sâmbătă, 31 ianuarie 2009

haine ude



Poate pare simplu de stiut,insa azi am invatat de la mama...de fiecare data invat de la ea,insa azi am invatat ceva banal,dar folositor...
Zambesc...
Stiati ca rufele mai groase atunci cand le intindeti pe uscator trebuiesc intinse pe doua sau chiar trei chestii din acelea subtiri de metal (cum s-or numi ele) ?
De ce?Poi e simplu...avand in vedere ca sunt groase trebuie sa aibe loc sa respire...asa se usuca mai repede si nici nu iau miros...intelegeti?
:)) Hai ca am facut si educatie cu voi..de parca nu se stia asta...:))
Ideea (acum daca ma citea Vali,imi spunea-ideile sunt pentru idioti-...de ce,nu stiu....e posibil sa creada el ca doar ideile,fara sa fie aplicate...cine stie...?) e una simpla...m-am bucurat sa pot intinde cu mama rufele...
Nu stiu daca puteti captura imaginea....dar e placut sa faci lucruri in familie...si desi fac asta mai mereu,nu am mai simtit de ceva timp bucuria asta...

vineri, 30 ianuarie 2009

satisfactie



Am trait nesiguranta in momentele in care vroiam cu tot ce sunt siguranta...

Cred ca totul a inceput in momentul in care mi-am pus intrebari de care am fost preocupata in mod evident...

Am vrut sa vorbesc despre credinta...am vrut sa fac asta,caci nu stiam sigur ce este ea,cum se manifesta,daca are reactii adverse,daca foloseste si la ce...

Mi-a fost teama de gandul ca este posibil sa nu o am in mod autentic,ci mai degraba sa fie o impresia eronata ca am idee ce este,cand eu de fapt am crescut cu ideea de credinta...nu vroiam sa ma insel si vroiam sa stiu,sa simt....

Mi-a fost usor dificil,caci mi-am zis,credinta nu ai cum sa o simti...credinta nu are legatura cu simtamintele...credinta exista pur si simplu..

Am incheiat lungul prolog despre ce as fi crezut eu ca este si cum se exteriorizeaza credinta asta...

Deunazi am descoperit(AMERICA :)):)) !!!!)...ca am credinta desi teoretic ea pare a fi ceva ce ai oricum...toti avem credinta nu?

CREDINTA=Faptul de a crede in adevarul unui lucru,a incredinta ceva cuiva,fidelitate...etc

O groaza de alte sinonime's prin DEX....

Am stat si m-am gandit la asta...Inca nu aveam un raspuns la credinta mea...daca este ea autentica,daca se intrepatrunde cu sinonimele de mai sus....nimic concret pana acum...

Aseara insa am observat cum asociez Cuvantul Lui cu viata mea...adica fiecare Cuvant citit...-desi e posibil ca unele cuvinte sa nu sara asa repede in evidenta ca altele(cred ca tine si de stare...)-de fapt..caut greseala din viata mea in raport cu ce imi spune....si ma gandesc...de ce o fac?

PAM PAM!!!!

Pentru ca am acea incredintare ca ce imi spune El este un adevar,pentru ca am incredintarea ca in fata Lui pot sa descopar chiar si cele mai mici greseli,pt ca El deja le stie...

Cum as putea sa nu am credinta,cand totdeauna mi-a vorbit concret...???Adica,nu as fi eu de-a dreptul stupida sa nu o am cand mi-a aratat ca in El pot sa ma incred deplin???

Cred ca odata cu subiectul asta am trezit in mine ideea sacrificiului....

Intrebarea vine astfel in mod evident de la sine...-Constientizez eu cu adevarat sacrificiul Lui?Este si asta o idee in care am crescut si pe care nu pot sa o diger in mod personal?

NU!!!!Constientizez cu adevarat numai ca nu apreciez suficient....nu stiu de ce mi se pare ca este ceva deja dobandit...nu tratez cu superficialitate,nici nu il vad ca pe un mit sau o povestioara pe care o auzeam la scoala duminicala....insa wow!!!! chiar nu pot sa inteleg si sa simt adevaratul sacrificiu...e peste puterile mele....si cu cat aprofundez subiectul cu atat apar mai multe intrebari la care nu am raspuns...

