Si a venit toamna! A venit, inca inaintea verii.
Au cazut si cele mai mici frunze care se zbateau sa stea lipite de ramuri si sa creasca.
A ramas copacul dezgolit si nici ca ii mai pasa de fragilitatea si faditatea pe care le afiseaza.
Se lasa in bataia vantului...sa il poarte unde vantul stie si sa il opreasca la capatul celalalt al lumii unde sa gaseasca pamant fertil si zemos din care sa se inalte, plin de verdeata...
Nici propriile tale crengi nu le mai poti cara. Nu le mai doresti...
Apara-te o vreme...
Fugi copacule...fugi cat te tin calcaiele si nu te mai uita inapoi. Aici este numai toamna....si toamna aceasta a incoltit si in inima ta deja....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu