmai roz..in sensul ca libertinajul prietene nu e tocmai in floare...de ce?poi stai sa ma gandesc..pentru ca te transforma???!!! in plus...am un Bac de dat ;) Doamne ajuta!)
Privind retrospectiv nu pot,insa,ajuns aici sa nu fac o remarca,o observatie care imi rezulta de altfel intrucatva incomoda...
De fapt,asta e nemultumirea si descoperirea...
In ce context,sub ce acoperamant cultural au loc raporturile dintre Eu?
Astfel de raporturi sunt in general libere,incat ar putea fi definite ca arbitrare,ba chiar provocatoare...
Ma macina ideea Eului cred...asta poate pentru ca am testat-o,desi o stiam de mai mult timp,abea anul ce a trecut si incerc sa o dezvolt anul ce l-am inceput...;)
Ideea e ca rar s-a mai vazut un joc ca asta in care conceptele sunt refuzate de propriul Eu...pan acum ele erau acceptate din plin egoism...
Poti sa refuzi ce tu creezi?Ceva ce iti da o oarecare siguranta?(desi ea este aparenta,dar ssstt nu mai spune la nimeni..te faci de ras:))) )
E maret sa renunti la ceva ce face parte din tine pana la urma nu?E maret sa poti sa te certi sau sa iti spui cat de josnic sunt sau sa iti recunosti nimicnicia...Aberez?No i'm not!Cand o sa testezi o sa stii!
Refularea prin care Eul se elibereaza,in mod clasic,de responsabilitatea sangeroasa de care era apasat,refuza sa mai asculte in realitate de niste legi impuse si complet inventate,de micul creieras si mica lume a Eului.
Impartirea in doua a Eului pune raportul dintre semi-Eu si un Eu intreg :)) :))Refularea insa a acestora este pe jumatate refulare clasica iar pe cealalta refulare-un fel de prostire asemanatoare cu cea a anumitor paralitici la care mai functioneaza doar o jumatate a creiereului....
PAM PAM...revelatia!!!Disocierea!Ea este ordine...obsesia identitatii si frangerea ei in bucati este dezordine.Motivul disocierii prin urmare,nu-i altceva decat regula narativa care asigura caracterul limitat al individului...
In alta ordine de idei,creierul e varza....important este sufletul....Aberez?
2 comentarii:
esti uimitoare!!!
[anonim]...frumos ar fi fost sa iti spui si numele,indiferent cu ce atitudine ai facut remarca sau descoperirea asta ca's uimitoare...;)
Trimiteți un comentariu