Inca nu stia care este scopul vietii lui.Era ca un vierme inlauntru gogosii.Si totus,potential,era ceea ce vroia el sa fie:si ca urmare,in comportamentul lui existau manevre,pe care eu in mod neobiectiv,le-as numi abjecte,ale cuiva ce vrea sa ajunga la niste teluri pentru care in realitate nu era facut.
Era meticulos,neobosit,discret,calculat si plin de ambitie...
Nefiind inca o persoana luata in seama,nimeni nu observa asta,dar in realitate era un dezgustator monstru impatimit de servilism...
In acelasi timp cultiva si mitul propriei nevinovatii...
Este povestea unui "intelectual"...
Ceea ce am nevoie,neaparat,sa schitez-ca stricta functie a povestirii-este fisa lui clinica:NEVROZA!Si poate chiar ma mult decat nevroza,nebunie.
Existau chiar si niste semne,cele ale degenerarii psihice,bineinteles.Avea,pe fata,totul rotund,ca si cum ar fi facut din cercuri concentrice-barbia,gura rotunjita.Numai ca aceasta din urma,atunci cand vorbea,isi pierdea rotunjimea si capata forme neregulate,dar tot nesigure,imprecise-si de aici o anume impresie care-ti repugna-cea pe care o avem de regula pentru lucrurile gelatioase..
Rotunjita ii era si fruntea,cu tamplele larg dezgolite pe care le desena o coroana rotunda de par rar,deschis la culoare-vag ascetic,ca de preot de tara,ca de avocat de provincie.
Rotunjimea dadea fizionomiei lui un aer copilaresc:insa copilul cu care aducea el era unul,asa,nitel,cam respingator...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu