Ganduri...folositoare si ganduri nesemnificative...

Da...azi m-am certat crunt pentru superficialitate...cel putin pentru o fractiune de secunda m-am simtit superficiala,deci o urma tot a existat,nu mai e doar o parere...
Azi nu stiu ce stare m-a incercat....in sinea mea stiam ca mama o sa fie bine,stateam chill si asta m-a speriat putin..nu cumva ma gandesc ca merit sa ii fie bine?Adica cum?De ce sa merit?Si de ce sa fie tot asa simplu?

Stateam in fata salii de operatie si ma gandeam la tot felul de lucruri...de obicei nu as fi rumegat nici un gand...ar fi fost tot fugitiv si sec,banal,uneori chiar amuzant(atunci cand realizam unde poate duce mintea unui om)....gandurile mele se asemanau cu niste fulgere,de exemplu,treceau pacienti iar eu ii priveam si ma gandeam...ce de oameni bolnavi sau treceau doctorii si imi spuneam..interesant si cu astia...au atata responsabilitate...

Acu insa nu a mai fost asa...acum ma gandeam..."Asa cum a iesit adormita din sala aia de operatie asa putea foarte bine sa nu mai iasa deloc..." Si am tacut si am simtit frica(desi teoretic sau scripturistic nu ar fi trebuit)dar am simtit-o....Si ma gandeam..."M-am rugat eu suficient?Am suferit eu suficient cu ea?I-am aratat eu,ei cat imi pasa?Am acceptat eu mai intai de toate planul Lui?"
Puhoaie de ganduri...ganduri ce mai apoi mi-au dat liniste...
Am gandit tot timpul si aberatii si chestii ce iti intaresc convingerile,dar realizez acum-nu am ajuns la nici un rezultat...Cred ca undeva pe drum m-am lasat batuta,cred ca am lasat unele "probleme"ce nu le faceam fata,undeva prin spitalul ala...e posibil in fata blocului operator sau la reanimare sau in salonul mamei....cert este ca nu le mai am si nici nu le mai stiu...
Si ma intreb?Este asta o dovada ca lasi in grija Lui toate lucrurile astea?M-am simtit oleaca mai putin trudita si impovarata...
Am retinut doar esentialul-NU MERIT,NICI NU CONTEAZA CE GANDESC EU,PLEACA DOAR CAPUL SI SIMTE SI CERE..O SA RAZI,DAR EL DA ORICUM!
Operatia s-a sfarsit mai repede decat mi-as fi imaginat(daca eram alcoolica nici nu simteam primul shut de orice as fi baut)....
Dupa o ora si ceva,vad un ghindoc palid cum iese intins pe pat,impins de un flacau,insotit de o asistenta draguta...Era oarecum treaz din anestezia aia...
Ajunsi la reanimare,o vad neputincoasa,ma apropii si ii mangai parul...PEY NICI NU MA ASTEPTAM LA ALTCEVA,ghindocul sensibil cum il stim,a inceput sa bazaie...bazzz bazzz....Opreste-te soro,ai nevoie de odihna!I-am sarutat fruntea!
Ea e MAMA.....!!!
Multam Lalei care m-a incurajat azi,multam in sinea mea fetelor care si-au tocit genunchii si si-au uzat cerebelul pentru mine si multam Laura(nici nu ai idee cat m-a ajutat msg tau)...
BIG HUH!!!
.........................................................................
Desi nu e ideal contextul,tin sa subliniez ca ieri m-a amuzat un papagal....
Nu stiu exact care din ele,Claudia sau Irina,ii raporteaza papagalului ca se mai intampla sa le fac oamenilor de prin lumea blogului cunostinta cu el,un mic-mare papagal...
Ideea e simpla....o fac pentru ca POT si pentru ca mi se dau motive!Ia nu mai suna taluta si ia evita sa mai vorbesti de tot ceea ce reprezint cu alti papagali/papagalite si totul o sa fie minunat!De ce?BAH,MA DERANJEZI NU AUZI!?!
.......................................................................
In final....il citez pe Orsino....

VA PUP,VA IUBESC,VA RESPECT!