Cred ca mai bine ar fi doar sa plec capul sa multumesc si sa iau atitudine fata de jertfa....El chiar a facut-o chiar daca nu sunt eu capabila sa inteleg si chiar daca nu apreciez eu suficient asta...

Multam!

marți, 27 ianuarie 2009

CONEXIUNI

Nici nu aveti idee pana nu experimentati ce inseamna sa te conectezi cu o persoana sau cu mai multe in acelasi timp desi nu sunteti unul langa altul...
Azi chiar a fost o jumatate de ora super...poate ca mi s-a parut asa si pentru ca,privind retrospectiv,restul zilei a fost o intreaga agitatie,iar acest final de zi a fost pe masura si mi-a dat tot ce mi-a lipsit intreaga zi ba inca peste...
Am multumit neincetat in jumatatea aia de ora...ma bucuram mult de ce traiesc....si nu era vorba doar de emotia aia de moment...
AM CONSTRUIT DEJA UN POD!!!!
Sa vorbesc,aici,despre comunitate (si ea e vinovata de starea pe care am avut-o in acea jumatate de ora) ar fi inutil,caci nu stiu daca pot descrie foarte bine in ce fel ajuta ea...sa traiesc insa in comunitate inseamna enorm!

miercuri, 21 ianuarie 2009

Indoiala,credinta...





Indoiala vede obstacolele,credinta vede calea.
Indoiala vede incercarile,credinta discerne cararea.
Indoiala sovaie sa faca pasul,credinta se ridica la inaltime.
Indoiala intreaba cine crede,credinta spune EU!

Opinii


Vorbeste despre insemnatatea binelui pentru educarea individului,pornind de la ideea exprimata in afirmatia lui Ioan Slavici.
"Binele din toate punctele de vedere moral este tot ceea ce se potriveste cu firea omeneasca"
Consider ca este vital sa faci binele,insa in opinia mea acest citat este unul usor superficial,deloc original,putin banal.
Cred ca Slavici a pierdut din vedere ca natura omeneasca nu este construita doar din aceea trasatura a binelui.
Este adevarat,Dumnezeu a pus in noi o mica parte din El,in care se incadreaza si bunatatea,insa o data ce raul a intrat in lume,in urma pacatului,in natura umana a intrat si trasatura raului.
In ciuda ideii binelui,consider ca indiferent cat de mult si bine a fost un individ educat de catre parinti,este in natura omeneasca sa faca rau,uneori si in mod involuntar.
Este drept ca educarea individului cat si formarea sa in mediul familiei este importanta,insa cum te porti mai apoi in societate depinde de caracterul,principiile,valorile impuse de altii sau de tine insuti.
In concluzie este deja un cliseu hipercunoscut acela ca binele trebuie cautat si aplicat in mod practic in vietile noastre,insa de multe ori suntem falimentari in acest sens,caci stim asta doar la nivel de teorie.
Vorbeste despre batranete pornind de la citatul lui Eliade
"In fond pretuim tineretea pentru ca stim ca intr-o zi va ajunge la batranete"
Consider ca ideea in sine e citatului este corecta.
Desi nu ne dam seama,traim de multe ori superficial,fara sa simtim cu adevarat fiecare moment,indiferent de cum este acesta.E posibil ca si asta sa fie un motiv pentru care nu invatam in viata din greseli sau nu ne maturizam.
La nivel de teorie toti sunt de acord cu acest citat,insa ca sa il intelegi la adevarata sa valoare trebuie sa ajungi propriu-zis la batranete,ca mai apoi privind retrospectiv sa tanjesti dupa perioada cand erai tanar.
Parerea mea e ca nu toti pretuiesc tineretea intr-un mod constructiv,ei intelegeand ideea tineretii:"Beau,mananc,ma simt bine,ma distrez,imi traiesc viata ca una am",ceea ce e usor eronat,caci nu fac nimic sau aproape nimic concret care sa le sudeze coloana vertebrala.
In concluzie notiunea de care ar trebui sa ne agatam e aceea a timpului.Caci atunci cand constientizezi ca timpul este singurul lucru pe care nu-l mai poti aduce inapoi,ajungi sa pretuiesti viata,tineretea.Iar mai apoi sa faci ceva folositor in acest sens.
Este adevarat,poate fi dificil sa poti gandi personal si sa poti adauga cuvintele "in fond" asa cum a facut Eliade,pentru a intari convingerea la care a ajuns singur in urma contemplarii la un adevar atat de real,banal,crunt.
Prin urmare tot ceea ce trebuie sa facem este sa gandim personal!(ai si un avantaj cand descoperi asta tu singur...esti entuziasmat si se vede...)

marți, 20 ianuarie 2009

:)


Cel mai frumos mesaj pe care l-am primit vreodata....
"TREBUIE SA ITI SCRIU CU SPRAY PE SOSEA IN FATA CASEI TALE CA TE VREAU LANGA MINE?"
20.IANUARIE.2009 22:42:22

luni, 19 ianuarie 2009

Viata intre paranteze...


Nu vreau sa ii atribui lui Adi Gliga meritul,ci Lui,dar nu pot nici sa nu vorbesc putin de ce am trait in Betel....
Am atat de multe idei in cap pe care incerc sa le personalizez...
Ideea era una simpla:viata intre paranteze.
In mare parte a fost vorba despre viata intre paranteze si nu despre viata in general,cat despre omul ce se regaseste intre paranteze...
Intelege toata lumea ideea parantezelor?
Cine s-a regasit vreodata intr-o nota de subsol,intr-o anexa?
Cine s-a vazut titlul unei carti celebre sau cine nu s-a vazut nimic?
Unde te incadrezi?
E posibil ca eu sa nu ma incadrez in prima categoie,cel putin in mintea mea,caci nu am simtit niciodata ca sunt invalida in vreun fel,insa in ideea lumeasca poate am fost de multe ori doar o paranteza.Nu pot spune acelasi lucru si despre El.
Pentru El am fost si voi fi mereu,nu doar titlul cartii aleia,ci si intreg succesul de dupa lansarea ei.
Caci El este pozitivul intr-o societate negativista in care toti urmam turma si niste standarde,legi impuse de altii cu care de multe ori nu suntem de acord.
Caci El atunci cand nu este bunatate,corectitudine,adevar si dragoste,le aduce din plin.
Caci atunci cand te-ai simtit o paranteza pt El ai fost alineatul.
Caci atunci cand te-ai retras intr-unul din unghiurile Lodebarului(locul unde nu este pasune)El te-a adus la masa si te-a asezat in capul mesei imbelsugate.
Am descoperit alaltaieri(si in esenta cred ca stiam,numa ca nu puneam mare pret pe asta pt ca,ma repet,nu m-am simtit niciodata invalida din nici un punct de vedere) ce inseamna sa fi aceea anexa si totusi sa te regasesti intr un titlul din aceea carte hipercunoscuta.
Ar trebui sa am aceea verticalitate sa vorbesc despre El cu aceea bucurie nesfarsita,ca ESTE acela care nu te alunga atunci cand aparent pt multi nu esti decat un gunoi.

vineri, 16 ianuarie 2009

Plictisul


Am tot stat sa ma gandesc ce ne plictiseste pe noi,oamenii...
Am vazut ca suntem in cautarea permanenta a noului...
Am observat ca atunci cand ai cunoscut aproape in intregime un punct,un reper de inspiratie in viata in general,te descotorosesti de acesta foarte simplu...ca sa te recucereasca tre sa aduca inovatie...si e corect?
Pe de-o parte e bine sa ceri ceva nou-inveti,insa a alunga,a nu mai gasi atragator ceva ce odinioara te-a fascinat mi se pare aiurea...
Mai grav daca pot spune asa e ca acest plictis este valabil si in randul oamenilor.. (dese ori te plictisesti de un prieten sau de un vechi anturaj) :O SOC...
Intelegi,vezi discrepanta?
Ce motiv sa ai in lumea asta sa dai cu sutul la ceva ce-a a fost o sursa de crestere si sa o inlocuiesti cu altceva?Nu poti sa pastrezi in capsorul tau tot ce ai acumulat de-a lungul timpului,fara sa ai atitudinea aia respingatoare?
Astea nu's decat niste mici cercetari sa descoperim ca nu suntem totdeauna grozavi...

As vrea sa descopar zilnic ceva nou in relationarile mele,caci sunt lucruri de care nu stiu,dar care exista,poate pt ca pana acum nu m-au fascinat...

joi, 15 ianuarie 2009

Care e smenul..:)))

Am zis ca daca tot a zburat la mine ideea cu spilul sa o si aplic...
Nici eu nu am trisat,insa am ales al 5lea folder si a 5a poza..asta pt ca in al4lea erau poze cu mine,ceea ce nu era interesant deloc...

Poza asta este din padurea de la mine de la tara...
Acum serios...nu am padure frumoasa? ;)
Acum ca mi-am facut temele Lala (http://cloudedsteps.blogspot.com/ ),primesc un premiu?
Sau poate nu?Pt ca o sa sar peste cerinta cu numarul 4...
:D

NOI DESCOPERIRI INOVATOARE

:O:O:O SOC!!!! Cata superficialitate
DA...Nichita Stanescu chiar este genul de om pe care sa il copieze orice pustan/pustoaica,care nu stie inca sa gandesca personal si sa faca diferenta dintre sentimente si ratiune,dintre penibil si maret...
Cine nu a gasit pe net sau in mesajele de la iubit/iubita minunatia cu talpa piciorului care schiopateaza de frica sa nu striveasca sarutul,nu o sa inteleaga....;)
M-am suparat putin...

Zilele trecute am descoperit ca gandurile mele cersesc...gandurile mele intind mana....
Important este UNDE intind mana,SPRE CE?
Gandurile mele sunt fugare...in cateva secunde ajung unde nu imi propun si unde nu mi-as fi inchipuit ca pot ajunge de la o simpla idee...pana la urma gandurile mele sunt minunate..DE CE?Caci ele cauta binele...ele intind mana aproape sa-si disloce umarul ca sa atinga binele....Ele se cearta singure cand gandesc in mod distructiv,ele cauta singure amintiri sau idei frumoase inovatoare...
Azi gandurile mele m-au dus la:
"Piscuri golase de munte
Privesc ingrozite si mute
Crengi suspinand despletite
Muguri si frunze strivite
Troznesc sub crunte copite
Pe cai parjolite
De hoarde cumplite
Si hamesite
Schiloada-i padurea
Si pasari nu canta
Doare gloantele-aiurea
In stanci se implanta
Cand nu pot sa secere vieti ce le-nfrunta.
Vanat e doar omul ce n-asteapta jugul
Si prins e -n capcana
Stergandu-si cu lacrimi prelinse pe geana
Rana de rana" T.Popescu

ENJOY!
http://www.youtube.com/watch?v=j8f8RHWMPyY
http://www.youtube.com/watch?v=dNZDIPvSLMg
http://www.youtube.com/watch?v=RCOMIWs_PXw&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=rWnow6AzIx8&feature=related

traian,felicia,dezamagire,privire,imunitate


...stiati ca atunci cand un om va dezamageste si mai sunteti nevoit sa intrati in contact cu el din diferite motive,vi se schimba privirea?

Desi esti sau incerci sa pari acelasi dragut,privirea ti se schimba!

Am descoperit asta azi...nu am crezut ca este asa...

Desi pers respectiva m-a dezamagit,am cautat sa amplific situatia,sa caut o reconciliere:
"As vrea sa citit Romani 12-sursa Biblia.Nu stiu cum o sa fiu perceputa,nici nu ma mai preocupa,insa stand in mana cu numarul celor de la televiziune,sunt doar constienta cat rau pot sa fac liceului.Asta nu din rautate,ci din dorinta de dreptate.Desi am observat ca nu exista corectitudine,cat tine de mine,in viata o voi cauta.
Am si un avantaj...desi m-ati dezamagit crunt,vazand in mine un dusman si contrazicandu-va vorbind de corectitudine dar facand altceva,am invatat sa fiu eu o exceptie si oarecum deasupra...asta ma linisteste.
Important pentru mine e ca stiu ca nu am mintit si nu am gresit cu nimic.M-as bucura sa puteti vedea dincolo de ce am aratat...Nu sunt asa!Sper ca am demonstrat-o si acum!"
...acestea fiind spuse,reconcilierea s-a produs oarecum,insa privirea mi s-a schimbat fara sa imi propun asta...

Durerea se citeste in ochi....

duminică, 11 ianuarie 2009

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Intalnirile de seara...


In fiecare seara prima si cea de-a doua Gaby se intalneau...
Nu aveau nimic in comun decat propriul Eu.Care dupa cat se pare este destul de mult,dar nu-i destul,se pare ca sa furnizeze un numar prea mare de subiecte despre care ele sa vorbeasca sau sa le produca o afectiune reciproca aparte.
Exista,este adevarat in intalnirile lor ceva miscator si in acelasi timp,solemn:deoarece in astfel de intalniri,se preamarea viata.
Si anume era o viata personala,una care se compune cu ea insasi si cu El.Una care daca se bizuie pe ea insasi,ca ceva unic si obiectiv,este destinata atat de usor sa se piarda.
Cu toate acestea cele doua Gaby traiau de pe urma intalnirilor acelora,intimitate,emotie sufleteasca si solemnitate,dar ca intr-un fel de stare automata,intr-un vis obisnuit in care evenimentele au devenit habitudini,de administrare in comun si incet-incet si-au pierdut orice semnificatie.
Cu alte cuvinte,intimitatea,emotia si solemnitatea erau traite de catre cele doua Gaby in profunzime(asteptand ca de la o zi la alta ceva sa le dea frau liber);pe cand la suprafata,sau mai bine spus in practica,erau ignorate.
Experientele pe care cele doua le impartaseau n-aveau nimic special sau dramatic:nu faceau niciodata ca intalnirile sa devina niste confruntari.
Vreau sa spun ca daca prima Gaby ar fi trait acum un secol poate chiar si acum 50de ani,ar fi fost o eroina in care eu,contemporanul ei as fi crezut.As fi crezut cu alte cuvinte in culpabilitatea unei atari nelinisti,caci era nefericita doar ea fara completarea Lui-ceva grandios.Nici cea de-a doua Gaby nu era nu era lipsita de mica doza de demonism necesara ca sa-i netezeasca calea degradarii...
In intalnirile de seara,la ceasul acela dintre ragazul de dupa cina si inceputul toiului noptii-cele doua Gaby proslaveau viata impartasind-si noutati din experientele lor reciproce...
De altfel,ele vorbind ajunsesera la ora la care se termina spectacolele si orasul se reinsufletea.

joi, 8 ianuarie 2009

consecintele iubirii...dO NOT TRY THAT AT HOME!!!!

Nu pot sa nu dezvalui ceva de genul...intelegi atatea din expresiile a doi tineri...e uimitor!
1.De ce oare nu pot sa te scot G din sufletul meu?Am sa ma mai chinui mult trezindu-ma plangand si gandindu-ma la tine?Stiu ca nu ma crezi,dar asta simt.
1.Du-te baiatule la socola si poate-ti gasesti acolo jumatatea.Nu ma mai deranja.Nu esti capabil sa porti o discutie.As prefera sa ma lasi in pace si sa nu-ti iei nasul la purtare.Du-te unde ti-e locul.
2.Nu poti avea o relatie normala cu fostul tau iubit?
2.Mergi la magazin si ia-ti o bucata de creier si mai vorbim ;) Esti prea increzator in tine.Nu te ajuta,reprezinta,avantajeaza.
3.Nu e deschis si nu am chef de misto.Chiar nu poti sa ai o relatie normala cu fostul tau iubit?
3.Nu-l superi pe V. in nici un fel cu remarca asta,te agiti degeaba.Nu,nu vreau sa am o relatie de nici un fel pt ca nu cunosti termenul amicitie.Acum inceteaza te rog.
4.Nu am nimic cu flacaul ala,ci cu tine am ce am desteapto ca TE IUBESC.Nu cu el ca nu sunt pe invers si nu am intetionat sa il deranjez,pt ca am simtit cum e si eu cand am fost cu tine si nu imi place.Nu am nimic cu el.
4.:)) se pare ca ai priceput ca imi plac tipii destepti si complicati si incerci sa pari unul cu replicile tale.Ideea e ca ai subliniat "fostul iubit"in speranta ca vede V si se deranjeaza ;)
5.Deasta te iubesc eu ma pe tine,pt ca sti sa ma pui pe jar.Ma bucur ca sti ca te iubesc! ;)
5.Te felicit pt coerenta de care dai dovada,se pare ca ai mai gasit un butic deschis sa iei un gram de creier,numa ca nu's interesata,ms.Te-ai straduit,apreciez,numa ca nu poti sa cuceresti o fata deja combinata,din incapere de la spalatorie si cu pitipoance dupa el.
6.Unii o cuceresc de la spalatorie,iar altii dupa motor sau x5.Asta e,cei din urma vor fi cei dintai.
6.Si apropo,te-ai exprimat gresit si de colt de strada ca manelistii cu replica"ma pui pe jar",ideal era:pt ca ma provoci sa gandesc mai mult si-mi antrenezi creierul ;) asta ca sa mai inveti ceva legat de exprimare
7.E,eu asa taran si manelist cum zici tu ca sunt,te iubesc.Altii care asculta muzica elevata,se folosesc doar de tine.Ce sa fac ma,asa m-a invata mama si tatal meu tarani si manelisti sa cuceresc o fata.Dar m-au invatat si ce inseamna sa iubesti!
8.Nu a fost nici o noapte sa nu simt singuratate,chiar daca eram cu altcineva.De ce doar pe tine te am in amintire si nimeni nu m-a putut schimba?As face orice sa te mai pot avea,chiar daca esti acum cu altcineva.Am sa plang pt tot ce-am trait,am sa plang pe cat ne-am iubit.Daca a-i sti cat as vrea sa iti vorbesc,sa iti spun ca si acum te iubesc.
9.Sunt un strain pt tine si sunt aici cand ai nevoie de mine.
......................................................................
Am gasit astea printr-o revista si mi-au placut! ;)

duminică, 4 ianuarie 2009

Gnu...


Nu e mare lucru de spus despre acestia...
Am vazut doar o emisiune cu ei si ma gandeam la sacrificiul pe care il fac pt a supravietui...
Ma gandesc ca nici unul nu isi doreste sa sfarseasca in stomacul unui crocodil si totusi se aventureaza...asta-i spiritul de turma...
Ma uitam la emisiune si vedeam teama ,disperarea din momentele alea ale vietii lor....traume!
Si cand te gandesti cate alte vieti traiesc jertfindu-se una!!!
Sa fac o paralela si un viata de zi cu zi ar fi anapoda...
E o mare dezordine in capul meu si totusi sunt atat de multe idei de imprastiat...
Sacrificiu.....
Nu!
Am doar un singur tip de sacrificiu in minte....Golgota!
In final,inchei cu o oarece ignoranta,instabilitate si lipsa de emotie la gandul ca maine incep scoala...
Sa aiba si gnu,respectiv,sacrificiul o treaba in chestia asta mareata cu liceul???
Ar trebui sa ma regasesc eu in vreun gnu in ceea ce priveste scoala si persoanele din aceasta?
Nu stiu desi ma macina,dar nu ma agit!
Am un gand in minte si as vrea sa ramana acolo imprimat:"Cine nu e cu Mine,e impotriva Mea si cine nu strange cu Mine,risipeste."
ASTA tre sa ma preocupe in 2009,restul are legatura cu ,"Cautati intai...si toate celelalte is pe deasupra..."
.........................................................
Si totusi am invatat ceva de la gnu!

