Trecut-prezent,parinti-copii,putere-slabiciune...

In viata parintilor nostrii exista un mister...
Nu-i cine stie ce observatie...
Misterul parintilor sta in existenta lor.Exista lucruri-chiar cele mai abstracte si spirituale-care se traiesc numai prin intermediul trupului.Traite printr-un alt trup numai sunt aceleasi.
Ceea ce a fost trait de trupul parintilor nostrii nu mai poate fi trait de al nostru.Noi incercam sa-l reconstruim sa ni-l inchipuim sau sa il interpretam:adica sa ii scriem povestea.Insa acesta ne pasioneaza atat de tare pentru ca ceea ce-i mai important in ea ne scapa iremediabil.
Tot astfel,banuiesc ca nu vom putea trai trupeste experientele copiilor nostrii:trupul nostru e diferit de al lor si realitatea traita de trupurile lor ne este negata.
Stim cum se petrece fenomenul acesta-dat fiind ca traim si noi ,in trupul nostru,realitatea,in toata infinitatea ei de forme:insa in noi constiinta acestei experiente este atat de puternica incat o deformeaza si o degradeaza.Ea nu se prezinta deci numai ca o experienta buna de utilizat ca sa intelegem experientele analoage ale altora:dotate si ele bineinteles,cu acea calitate care ni se neaga noua,anume valoarea absoluta.
[Valoarea pierduta sau valoare castigata ramane valoare...]
Tot se identifica cu continuitatea trecutului.
Stabilizarea prezentului,se bazeaza pe acest sentiment al trecutului,ca mister ce trebuie retrait.Daca noi nu ne-am iluziona ca refacem aceleasi experiente existentiale ca ale parintilor,am fi cuprinsi de o mare angoasa intolerabila,am pierde sentimentul de noi insine,ideea de noi,iar dezordinea ar fi absoluta.
Trecutul determina formele de viata pe care le imaginam sau le proiectam pentru viitor.In acesta categorie-a celor care fac ceva-sunt cei putinciosi care pot fi si calai si cei neputinciosi care pot fi victime.
In cel putincios nu exista ambiguitate si tot asa si in cei care care se hotarasc sa se supuna celui putincios si sa beneficieze de putere drept recompensa.Victimele sunt insa profund ambigui:hotararea lor de a refuza puterea care le sta la indemana,ca sa creeze alta,intr-un maine incert,improbabil si adesea idealizat,nu poate sa nu dea de banuit.
Poate fi condamnat cel puternic(pentru abuzul lui de putere,pt violenta,agresivitatea si vulgaritatea lui)si pot fi condamnati cei care ajunsi la momentul optiunii,hotarasc sa stea de partea celor puternici,sa-i serveasca,cu scopul de a participa la putere,si putin,cateodata sa devina ei insisi puternici adevarati...
Desi nu vreau sa cred,sunt si din acestia comozi,tocmai de aceea se scrie despre ei,caci daca nu ar exista nu s-ar pomeni...
Ideea e ca de la parinti inveti sa iti urmezi cursul vietii,punandu-te in slujba puterii cu dezinvoltura tinereasca,pentru ca mai apoi asta sa iti asigure la batranete putere si prestigiu...

Care forta te conduce?

"Doamne"[murmura omul]

"Da"[raspunse Domnul]

"Nu sunt vrednic"[ingaima omul;si motivul il stia prea bine]

Domnul incepu sa rada cu bunatate.Omul il privi descumpanit:era oare asta o gluma?

"Da,nu sunt vrednic"[insista el gata sa-si dea pe deplin frau martursirii]

"Stiu,stiu-[facu Domnul,pastrand veselia aceea plina de bunavointa]-te intreb un lucru:Crezi tu oare in povestea cu Diavolul?Crezi cu adevarat in ea?"[il privea tinta parca luandu-l usor in zeflemea]

"Cum asa?"[ingaima iarsi omul]

"Crezi ca Diavolul poate sa te indrume catre Sfintenie,catre cea adevarata?Raul nu-i decat o experienta tranzitorie:nu se afla nici in inceput nici in sfarsit.Se cere sa treci prin ea si atata tot.Asadar,daca initiativa nu a pornit de la Diavol,care este doar un incident,de la cine o fi pornit?Al cui este/poate fi/planul de a se folosi de tine,un pacatos dintre cei mai abjecti,pentru a redefini sfintenia?Cine poate sa fi avut trebuinta sa faca sa cada negativul extrem,prin trairea pana la capat a pozitivului extrem?"

"TU"

"Asa este.A fost o gluma!Diavolul nu este o persoana,ci doar o simpla intruchipare,o masca.Eu mi-am pus-o pe fata si ti-am aparut inainte in nenorocita de lume in care traiesti.Trebuie sa ma folosesc de raul railor pentru a-l face sa devina cel mai bun si de o arbitrara contradicitie in termeni pentru a face sa triumfe lipsa de contradictii.Du-te acum si marturiseste toate acestea.Numai cu o conditie"

"Spune-mi"

"Cand te vei indeparta de aici,trebuie sa mergi drept inainte,fara sa te mai intorci,fara sa te uiti inapoi la mine..."

"Asa voi face"

...........nu trecuta nici 20de pasi si curiozitatea irezistibila pusese stapanire pe el:nu putu,literalmente,sa tine piept unei puteri,care din cerbicie il obliga sa se suceasca indarat si sa arunce o ultima privire.Si el intoarse capul o clipita,numai o clipita...

Forta Luminoasa era acolo...Dar nu mai avea chipul Domnului.Avea chipul Diavolului:cu ochi mici care priveau scanteind,cu pometi inalti si aprinsi de rumeneala aceea scarboasa,cu surasul de cersetor....

Faci diferenta dintre fortele care te conduc?

Teardrop on fire!!!

"Ceea ce va spun,nu este o poveste ci o parabola-incepu simpatica broscuta vorbitoare-si cum sensul acestei parabole este tocmai raportul unui autor cu forma pe care el o creeaza,mi se pare perfect inutil sa mai fac un preambul a ceea ce povestesc.

Vali [adica,un om care mananca,se spala,bea si face cam tot ce poate face un om sa supravietuiasca decent]a luat foarte normal avionul care pleaca de la Bucuresti spre Austria intr-o dupa amiaza de iarna-toamna a acestui an.

Se ducea pentru niste treburi de-ale lui,care n-au nici o importanta pentru intamplarea al carui protagonist este el.Nu o sa spun nici daca era inal sau scund,daca era brunet sau blond,daca era din Buc sau din Giurgiu,daca era un mic burghez sau un burghez mare,nu numai pentru ca toate astea nu au nici o importanta,ci pentru ca ar crea confuzie si atata tot.

Avionul decola normal,facu o curba larga si lua directia AUSTRIA...

Inlauntru aeromobilului incepu sa se traga din tigari si sa se bea bere,ceai:ba chiar in ceea ce il priveste pe V,sampanie.Nu era insa un pasager de prima clasa.

Observa privelistea....de sus Romania i se pare ignorata si subapreciata...

Numa ca nici nu apuca sa mai gandeasca ceva,ca in mijlocul acelei vagaune se prabusi avionul...Cand V deschise ochii,isi dadu seama ca supravietuise,lucrul asta se petrecu ca-n centrul unui tablou suprarealist...

Statea asezat pe scaunul sau,cu spatarul inaltat si cu centura de siguranta stransa pe burta,in pozitie verticala....

Insa acum s-a terminat cu gluma:ceea ce aveam de spus ca preludiu s-a terminat!

Am avut nevoie sa injgheab un raport intre protagonist si restul oamenilor...Raport atat de cunoscut incat miroase a banalitate...

MORALA:

Happy and story...el traieste,toti mor!!!:)))

Nu!El ramane vertical in orice situatie...caci este facut sa fie un lider...

Privind la poza postata si la ceea ce scrie in josul ei-observam urma de narcisism in care se scalda!

FELICITARI!!!!Am tinut neaparat sa specific ce inseamna sa vrei sa fi cineva!Desi fara esenta esti tot nimic...oricum V.cunoaste si esenta. ;)

Craciunul...

Ma bucur de El...in sinea mea ma bucur ca este...

E posibil sa fie o bucurie usor egoista,caci stiu ca El ESTE DOAR pentru mine...

Cred ca oricine isi poate imagina ca s-a nascut special pentru el...si nu isi poate imagina ci poate simti asta,este o realitate...

Ma gandesc(ca tot a vorbit tata de asta) ca este mai mare bucuria noastra de acum decat a celora de atunci...ei doar stiau prin profetii ca va veni,insa nu stiau cat de benefic va fi pentru cei de mai tarziu,respectiv pentru noi...ce avantaj,huh?

Nu este superficiala sau pura teorie aceasta bucurie...ea este acolo undeva...si ca sa o simti nu este nevoie sa iti torni cenusa in cap si sa arati prin sfintenie ca te bucuri,reprimandu-ti bucurii...

bucuria este...SI NU DOAR AZI..EA ESTE!

Ideea este ca desi poate El nu este inclus aparent in tot ce faci tu in acesta zi,privind acolo undeva in interior simti ca asta e ziua Lui...(si ca tot a venit vorba de zile de nastere...azi era ziua lui Puco...iar pentru asta,azi am mancat gogonele..;) ...)

Revenind,eu personal ma bucur de El...si ma bucur ca l-am cunoscut si mare...chiar am testat ce inseamna sa ai o siguranta...ideea ea ca stiu cum ii sa te duci direct la sursa stiind ca acolo e un raspuns clar concret si de ajutor pentru tine...

Asta ar fi unul din motivele pentru care nu poti sa nu te bucuri ca s-a nascut...

Mi-e dor de colindele din Carol...

Si ce daca plang?

........

Stiu ca fiecare dintre voi a trait experienta lacrimilor....

Am momente cand as vrea sa plang fara motiv si asta nu pt ca sunt emotiva...asa simt....asta demonstreaza sensibiltate?...nu stiu ce sa spun...

Simt nevoia sa plang cand simt ca nu merit ceva si totusi primesc,obisnuiesc sa plang cand Imi vorbeste atat de direct si personal...ma face sa ma simt mica mica...

Plang cand ma simt ocrotita si ciudat nu plang cand ma simt abandonata...asta ma nemultumeste si deci ma transforma intr un ghemotoc de nervi...ceea ce-i bine-ma ambitioneaza...

Nu am mai plans de ceva timp indelungat cu sau fara motiv si ma gandesc ca nici nu are rost...insa continui sa simt ca am lacrimile undeva infipte in gat,ceea ce face ca buza mea de jos sa tremure...

Ceva nu e la locul lui...

Mai acum cateva zile eram pe treapta a 6a...acum cred ca a2a treapta e toata a mea...

De ce ma aventurez in ceva ce nu e din lumea mea?

Ce parte din mine nu am reusit sa ordonez?Ce a aparut nou si nu imi da pace?Si cand o sa pot intelege ca eu nu apartin lumii asteia care imi provoaca aceste lacrimi...?

Mi-e dor de tara...

Ierburile de prin gradini...erau...acum dese si chiar si plantele pe jumatate salbatice,cum sunt salcamii care se pot ivi printre gunoaie,de-a lungul anumitor ziduri scunde si crapate sau a unor santuri murdare....

Chiar si in inima celor mai aristrocrate cartiere e o explozie vegetala...?

Ploaia cazuta in timpul zilei isi facuse loc printre vegetatia aceea saraca si neasteptata caldura o facea sa inmiresmeze locul...

In fata casei mele mult visate se afla gradina spatioasa,desigur o gradina de oras,cu iarba bine tunsa,cu tufisurile de merisor bine ingrijite,cu pini mari...

Rusticul acesta are bineinteles de a face cu cel pe care-l cunosc din vacantele de vara din copilarie(si care devenise unicul"la tara")...din pacate acum,ciudatenia in care traiesc imi da o senzatie mai acuta si aproape dureroasa ca ma aflu in fata unui oras pierdut intr-o lume compestra in care natura nu isi face aparitia in tot misterul ei...

Apasare...

Si tocmai de trupul ala erau ochii lui atrasi acum!
Dar in timp ce x il realiza,trupul adica,tot trupul care era acolo,acum,prezent,viu si de carne,cu mirosul lui,cu greutatea,cu caldura lui,cu posibilitatea lui e a dori si de a fi dorit,ca un fruct abia copt,gata de a fi cules sau poate negat,lasat neatins,rezervat unor acte pe care un burghez nu reuseste sa si le inchipuie,iata ca acesta incepu sa cante!
Cantecul lui,rasunator si placut,modulat in formele populare,chiar putin ridicol oarecum,prin absoluta-i fidelitate fata de canoanele muzicale care-l determinau,si in acelasi timp mistuitor ca atunci(cum se mai intampa uneori) cand iti impuie urechile(asa deodata)pe vreo sosea de pe langa mare sau in vreo straduta printre vechile case(care stau sa cada)....
Acel cantec,muta totul in alta parte si in alt timp.Relua o realitate atat de adanc uitata pe cat era de adanc traita.O,nu era nimic precis...poate....doar soarele cand apunea...-un ritual in care intreg cosmosul,impreuna cu milioanele de oameni uitati in colturile lumii,iau parte impreuna cu lumina soarelui ce-si pierde culoarea si a stelelor ce ies iarasi din mare sau de dupa vreun lant departat de munti albastrii de o albeata de nea care-i desparte de albastrul cerului...
..................................................
E vorba de o apasare...prezenta fortei unui alt trup asupra unei parti a trupului ei...Presiunea asta inseamna porunca si posesie....apasarea este rascolitoare,aproape paralizanta-ca aceea a unui stapan asupra fiarei domestice....
Apasarea o facu aproape sa isi piarda simtirile...

......

http://www.youtube.com/watch?v=LolJmyDjRsQ

Ce stare tensionata de bine....

Maya sau Gesi?

Maya

O sa razi dar Maya e minunata...

E o catelusa de o luna,cred...

Cand am vazut-o statea in pat..m-a vazut si nu a schitat nimic,poate ca si asta m-a atras la ea....

A fost adusa intr-un ciorap de Mos Craciun...cu fundita rosie la gat...

M-a cucerit!

A trecut timpul si s-a obisnuit cu noi,cu camera...

Se plimba in pat ca la ea acasa si are chef de joaca...plange daca e lasata singura si inca nu e atrasa de jucarii...are cerul gurii negru si labe mari,desi ea este asa mica....

A facut pisu in pat si a fost mustrata,desi nu cred ca inteles ea mare lucru...

Isi da singura fundita jos de la gat si e o neastamparata...

Realizez ce inseamna sa te atasezi de un ghindoc ca asta...e superba!

Desi nu este ca in poza din articolul de acum cateva zile cu cutu pe care mi-l doream,e firava si dulce!

Maya acum doarme...e o puturoasa!

Revin cu mai multe poze cu ghindocul ;)

Examen indepartat...

Ma nemultumeste gandul ca uneori Il vad pe El ca pe un examen indepartat si de multe ori ma gandesc:"Lasa ca mai am timp sa ma apropi de El" asa cum fac si cu BAC-ul,de exmplu.."Lasa ca mai am timp sa invat..."

Am momente cand in graba zilei Il vad indepartat,nicicum prioritar...

De fiecare data cand se intampla asta imi impun sa ma gandesc la El mai mult si ma rog...caci am invatat ca El e acolo chiar daca nu Il simt...de fapt am descoperit ca e gresit ca punctul pivot in relatia noastra sa fie sentimentele...

El este oricum!

doi in unu

Cu lumea puterii n-am avut decat legaturi puerile...

Daca un om este egal cu un altul,in asa masura incat sa fie unul si acelasi,care dintre cei doi e cel adevarat?

Care este cel cu care celalalt seamana sau,mai bine zis,cu care celalalt se identifica?

Care este primul dintre cei doi,ca termen de referinta?

Incet,incet,cu toate acestea,"waste land-ul"acesta,care mai la inceput avea o forma,sfarsi prin a deveni inform...

Nu mai era nimic.

Era simpla prezenta,materie si intindere...

Un anonim cu buruienis,neinstare sa fie tragic...

Simpla cladire nu-mi apartine,dar ma face nostalgica

Nu!

Nu imi place ca m-a apucat nostalgia....se presupunea ca trebuie doar sa ma bucur de Marcel Iures si sa ascult Holograf,fara sa fiu atinsa in vreun fel...

Am picat testul se pare sau nu...?

Nu...caci nu cei de mai sus sunt motivul spleenu-lui...

Ideea e ca imi rasuna si acum in minte cuvintele profei (Streza)..."E penultima voastra vacanta..."

Am rascolit peste tot si am cautat poze de acum cativa ani din acest liceu...

Desi ultimele luni,daca nu ultimul an,a fost unul neplacut cand vine vorba de scoala...o sa imi lipseasca crunt tot...daca nu ce este ACUM,ce a fost candva....

..........................

Atunci cand scrii fara sa te gandesti ca dai la iveala un secret,adica sincer,iti dai seama ca dai la iveala un secret pe care nu stiai ca il ai....

.........................

Apa in tumult cu marea pajiste fie ea sau nu nocturna,ramasa la fel timp de inca vreun an...apoi disparu...Descrierea ei asigurandu-i autenticitatea...Infinitatea tipurilor si episoadelor din aceasta lume ma coplesesc...Trecerea printre toti acestia a mea,care nu cutezam decat sa observ,a facut sa se schimbe mersul firesc al lucrurilor...Nu ma mai asteapta nimic acolo/aici...

Ma intreb de ce au schimbat portile?Imi vine sa plang cand vad schimbarile...vreau portile liceului acelea vechi si albastre!!!!

Pieptul mi se-ngreuie..e greutate nenaturala..Am pierdut ceva sau o sa pierd...

M-am apropiat prea mult de ceva ce nu imi apartine...e o simpla cladire...interiorul(cei care il conduc),nu e asa frumos ca si caldirea...uita de ea!

Lucrul care ma proiecteaza cu violenta nimicitoare indarat fata de mediul acesta este lipsa unui halou in care el sa se poata nuanta sau sa isi schimbe formele sau a unei zone libere in care el sa se poata contempla,analiza...

El,liceul,nu are identitate,idealism...este ceva posibil de realizat de putini,dar exprimat de majoritatea...

Fatadele micilor cladiri....nu sunt decat niste fatade...

O copilarie nefericita si urmarile ei..

Inca nu stia care este scopul vietii lui.Era ca un vierme inlauntru gogosii.Si totus,potential,era ceea ce vroia el sa fie:si ca urmare,in comportamentul lui existau manevre,pe care eu in mod neobiectiv,le-as numi abjecte,ale cuiva ce vrea sa ajunga la niste teluri pentru care in realitate nu era facut.

Era meticulos,neobosit,discret,calculat si plin de ambitie...

Nefiind inca o persoana luata in seama,nimeni nu observa asta,dar in realitate era un dezgustator monstru impatimit de servilism...

In acelasi timp cultiva si mitul propriei nevinovatii...

Este povestea unui "intelectual"...

Ceea ce am nevoie,neaparat,sa schitez-ca stricta functie a povestirii-este fisa lui clinica:NEVROZA!Si poate chiar ma mult decat nevroza,nebunie.

Existau chiar si niste semne,cele ale degenerarii psihice,bineinteles.Avea,pe fata,totul rotund,ca si cum ar fi facut din cercuri concentrice-barbia,gura rotunjita.Numai ca aceasta din urma,atunci cand vorbea,isi pierdea rotunjimea si capata forme neregulate,dar tot nesigure,imprecise-si de aici o anume impresie care-ti repugna-cea pe care o avem de regula pentru lucrurile gelatioase..

Rotunjita ii era si fruntea,cu tamplele larg dezgolite pe care le desena o coroana rotunda de par rar,deschis la culoare-vag ascetic,ca de preot de tara,ca de avocat de provincie.

Rotunjimea dadea fizionomiei lui un aer copilaresc:insa copilul cu care aducea el era unul,asa,nitel,cam respingator...

Wake up!

1.Sper sa te mandresti ca te iubesc!

2.Te iubesc.

3.Am vrut sa imi pun la numar NGI,dar nu au avut.

4.Flacaul care a venit la mare.

5.Imi e dor de tine.

6.Imi este dor e tine GABI.Poti sa zici ce vrei tu.Eu nu pot ascunde ca tot te iubesc din suflet.Nu pot.

Nu stiu ce fel de post este acesta...am postat...asta pentru ca nu stiu ce raspuns as putea sa dau la ce scrie mai sus...desi am dat unul..."Serios,hai sa incetam.Am TOT ce imi trebuie de la ....,chiar nu are rost sa insisti..nu vad rostul..."

Imi pare rau,dar EU NU VREAU SI NU POT sa te ajut sa descoperi ce inseamna cu adevarat cuvintele de la numarul 2...

My little dream...

Cat de comun mi se pare tot!

Ma gandesc ce ar fi viata fara banal...

Am descoperit ce inseamna lipsa de banalitate prin Yanni-Nice to meet you (multam Alex)....

Yanni a ajutat la acest proces de descoperire...a fost ca o revelatie...

Profit la modul nesimtit de Yanni,fac abuz crunt...caci ma linisteste...de fapt imi da o stare inaltatoare...

Cand ascult melodia,nu stiu de ce o asociez cu o tipa bruneta cu codite impletite,cu ochi mari si verzi,cu un ten luminos si spelb,cu obraji imbujorati,cu buze pline,imbracata intr-un costum asemenea cu cel al scotienilor,dansand si zambind continuu....

Asta ma bucura!

Cred ca toti avem cate un Yanni...

Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=urt_uKZBRNM

Big feelings...

Ma intorc dimineata din partea cealalta a Bucurestului...a fost o noapte alba...de aceea ma regasesc intr-o ursoaica in hibernare...merg agale,molatec si incerc sa imi tin capul drept...
La metrou persist in agonie...mirosul ala imi face bine...desi ma gandesc...:"Nu mai bine ajungeam acasa mai repede in BMW X5?"....neah!!!! prefer mirosul de metrou...
Scarile rulante imi obosesc privirea dar continui sa ma fortez sa privesc acolo...
Desi e Duminica dimineata,sunt destui oameni in metrou..."Huh,astia nu au somn?"....ma privesc cu interes si as vrea sa ma pot simti stanjenita...nimic!
Ei,gata ca vreau sa ascult muzica...foarte interesanta melodia Beautiful-Mandalay...
Ajung si la iesirea gurii de metrou la Stefan cel Mare....ies si incerc sa resir..."Vai,dar frig este afara...nu mi place ca ploua si mai bate si vantul...mi-as fi luat umbrela degeaba...vantul o facea terci.."
Trag aer in piept cu curaj si pasesc...scot capul in lume ca un melc si urc treptele de la metrou pline de chistoace de tigari,urina si gunoaie...
Pornesc spre casa...cat de familiara imi este zona...stiu ca mai in fata cu cateva blocuri sta mama lui Stefan Banica(ce de amintiri)...pe stanga este stadionul,mai in fata este Biserica Doamna Oltea(pfoa...acolo am lasat cu siguranta o parte din mine)....apoi de la Biserica drumul este bifurcat....alege-inainte sau la dreapta...
Aleg la dreapta sa o pot lua pe langa parc,am mai multe amintiri pe aici...in fata e drumul parcurs de 282 si 182...ce sa vad pe acolo Billa?ICSIM-ul?neah!!!
Si pornesc...nici nu mai stiu la ce ma gandesc...
Imi trece prin minte ce am trait de aseara pana dimineata...sunt franta desi au fost cateva ore bune in care m-am simtit frumos....MULTAM!
Zambesc acum satisfacuta!Nu mai conteaza nimic decat acest sentiment!
Sunt deja la statia 282-ului de la Circ...trebuie sa traversez...
M-am pierdut undeva pe trecerea de pietoni....

Febra iubirii

Stai comod langa mine in pat...Nu vorbesti si asta ma scoate din minti,dar tac si eu...

Ma intrebi daca vreau mandarina si nu te refuz,ma bucur ca ai indraznit sa imi vorbesti totusi...

Incep sa iti povestesc cum ti-am visat ochii...te intimidezi...inca ai ramas naivul pe care il stiam...

Ma apropii sa te imbartisez si zambesti strengareste...te-am lasat prea mult timp sa crezi ca tu controlezi tot...dar tac,imi asez capul pe bratul tau si inchid ochii..ma strangi la piept si respiri greu...

In momente ca astea imi doresc sa ramanem mobilizati...

Continui sa iti vorbesc despre vis...ma asculti parand distant...in tot acest timp numai eu stiu cat de repede iti bate inima...

Nu ai stare si imi atingi gura,facandu-ma sa tac...de ce ti-e asa greu?

Iti mangai degetele si le indepartez de pe buzele mele...apoi iti ating fata si te rog sa stai linistit...te simti alintat si te supui...

De data asta nu mai vorbesc...iti sarut doar ochii...

Urasti iar in acelasi timp iubesti momentele astea...

Preferi sa rupi tacerea ridicandu-te din patul nostru...sunt acum singura sub asternut...nu ma deranjeaza,dar te simt singur...

Ma asez pe covor si imi pun capul pe picioarele tale...cat iti doresti sa ma respingi violent,dar nu o faci...

Tacere....

Adorm...dar tresar brusc cand simt cum adie un vant rece..."Nu,nu am adormit..cum as putea..."imi zic si imi doresc sa ma ridic nervoasa si plina de dorinta sa il cert,caci mi-a luat caldura ta...

Ma opresti,ma ridici cuprinzandu-ma in brate si imi asezi capul pe perna...iti simt acum pasii inceti si rasuflarea rapida prin camera...ce te nemultumeste?Cum vrei sa fiu si ce vrei sa transformi?

E de vina camera asta mult prea obisnuita cu noi?E de vina patul obosit sa ne poarte trupurile?E de vina asternutul ce ne inghite sudoarea?E de vina perna ce ne poarta parfumul?

Cedezi si te asezi langa mine...te simt atat de calm acum...

Ai uitat tot si te-ai asezat sa ma privesti...imi desenezi in umbra conturul nasului si buzelor si imi atingi cu varful degetelor gatul...

Lampa face ca imaginea reflectata in perete sa fie supradimensionala....si asta te sperie....

Imi intorci spatele,dar ma privesti in oglinda imensa de pe perete....sunt ghemuita si eman dorinta de afectiune...

Nu ma poti lasa asa...deja imi sprijini capul in mainile tale si imi saruti buzele...

Iti asezi capul pe pieptul meu chinuindu-te sa imi gasesti inima...te simti in siguranta acolo sau vrei sa descoperi daca ai fost vazut delirand in febra dragostei?

Adormi acum...

Tac si ma bucur de inca un sfarsit de zi linistit si intunecat,luminat doar de lampa de pe noptiera ce schimonoseste imaginea noastra ce obisnuieste sa te sperie...

Zambesc,e o alta seara in care te-ai descoperit,m-ai descoperit..

Imi aduci a nu stiu cata oara linistea si de data asta adorm linistita langa tine,stiindu-te aproape,dorind sa visez ca esti soarele de care m-am indragostit,inca de mica,pe malul marii...

O DATA CU PROGRESUL CIVILIZATIEI,STAREA DE SPIRIT A UIMIRII OBOSESTE..

"Lumea noastra si-a pierdut simtirea,in general,starea de spirit a uimirii.Ne-am maturizat.Nu ne mai taie rasuflarea un curcubeu sau parfumul de trandafiri,bunaoara,asa cum se intampla pe vremuri.
Blazati,afisam de-acum,intelepciunea sofisticata a lumescului.Nu ne mai jucam cu degetele in apa,nu mai strigam la stele si nu ne mai strambam la luna.Apa este H2O,stelele au fost clasificate,iar luna nu mai este o roata de cascaval.Multumita televiziunii prin satelit si avioanelor cu reactie,putem vizita locuri accesibile odata doar unora ca Columb,Balboa sau altor exploratori temerari.
Cat de injositor.Sa fi redus de la teofanie la pacoste.
Preocupati intr-o asemenea masura de noi insine,de cuvintele pe care sa le rostim,de planurile si proiectele pe care le ticluim,devenim imuni la gloria creatiei.
Abia daca mai observam norul care acopera luna sau stropii de roua care sta sa cada peste petalele de trandafiri.Gheata de pe iaz care vine si trece.Murele care se coc si se usuca.Evitam frigul sau caldura.Greblam fiecare frunza,indata ce atinge pamantul.Suntem tot mai comozi si traim vieti tot mai practice.Pierdem experienta fascinatiei.
Prezenta din umbra a Lui ne este relevata nu doar in Duh,cat si in materie-intr-un curcubeu arcuit pe bolta dupa o furtuna de vara,in zborul unui vultur,intr-o cerboaica blanda sagetand padurea,in Simfonia a 9a a lui Beethoven,intr-o femeie cu parul in vant...."

http://www.youtube.com/watch?v=AyenswS_0Zw

Fumuri si fantezii

Nimic nu este mai sexy ca fumul de tigara,scos pe narile transpirate si inrosite ale unei femei....

Ma privesti cum trag insetata din tigara aia si ti se pare atragator...

Imi imiti gesturile buzelor atunci cand ele se lipesc de tigara si iti doresti sa faci cunostinta cu nervii lor,sa te plimbi pe toata suprafata lor,inspectand,tatonand zona,pentru ca mai apoi,deja cunoscand-o sa te joci cu ea ori de cate ori ai chef...

Si ma intreb daca e corect ce incerci?

Nu e cumva doar placere personala si stricta?

Duc tigara spre gura si astepti inghitind in sec sa trag urmatorul fum...se aude sfaraind nicotina si se vede capatul tigarii inrosindu-se mai intens...

Acum...arde tigara...

In tot acest timp ti-ai tinut respiratia pentru a nu strica momentul,pentru a putea savura din plin privelistea...dupa un timp,fumul inspirat pluteste in aer...ai ramas adancit in fantezii...

Ti-ai dedicat timpul acestui moment in care fumul se strecoara printre buzele mele intr-un mod pe care tu il adori...si taci acum....si ma privesti...

Tigara e pe sfarsite si fantezia ta la fel....

Te rogi,cersesti ca un milog sa intorci clepsidra,vrei sa traiesti in mod repetat si intens bucuria de a ma privi,tinand intre degete tigara...salivezi sa ma vezi cum scrumez fie chiar si pe jos...imi adori forma mainilor...

Ma implori sa iau paharul umplut cu acea licoare(care zici tu,imi face bine) cu mana in care am tigara si sa il duc spre buze...

Buzele mele sunt deja uscate si imbacsite de mirosul de tutun,le vrei umede pentru noul tau tablou pictat in minte...

Si apuc paharul cu mana in care am tigara si beau acum...fumul de tigara se ridica...combinatia culorii din paharul cristalat si aburul de fum,o ingheti in mintea ta...este imaginea pe care iubesti....

Scrumez acum...

Pentru ultima oara duc spre gura tigara...esti deja beat de adorare...ti-ai asezat fata in palme si ma privesti oftand...din nou se aude arzand tigara...inchizi ochii si lasi capul pe spate...te-a invadat secventa...

Stai cu ochii inchisi calculand,dupa auz,cand urmeaza sa scot fumul pe narile mele mult prea obosite...si momentul se apropie...

Iti deschizi ochii si fumul deja se pregateste sa-si faca loc sa iasa...iti repezi gura pe a mea si rapesti tot fumul ce se afla in interior...

Acum...e randul meu sa te privesc cuprinsa de adorare si fantezie cum risipesti in aer fumul acela ce candva a fost al meu...

Cat ai visat sa faci asta!

Ciudat....

...am visat ca aveam caine...

Am ajuns sa vreau un caine...daca nu am avut noroc de soparla(pt ca mi-a aruncat-o mama)macar sa am noroc de un caine...

Nu mai vreau hamsteri,nu imi mai plac acvariile cu pesti pe care le avem,mi-e dor de broscuta testoasa care a murit,si am adorat-o pe lupoaica aia cu botul lung si pe Otto,dar...vreau un ghindoc de caine...

Acestea fiind spuse...inchei postul asta lungggg si ma gandesc la un nume pt ghindoc...

Ajutor!!!! Iar ma invadeaza animalele rationale...

Am zis sa nu mai las ca gandurile astea referitoare la scoala sa imi napadeasca din nou mintea si inima,dar nu am avut noroc...astfel dupa cateva minute bune de munca de lamurire am primit ajutor si am realizat ca e chiar penibil ca majoritatea oamenilor(cel putin sper sa nu ma insel cand ii consider maturi,caci totusi sunt trecuti de 30de ani majoritatea)sa vada un dusman intr-un copil de 19ani,dar..:)) :)) uite ca ii posibil...desi eu nu lupt impotriva lor...ar fi chiar un tablou amuzant....
Ma vad un inamic doar pentru ca ei nu's capabili sa ia o decizie favorabila...caci eu nu atentez la statutul lor...chiar ma lasa rece...dar e urat oricum...cum sa deschizi un conflict cu un copil...
Asta m-a amuzat si mi-a dat starea asta care o am acum...adica's chill....
E posibil sa ma fi chinuit eu mai pana acum cu multitudinea asta de ganduri,cand e asa simplu....trebuia lucrat la atitudine...caci a mea cel putin,am constatat ca era gresita...pana mai acum cateva zile...dedicam 40%din timpul meu in aceasta dorinta de dreptate...
Acum stiu ce am de facut...desi nu e de dat inapoi,am facut cunostinta cu atitudinea corecta si ma bucur ca am intalnit-o...
Patti mi-a trimis un mail interesant acum cateva zile..ceva legat de microbul pierderii timpului...poi dap... :d asta-i motivul de te mai cuprind ganduri deastea referitoare la animalele astea rationale,numite oameni...
Ideea e ca agenda ta ar trebui sa fie plina cu ceva placut si folositor...la asta m-a ajutat C...ideea lui suna asa-propune-ti un tel si timpul tau sa fie dedicat lui pana il implinesti,cum ai terminat cu el adauga altul si tot asa...si e o strategie satisfacatoare,zic eu...
Am rezolvat-o si peasta...chiar ultima mea dorinta ar fi fost ca acum de Sarbatori sa fiu preocupata de Inspectorate si Minister...TOATE LA TIMPUL LOR!
Acum ma bucur(ca tot e atmosfera de asa natura,desi lipseste zapada...) de Adi http://www.youtube.com/watch?v=orizn4UTVJQ

Mosu...:)

Desi nu mai sunt acel copil care isi lustruia ghetele pt a fi umplute de"mosu"(care ciudat,mai tarziu am aflat ca mosu poate fi si femeie si babat...o femeie de inaltime medie,cu parul scurt...si un barbat brunet,nicicum grizonat...)vreau sa mai simt in familie macar o ambianta asemanatoare cu aceea in care abea asteptam zorii sa ma infrupt cu bunatatile de prin ghete...si aveam rabdare sa caut,chiar daca era necesar sa indes manuta mea mica pana in botul ghetelor...

Asa ca aleg sa depan amintiri de genul cu familia...frumos sentiment....

Imi trece prin minte copilaria mea din Unirii(desi locatiile copilariei mele au variat)...wow...guma Minti/Turbo...napolitane spiralate cu crema inauntru,ciocolata Africana(pe vremea aia era ceva),halvaua de atunci...pfoa..cat de multe erau...mi-e dor de iernile din Unirii si de zapada de cativa cm buni(sau poate ni se parea noua fiind micuti,totul era mare)...mi-e dor sa mai facem oameni de zapada mari cat tata si de cazematele din parcarea din spatele blocului...mi-e dor sa o aud pe mama cum ne striga pe geam la masa si cum intram in casa ne baga manusile inghetate intre elementii caloriferelor,apoi ne dezbraca si ne aseza la masa,simteam gustul mancarii fierbinte care ne inunda si rasfata papilele,mi-e dor sa mai simt mirosul de scaune abea incleiate....mi-e dor de vara...mi-e dor sa mai sarim gardul bisericutei in care vesnic ne agatam si ne rupeam gecile,de blocul(impropriu spus,gangul) in care statea Madalina si Florina,unde se zicea ca la un etaj(nu mai retin care,dar stiu sigur ca undeva era o cada sau ceva de genul pe hol)e un mort...o rupeam la fuga cand ajungeam la etajul ala...:))) mi-e dor sa ma venim transpirati de la joaca si sa mergem la frizeria din fata magazinului "gargantua"sa cerem un pahar cu apa(eram veterani p'acolo,ne stia toata lumea)...mi-e dor sa mai simt mirosul de la sifonaria de pe lipscani,sa mai asist la carnavalurile din parcare,sa mai intru in vagauna aia(cica era o cladire veche,pastrata ca momument)si sa gasesc gloante,sa ne mai jucam elasticul si coarda cu Andra(ea parca il avea pe Max) sa mai colind Hanul lui Manuc de unde beam intotdeauna parca cea mai buna apa...(cel mai superb Han) sa mai astept cu nerbdare sa vina Matt in Romania...

Sa mai iesim in seara de Revelion cu familia in zapada....sa.....

Gata...ma duc jos la ai mei....mi-am amintit de multe lucruri frumoase(am deviat,de la iarna si mos,a ajuns la amintirile si de pe vremea cand locuiam in Socului si amintirile de la tara..)....m-au umplut!

Shape of my heart...

In fata Ta sunt sincera,sincera...de vreau nu vreau,nu am alta varianta...

Suntem prieteni si asta imi ajunge,nu caut mai mult...desi Tu esti TOT...

Spune-mi ce ai facut,ce ai schimbat in mine,cum ai unit liniile dintre noi?

Linii ce m-au convins ca Tu esti linistea care m-a facut sa vorbesc,vocea care dormea in mine,credinta care m-a facut sa privesc in ochii Tai...

Tu esti cel care imi alimenteaza sentimentul ca inaintea Ta sunt libera sa te iubesc si sa nu mai am nevoie de nimeni...si asta doar cand privirea ta poposeste asupra-mi...

Si astfel am cunoscut o alta viata...ai intrat in viata mea si ai devenit dorinta mea implinita,nu mi-a fost dificil sa imi gases calmul..mi-ai vorbit inimii...ai devenit adevarul meu...

Intr-un moment am stiut ca Tu esti Universul meu si simt ca iti doresti sa descopar zilnic putin mai mult din Tine...

Esti aici ca o ploaie de vara...ma arde si ma uda in acelasi timp...

E totul gri,e totul alb sau negru....esti aici ca sa imi pazesti singuratatea...

Tu de cine esti indragostit?

Interesanta stare am trait azi...am realizat cat de importanta sunt pentru El....am simtit ca imi vorbeste DOAR mie.

Eram intr-un cerc(ideea e ca toti stim ce reprezinta cercul,huh?deci vezi aici profunzimea...)doar noi doi...atunci am stiut cat de pretioasa sunt...Tu ai simtit cum e cand El te vede DOAR pe tine?Pfoa,e un sentiment suberb,desi DA,nu merit...

De ce?Il impart cu atatia altii,timpul care ar trebui sa il dedic Lui,il dau altora,sentimentele mele le ofer si altora,in gandurile mele apar si altii...etc...Sunt eu fidela astfel?

