Obosesti sa mai traiesti cateodata...Nu gasesti rostul vietii si ti se pare ca esti intr-un cerc in care te invarti continuu...rar ai pauze in care poti sa te opresti, sa respiri si sa iti spui ca esti gata de o noua ameteala...
Si asta nu pentru ca iti doresti nu stiu ce lucruri marete...vrei ceva elementar, de bun simt, sa cunosti ce, cine esti!Ar fi trist de-a dreptul sa vezi la sfarsit ca nu exista un Tata iubitor care sa te felicite, imbratisandu-te calduros.
Si chiar de nu mai cunosti atunci aceste trairi, tot nu are sens...de ce ai venit aici, asa la pachet atunci?
Si mai trista este ideea cum ca o iei de la capat intr-o alta viata si alta si alta, atingand "telul" pe care ti l-ai propus sau nivelul la care trebuie sa ajungi...
Dar cel mai impovarator este sa crezi ca totul este o pura intamplare si ca nu exista pic de divinitate dincolo si ca noi suntem zeii care au ultimul cuvant de spus...:))))
Unde, intreb? In lumea asta, unde abea poti sa gusti- sincer, fara sa maschezi, un zambet!?! Aici suntem zei? Wow....grandios! Zeii pamantului uscat!
Cautam noi metode de autosugestie, de viata sanatoasa si frumoasa si plina de informatie si plina de iubire si bunatate si toate cele. Cu iertarea si cu bunatatea am venit la pachet, nu-i un sacrificiu sa traiesc cu acestea fata de semeni....iubirea este codul meu de bara oricum....ce ma fac cand nu gasesc sensul vietii si nici rostul...!?! Nici vietii asteia nici celei de dincolo!?!
Caci, zau de inteleg!
Daca dincolo, e liniste si pace si toate roz, caci te-ai intors in "minea Universala"....care a fost scopul aici? Niste lectii invatate cu sudoare si boli in trup si dezechilibre si constrangere de a trai intr-o societate bolnava!?! Ai contribuit doar la "intregirea" Universului...si asta iarasi nu mi se pare ceva maret...
Nu-i echitabil...
Si sa spunem ca este totul random...boierie nene! Cica ai invins teama de moarte! Ce absurditate!!! Cum sa iti imaginezi ca exista un Dumnezeu pentru ca ti-e frica de moarte sau ti-e teama de responsabilitate! Ce tampenie!!!
Divinitatea o simti in tine intr-un mod foarte, foarte evident!!! Asta nu ai cum sa contesti!!!
Daca este totul o intamplare si Universul un ceva rezultat din neant....asta chiar ar fi cea mai mare risipa de viata....ai trait aici chinuit ca vai de tine, mori, putrezesti si gata! Boom...nimic grandios....nu ti-ai explicat nici macar un sfert din intrebari, desi ai incercat de ti-ai tocit genunchii...si ai murit neinformat. Ce chin!
Am experimentat de-a lungul acestor 23 de ani, 4 ipostaze diferite de a intelege Divinitatea si de a ma apropia de Dumnezeu, in felul in care mintea mea poate intelege. Am cautat si in creatiile oamenilor, muritori de rand ca mine, am avut rezultate satisfacatoare pe moment...apoi NIMIC!
Cum sa caut ceva spiritual, lectii si educatie spirituala de la un alt om care probabil ca da cu banul!?! Cum, cand asa ceva este individual!?!
Ma opresc...si de fiecare data merg la SURSA....si inchid ochii si imi las intuitia si fiinta, pe care nu am creat-o sau crescut-o Eu sa iasa in fata si sa ma conduca...dar nu vad directia unde ma duce....nu o inteleg si nu ii vad rostul...
Probabil ca mai bine ar fi sa inchid ochii, sa inchid canalele pe care primesc informatii de toate soiurile si sa ma las condusa intr-un loc pe care nu-l inteleg...ma mulez eu acolo si probabil ca o sa rad ca mi-am ars neuronii pt o cauza pierduta, cand eu eram deja creata o fiinta care apartine cerului.
Si probabil ca singura lectie palpabila ar fi moartea...prin moarte te-ai intregit...ai descoperit TOT ce era necunoscut. Si intrebarea vine astfel de la sine- de ce ne mai nastem atunci?
Mi-e dor de Dumnezeul meu...stiu si simt ca sunt o parte mareata din El....nu stiu care, nu vad rostul , nu stiu unde ma indrept, stiu unde vreau sa ajung insa- la Tatal in brate!
DOAR EU SI EL!
Un comentariu:
SCRISOARE
“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor… Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod rostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”
Gabriel Garcia Marquez
Sper sa te ajute sa afli un raspuns la intrebarile tale!
Cu drag,
F.
Trimiteți un comentariu