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

linia intrerupta


Azi cred ca sunt trist..poate pt ca nu mi-am aerisit suficient camera de dimineata...poate pentru ca temele la meditatii sunt ingrozitoare(lenesa de mine-ce bine imi prinde vacanta :d ) poate pt ca ma gandesc cu groaza ca incepe scoala si or sa treaca lunile mai repede decat doresc...poate pt ca nu am deschis cartea negra,poate pt ca am realizat ca ce gandesc cu cateva zile in urma traiesc in prezent(intelege cineva ce am vrut sa spun?coerenta mea e jalnica)poate pt ca nu prea ma obisnuiesc cu noul fond al blogului,poate pt ca vreau mult,dar nu fac nimic(dar pot sa fac ceva?depinde de mine?)poate pt ca am inceput sa fiu nemultumita mai des,poate pt ca dintr-o ambitie am refuzat sa merg la patinuar,desi vroiam sa o fac...poate pt ca am multe,multe planuri pt saptamana viitoare si habar nu am daca o sa le realizez cum vreau si in ce conditii vreau...poate pt ca simt mai putin si gandesc mai mult...

Am descoperit insa ca linia intrerupta de pe autostrada e stramba...fapt care o face sa fie si ea trista caci nu e admirata ci judecata pt defectul ei...

Aberatii?


Iata-ne ajunsi printr-un stil rapid si sintetic la sfarsitul,implicit,inceputul noului an...

Anul 2008 nu a fost decat un lung prolog sau un lung preliminariu(iata de ce am putut sa alerg relativ in voie...numa ca anul asta lucrurile nu stau tocmai roz..in sensul ca libertinajul prietene nu e tocmai in floare...de ce?poi stai sa ma gandesc..pentru ca te transforma???!!! in plus...am un Bac de dat ;) Doamne ajuta!)

Privind retrospectiv nu pot,insa,ajuns aici sa nu fac o remarca,o observatie care imi rezulta de altfel intrucatva incomoda...

De fapt,asta e nemultumirea si descoperirea...

In ce context,sub ce acoperamant cultural au loc raporturile dintre Eu?

Astfel de raporturi sunt in general libere,incat ar putea fi definite ca arbitrare,ba chiar provocatoare...

Ma macina ideea Eului cred...asta poate pentru ca am testat-o,desi o stiam de mai mult timp,abea anul ce a trecut si incerc sa o dezvolt anul ce l-am inceput...;)

Ideea e ca rar s-a mai vazut un joc ca asta in care conceptele sunt refuzate de propriul Eu...pan acum ele erau acceptate din plin egoism...

Poti sa refuzi ce tu creezi?Ceva ce iti da o oarecare siguranta?(desi ea este aparenta,dar ssstt nu mai spune la nimeni..te faci de ras:))) )

E maret sa renunti la ceva ce face parte din tine pana la urma nu?E maret sa poti sa te certi sau sa iti spui cat de josnic sunt sau sa iti recunosti nimicnicia...Aberez?No i'm not!Cand o sa testezi o sa stii!

Refularea prin care Eul se elibereaza,in mod clasic,de responsabilitatea sangeroasa de care era apasat,refuza sa mai asculte in realitate de niste legi impuse si complet inventate,de micul creieras si mica lume a Eului.

Impartirea in doua a Eului pune raportul dintre semi-Eu si un Eu intreg :)) :))Refularea insa a acestora este pe jumatate refulare clasica iar pe cealalta refulare-un fel de prostire asemanatoare cu cea a anumitor paralitici la care mai functioneaza doar o jumatate a creiereului....

PAM PAM...revelatia!!!Disocierea!Ea este ordine...obsesia identitatii si frangerea ei in bucati este dezordine.Motivul disocierii prin urmare,nu-i altceva decat regula narativa care asigura caracterul limitat al individului...

In alta ordine de idei,creierul e varza....important este sufletul....Aberez?