As vrea sa cred ca DA,pentru ca merita,de fapt...ii apartin Lui,aceluia care ma cunoste atat de profund,care imi cunoaste fiecare linie a imperfectiunii(chiar si pe cele fizice-fiecare rid sau fiecare fir crescut din spranceana),fiecare gand inainte sa il spun,fiecare dorinta,fiecare atitudine,care imi cunoaste inima asa cum este ea si care mi-a dat forma chiar si corpului astuia in care ma misc,iubesc,alerg,cant,vibrez,slujesc,ma supun,ma revolt,ma accept....

Am ajuns astfel sa imi spun:"Uite ca sunt indragostita!"...desi nu stiu eu care e faza cu indragosteala asta,simt ACUM cum e sa iubesti pe cineva care te stie EXACT asa cum esti si TE IUBESTE pentru asta,care te cearta cand bati apa in piua,care te iarta cand gresesti,care nu te minte niciodata,cineva in care domneste altruismul si dezinteresul de orice natura,care iti da tot timpul pe care il are,care se ocupa de tine din toate punctele de vedere,cineva cu care traiesti tot la maximum,cineva care iti ofera andrenalina,dar care te si tempereaza,cineva care atunci cand nu ai idee ce sa faci sau alegi te indruma,cineva care te surprinde cu bandetea si sacrificiul Lui,care iti cere incredere ta garantandu-ti-o pe a lui si care vrea sa simta ca il consideri protector...

Merge inaintea ta si te conduce si tu il urmezi orbeste,caci IL IUBESTI..o faci sincer...

Hmm..poi cum sa nu ai siguranta intr-o relatie,iubire ca asta?

Mergi doar purtata pe acest drum si experimentezi acest drog ce te tranforma intr-o dependenta fara remediu...

DA...sunt drogata irecuperabila!Nu e microb,e viciu!

Rare ori ma regasesc in sentimentalisme,de obicei rationez,insa azi chiar am simtit ca DOAR eu exist pentru El.

Nu e ceva melodramatic,e ceva ce TU alegi,iar apoi formati impreuna...sunt etape ce necesita timp...

Azi realizez ca am facut cea mai buna alegere...dintre dragoste si demoni,am ales dragostea,desi demonii pot fi atractivi uneori,dar atat de limitati si nesatisfacatori!

AZI STIU CUI APARTIN,CACI AZI M-AM SIMTIT INDRAGOSTITA!!!

PS:Tin sa subliniez cata importanta are rugaciunea sincera...fetelor(M&M) multam...tare mult m-am bucurat cand am vazut-o pe mama plimbandu-se pe holurile spitalului Coltea fara nici o problema..facea jogging ;) ...Cum am mai spus....stim in cine ne incredem...Big Hug!

Ganduri...folositoare si ganduri nesemnificative...

Da...azi m-am certat crunt pentru superficialitate...cel putin pentru o fractiune de secunda m-am simtit superficiala,deci o urma tot a existat,nu mai e doar o parere...
Azi nu stiu ce stare m-a incercat....in sinea mea stiam ca mama o sa fie bine,stateam chill si asta m-a speriat putin..nu cumva ma gandesc ca merit sa ii fie bine?Adica cum?De ce sa merit?Si de ce sa fie tot asa simplu?

Stateam in fata salii de operatie si ma gandeam la tot felul de lucruri...de obicei nu as fi rumegat nici un gand...ar fi fost tot fugitiv si sec,banal,uneori chiar amuzant(atunci cand realizam unde poate duce mintea unui om)....gandurile mele se asemanau cu niste fulgere,de exemplu,treceau pacienti iar eu ii priveam si ma gandeam...ce de oameni bolnavi sau treceau doctorii si imi spuneam..interesant si cu astia...au atata responsabilitate...

Acu insa nu a mai fost asa...acum ma gandeam..."Asa cum a iesit adormita din sala aia de operatie asa putea foarte bine sa nu mai iasa deloc..." Si am tacut si am simtit frica(desi teoretic sau scripturistic nu ar fi trebuit)dar am simtit-o....Si ma gandeam..."M-am rugat eu suficient?Am suferit eu suficient cu ea?I-am aratat eu,ei cat imi pasa?Am acceptat eu mai intai de toate planul Lui?"
Puhoaie de ganduri...ganduri ce mai apoi mi-au dat liniste...
Am gandit tot timpul si aberatii si chestii ce iti intaresc convingerile,dar realizez acum-nu am ajuns la nici un rezultat...Cred ca undeva pe drum m-am lasat batuta,cred ca am lasat unele "probleme"ce nu le faceam fata,undeva prin spitalul ala...e posibil in fata blocului operator sau la reanimare sau in salonul mamei....cert este ca nu le mai am si nici nu le mai stiu...
Si ma intreb?Este asta o dovada ca lasi in grija Lui toate lucrurile astea?M-am simtit oleaca mai putin trudita si impovarata...
Am retinut doar esentialul-NU MERIT,NICI NU CONTEAZA CE GANDESC EU,PLEACA DOAR CAPUL SI SIMTE SI CERE..O SA RAZI,DAR EL DA ORICUM!
Operatia s-a sfarsit mai repede decat mi-as fi imaginat(daca eram alcoolica nici nu simteam primul shut de orice as fi baut)....
Dupa o ora si ceva,vad un ghindoc palid cum iese intins pe pat,impins de un flacau,insotit de o asistenta draguta...Era oarecum treaz din anestezia aia...
Ajunsi la reanimare,o vad neputincoasa,ma apropii si ii mangai parul...PEY NICI NU MA ASTEPTAM LA ALTCEVA,ghindocul sensibil cum il stim,a inceput sa bazaie...bazzz bazzz....Opreste-te soro,ai nevoie de odihna!I-am sarutat fruntea!
Ea e MAMA.....!!!
Multam Lalei care m-a incurajat azi,multam in sinea mea fetelor care si-au tocit genunchii si si-au uzat cerebelul pentru mine si multam Laura(nici nu ai idee cat m-a ajutat msg tau)...
BIG HUH!!!
.........................................................................
Desi nu e ideal contextul,tin sa subliniez ca ieri m-a amuzat un papagal....
Nu stiu exact care din ele,Claudia sau Irina,ii raporteaza papagalului ca se mai intampla sa le fac oamenilor de prin lumea blogului cunostinta cu el,un mic-mare papagal...
Ideea e simpla....o fac pentru ca POT si pentru ca mi se dau motive!Ia nu mai suna taluta si ia evita sa mai vorbesti de tot ceea ce reprezint cu alti papagali/papagalite si totul o sa fie minunat!De ce?BAH,MA DERANJEZI NU AUZI!?!
.......................................................................
In final....il citez pe Orsino....

VA PUP,VA IUBESC,VA RESPECT!

1 Decembrie

Tare mult as fi vrut sa vad si eu defilarile de prin Buc...nu am reusit...timpul meu e limitat...mai ales ca vine BAC-ul,vin Sarbatorile si mai sunt si alte lucruri care imi ocupa timpul...is aglomerata...dar macar imi pot imagina cum au fost...

Inchid ochii si...neah...ce-i cu defilarile astea?Nu am in minte altceva decat pe Mihai...

Reprezinta ceva ziua asta,serios...Mihai al nostru cel viteaz ar trebui felicitat..

Infaptuirea Romaniei Mari reprezinta un vis secular ar romanilor de a se afla impreuna din Banat pana in Nistru.O Romanie ce prezenta pe atunci oarece dificultati...trebuiau sa se sa adune si sa gospodareasca oameni care nu s-au aflat niciodata sub aceeasi carmuire....greu,huh?

Ce uneste pe romani pana la urma?LIMBA...traim un sentiment national exclusiv intemeiat pe faptul ca vorbim aceeasi limba...

La noi,cimentul este limba!

Inchide ochii..mai simti sau mai traiesti tu ceva din ce a fost?Mai lupta Base sau oricare al papagal pentru Romania?ALOO...mai sunt inca schimbari de facut!

Parca imi si imaginez adunarea nationala de la Alba Iulia,adunare populara din 100000 de oameni care au decis unirea Ardealului cu Regatul Romaniei...

Si la noi vad multimea de purici care egoisti,nicicum altruisti,voteaza in unanimitate PROSTIA!

"In timpul acesta se poate vedea ca n-am crutat nici cheltuieli,nici osteneala,nici sange,nici insasi viata mea,ci am purtat razboiul asa de mult timp singur,cu sabia in mana fara sa am nici fortarete,nci castele nici orase,nici cel putin o casa de piatra unde sa ma pot retrage...."(Mihai Viteazul despre el insusi)

Numa simtiti cuvintele astea...pentru asta a fost omorat in 1601...

Dar ce mai conteaza huh?

......................................................................................

Tare mult as fi vrut sa fiu cu fetele azi sa-l pot sarbatorii pe El,care a infaptuit chiar si Marea Unire....

Macar am o consolare...daca nu mai pot trai la aceeasi intensitate ce a fost in 1593,caci vremurile au apus...macar sa ma bucur de cel care a facut posibil tot ce a fost atunci...cu bune cu rele...

......................................................................................

Am zis ca schimb atmosfera....Da,vin Sarbatorile!

Alt sentiment oarece trist.....am observat ca nu mai simt spiritul(ca sa zic asa)Sarbatorilor....constat ca eu is cea gresita...am uitat cred care e faza cu Sarbatorile astea....nu e vorba de brad,sarmale,portocale,zapada,globulete,cozonaci....e vorba de Craciun....de El....e doar un ghindoc de copil...de obicei te bucuri cand vezi un bebelusi...de ce nu este El punctul pivot,central?

Mai apoi vine Revelionul....hey,nu e o petrecere obositoare in care te dezmati la maximum....e vorba de bilantul acela al anului ce a trecut...

In seara de Revelion,cantaresti si-ti doresti sa existe o schimbare...aspiri catre mai mult,catre mai sus...

......................................................................................

In seara de Revelion o sa ii simt lipsa lui Puco teribil...o simt deja si arde atat de tare...mi-e foarte dor de el...nu-mi ajunge ziua sa descriu sau sa compar ziua de Revelion cu el si fara el...

In seara de Revelion insa sper ca o voi avea pe Babita....ea e purtatoarea amintirilor cu Puco....macar atat...desi vreau sa nu mai stiu nimic sau sa nu mai intalnesc nimic din ce imi aduce aminte de el...nu pot sa nu il simt sau sa doresc sa am un stimulent care sa ma faca sa il vad imaginar asa cum era el.....

Nu stiu cum,unde si cu cine voi fi Revelionul acesta...tot ce stiu e ca vreau sa nu uit de bilant...

Si totusi inceputul asta de saptamana m-a umplut!!!

Am un alt gand,ca tacamul sa fie complet si sa ma bucur de ce traiesc,un gand insuflat de Vali...VREAU LA SCHI!!!!

Maretia votului..

Care e faza si cu votul asta?E o tampenie...
Vorbeam cu frati-miu azi si ne gandeam ca e posibil ca oamenii daca nu se duc la vot,trantesc astfel o palma astora sa ii trezeasca la realitate...in semn de protest,dar...nici asta nu cred ca observ astia...sunt parveniti!!!
Mah eu nu stiu cata lupta acerba,crancena si cata putere e intr-un om sa duca la final lupta asta...si pentru ce?Pentru functie,bani,suveranitate?Rahat in ploaie...o sa ajunga 3 metrii sub pamant,in 4 scanduri fara nimic..nici macar omagiati de popor...DECI,clar au imbatranit precoce,schimonosidu-si fetele,incercand sa iasa la liman intr-un fel sau altul..
Obositor si fara finalitate subiectul asta...macar de ar fi depins de noi,poate am fi schimat ceva...
Ciudat..azi vine cineva la poarta si BOMBA!!!!
Daca mergi la vot si votezi pe cine vreau EU...iti dau 30lei :)) :))
M-am simtit violata si abuzata...mi-au incalcat teritoriul niste paduchi...AJUTOR!!!!!Astia se inmultesc!!!
Nu pe bune...Cum sa iti cumperi poporul in stilul asta barbar mah?
De-a lungul timpului s-au promis schimbari,s-au nutrit sperante si s-a incercat o schimbare mai originala si aparent favorabila poporului,dar..NIMIC concret...NIMIC adevarat...
Astia chiar isi pierd timpul...
Luati aminte la Obama...;) si comparati cu ce scrie in Bible(dau un singur exemplu)
Intrebare...:Ce vrea Obama?Pace!Ce este Obama?Liberal-comunist!
Ce scrie in Biblie referitor la pace?Atunci cand s-a va striga PACE...atunci va veni sfarsitul...
Hai Obama si cu moneda aia in toata lumea si gata SFARSITUL....
Deci romanii astia,pe care ii apreciez si accept in felul meu,nu sunt nimic mai mult decat niste mici papagali naivi si folositi...DAR asta-i mersul lucrurilor...nu ma plang si nici nu incerc sa schimb ceva,doar constat...
Sa spun...sa nu spun?Maretia votului consta intr-o singura fraza:
Open u're eyes dude!!!Find the truth...
Urmatorul post trebuie sa schimbe atmosfera...treuie sa scriu de Sarbatorile ce vin!!!!