marți, 6 ianuarie 2015

Cum vindeci dorurile?

Tradata...iubirea trecea...
A pus din nou mana pe culori si a inceput sa le arunce apasat pe plansa dezgolita din fata ei.
Avea o dorinta aproape psihotica de a scoate afara din fiecare parte a corpului ei acele ramasite care o faceau continuu sa construiasca praf de stele.
Stia ca la finalul "lucrarii", cand frenezia, miscarile mainilor circulare si bezmetice, respiratia sacadata si inima ei inaltata, vor regasi luminisul, acolo va descoperi o povata.
Probabil o facea pentru si de dragul creatiei si nu de dragul dorurilor.
Sau probabil nici nu-si dorea sa existe acolo povata pe care o stia oricum, ci doar dorea ca cineva sa-i intelega mazgalelile.
Uitase ca dorurile se aud oricum.
Fie ca esti intr-un teatru de operatii, pe campul de lupta, dincolo de nori sau honarind greoi pe strazi fie luminate de felinare ce palpaie, fie pe alei reci si intunecate, dorurile le auzi oricum.
Si iata-o din nou privind cumva chioras la intrebarea: "Cum vindeci dorurile?"
Nu s-a protejat niciodata la auzul sirenelor ce anuntau venirea avalansei, venirea razboiului, imprastierea pacii. Curajoasa cauta sa auda mai bine de unde vine, sa le intampine.
Nu avea regrete.
Dar nu. Acum nu crede nici ca este castigata pentru ca de fiecare data a hoinarit cu sirenele pentru o vreme. Vreme cand stia cum sa danseze cu ele si o facea grozav. Vreme cand avea fericirea si zambetul, cumva cusut la buzunarul de la pieptul camasii albastre, buzunar acoperit de esarfa rosie ce daca ar fi avut grai, ar fi strigat: "Victorie!"
Nu ! Nu ar da la schimb zambetul vremelnic si victoria primei lupte, pe sunetul infundat sau pierdut al sirenelor.
Prefera sa auda sunetul si sa nu fi cunoscut cum e sa zambesti.
Stie ea mai apoi ce valenta sa dea auzului.
Dar cine poate invinovati pe cine!?!
Goarna se aude cand cineva o da, luptatorii ies imbratisand terenul de lupta, cand sunt antrenati. Razboiul se opreste cand pactul se incheie. Pactul incheiat "amical" intre doua tabere. Doua tabere deci. Aha ! Unde mi-e fostul adversar deci?
S-a risipit. S-a dizolvat in momentul in care si-au spus unul altuia:" Hai sa ne consideram egali !"
Nu mai poti spune ca lupta continua, cand egalitatea inseamna sa consideri cumva indirect ca si celalalt stie deja ca tu vrei sa auzi sirenele doar pentru o vreme si nu pentru totdeauna.
....
Bine, bine...insa, cum vindeci dorurile?

Niciun comentariu: