Azi...o zi...
Am tinut insa sa scriu despre ziua de azi...am descoperit ca familia este un lucru cu adevarat important...ziua de azi mi-a placut mult...multumesc mama,multam D-zeule pt Babita si pt ce ai facut azi...E vorba de a avea liniste interioara cand simti ca totul e bine in jur.Ma simt cu adevarat mandra de cum fac pasi marunti in viata in general...Ma motiveaza cred finalul...
Ok.As putea sa scriu multe lucruri despre ziua de azi dar ma limitez la soarele ce batea in camera mea pe la 12jumate cand eu eram tot in pat,la vocea sora-mii:"A venit Babita".Atunci mi-am reamintit imediat ca aseara l-am visat pe Puco...si desi eram obisnuita sa imi fie frica,n-am simtit nimic de genul.Din contra am zambit.M-am dat jos din pat,am stropit oglinda in timp ce mi-am aruncat apa pe fata sa ma trezesc.Ma limitez la lacrimile care mi-au curs cand am vazut-o pe Babita..din doua motive:Eram obisnuita sa fie cu Puco,acel Puco cu burta,fara degete,chelios,cu palarie si ochelari ce aducea mancare cainelui intr-o punga ce si acum o mai vad pe la unii batrani(parca e un tipar) un Puco ce ne strangea in brate cand ii spuneam obisnuitul"saru-mana"....Celalalt motiv pt care am plans sincer de imi doream sa pot urla sa scot durerea aia din mine a fost acela ca acum stiam ca...niciodata nu o sa mai fie asa...el e in alt loc acum...Cat mi-as si dorit sa il mai vad...cat de mult...
Ma limitez la mana mea care o strangea pe a Babitei..."Cat de mult o iubesc si pe ea!"imi ziceam si incercam sa ii fac profilul,exact cum fac criminalistii...ii observam tremurul mainii cand o mangaiam,simteam cum ma strange cand avea nevoie de afectiune,o priveam cum mananca si eram stanjenita ca nu stiu ce sa ii vorbesc..Ma limitez la bucuria pe care am avut-o cand pe mama si pe fiica le-am vazut stand de vorba pt ca mai apoi la plecare sa se imbratiseze sa isi ureze sanatate si sa se sarute pe obraz...Am lacrimat si nu mi-a fost rusine..exact ca si lui Eliade...Am realizat ca sunt o adolescenta ca oricare alta cu sentimente..si desi am incercat sa imi impun sa fiu atinsa de lucruri sentimentale,caci cred,esti stupid,ridicol,deci cretin daca esti doar un ghemotoc de lacrimi...de astfel de lucruri nu simt astfel,nu simt ca pierd teren si da,deci pot plange..fara sa imi fie rusine....Ma limitez la lacrimi si atat..azi au fost lacrimi si de fericire si de tristete...insa Puco stie mai bine ce am simtit...
duminică, 5 octombrie 2008
sâmbătă, 4 octombrie 2008
...si totusi...
Povestea unei tinere..am auzit-o si mi-a placut...si totusi..sunt eu straina de ea?
"L-a privit in ochi prima oara cand nici nu visa ca o sa fie asa...cel putin acum simte ca il adora...nu e acea expresie tampa de pubertin...este acea adoratie care se ridica undeva pe culmi...
E fericita!Zambeste..de data asta pueril.
Vreme indelungata l-a privit,apreciat,studiat,asteptat...au trecut cred aproximativ 5ani de cand este in apropierea ei.Felul cum l-a perceput inca de la inceput a trecut prin schimbari.La inceput era un EL pe care credea,in mintea ei de adolescentina ca il poate pastra pentru confortul ei..era doar un joc ce o distra si-i ocupa timpul.Desi unele adolescente fac din "ei" pasiuni cu adevarat tragice,ea nu era asa.I-a placut sa se joace unde stia ca e interzis,insa nu isi uita limitele.Si totusi..chiar si asa,de covarsitor de multe ori a trecut cu mult peste bariera penibilului.
Iata ca a inceput sa il cunoasca...din acel joc ce facea parte integranta din viata ei(odata ce un epsiod din copilaria ei nu era incheiat,jocul,era puternic inradacinat in fiinta ei) a devenit un fel de ambitie,caci asta ii era caracterul,sa-i demonstreze LUI cel naiv,sincer si fricos,ca ea era cu un pas inainte.Ca desi avea o varsta mica,era mare.Vroia sa ii arate ca nu era obiect.Percepuse oarecum intentia lui.I se parea urat,simplu si anost sa fie capabil sa o vada ca pe un trofeu.In final trebuia sa fie ,mandru ca pe EL l-a ales pt acest joc...
Intra tot mai mult in tot ce insemna EL...
Rare ori il vedea si ea la randul ei in felul acela vulgar ce tine de sexualitate.Pentru unii poate pare normal,insa ei nu stiu cat de mult ii placea.Ea nu era asta!Pe de-o parte el o incuraja sa fie asa,iar pe cealalta parte ii taia aripile.Asta ii arata ca el era exact ce vroia.Curat,desi firea omului este stricata.Se imbina perfect!
Anii au trecut..nu stie cum...stie ca erau zile cand abea stia ce e ala echilibru fara el.Era o relatie pur platonica,dar de care avea disperata nevoie.
A inceput sa vada profunzimea.El era acela pt care incerca.
Si nu e dramatic..!Ea e genul acela naiv de fata care are nevoie sa stie ca e cineva acolo in umbra care ii supravegheaza miscarile...si ii era peste mana sa nu tinda spre mai sus stiind asta.
Trebuia sa creasca,de cand se stie nu a stagnat si nu o facea pt el ci pt ea.
De-a lungul vremii urca cate o scara.In sinea lui vroia ca ea sa ajunga acolo sus unde era normal sa se gaseasca,dar si o parte din el vroia sa fie imuna..la ce?La sentimente!
Cred ca motivul pt care vroia asta se numeste"protectie".Atat pt el cat si pt ea.Ea..."De ce sa o doara?"El..."Unde mi-e ratiunea?Nu pot lasa sa se intample asta.."
Uimitor insa...uneori il simtea rece...nu avea nici cea mai mica idee ce-i cu "ei"..."EI?!!?" Exista,a existat vrodata cuvantul"ei"?Tipic unei pustoaice ce de acum lasa sa creasca niste sentimente micute ce inevitabil devin monstrii nemilosi.
Etape..DA!
Relatia trecea la o alta etapa,cum era de asteptat.Se schimba si el...uneori se simtea obligat sa ii explice ca unei pustoaice incapabila sa priceapa de prima data,alteori aprecia evolutia,iar atunci ca multumire, ii mangaia crestetul capului,ii zambea iar ochii ii sclipeau,dar de cele mai multe ori nu se obosea sa explice nimic...Intuitia persista in relatia lor..era mai placut...tacea,desi ea il obliga sa ii asculte monologul zilnic.Ma indoiesc de faptul ca tacerea era un test,stia de acum ca era fata care nu mai intorcea capul spre drumul ce ducea acasa.
Tacea..uneori durea,alteori facea sa creasca acel ceva in ea si durerea disparea cand stia sa ii zambeasca sau sa o atinga cu cuvinte sau fapte.
El era curat....!Sentimentul ce-l pastra viu in ea si-l scotea zilnic la lumina era si el curat.Nu era un joc,nu era copil.Nu era ceva copilaresc,trecuse de acea etapa.Nu era ceva vulgar,nu isi permitea sa il vada asa.Nu era iubire,era prea mult.Nici ca uneori vedea ca simte cu ea,nici ca ii arata atentie,compasiune cand era cazul,ajutor,bunatate,interes nu o faceau sa il simta asa aproape,ci acel ceva naiv de curat!
.........................................
Era perioada in care ii era greu,desi se considera o persoana echilibrata,sa nu il vada sau sa il stie acolo in spate,sa nu ii simta respiratia,chiar si nervoasa in ceafa.Si perioada a persistat cred 2ani.
A urmat o perioada crancena..o perioada in care l-ar fi aparat cu toata fiinta ei.
El habar nu are nici acum ca ea nu mai stia nimic altceva decat el...Perioada grea dar benefica...Ea era cea care zbura pe deasupra doar,nu?A trecut acum,desi nimeni nu a inteles ca tot ce a facut ea inca de la inceput a fost dintr-o motivatie sincera...fiecare cuvant,fapta...
Imaturitatea ei si-a spus cuvantul?Poate urma de lasitate ce si-a facut loc in interiorul lui,poate negarea de trecutul lui,de greselile lui sau poate neacceptarea ca asta e realitatea...
A trimis-o departe,dar nu pt ca asa a simtit,ci pt ca trebuie...desi a facut asta,nu cred ca pot sta unul fara celalalt...e doar o incercare disperata de a trece peste un trecut...
Ciudat insa..nu e genul de fata care tremura cand il vede,careia ii bate inima...e doar genul de fata care il apreciaza din maduva oaselor,fata care il priveste si isi pierde cuvintele,fata care simte odata cu el...
......................................
Si acum NE intelegem din priviri..in adancul lui stie...tot ce AM facut a fost sincer...fiecare fapta potrivit varstei sau perioadei,la inceput o perioada naiva,acum..nu stiu...e ceva ce ramane acolo undeva mereu...."
"L-a privit in ochi prima oara cand nici nu visa ca o sa fie asa...cel putin acum simte ca il adora...nu e acea expresie tampa de pubertin...este acea adoratie care se ridica undeva pe culmi...
E fericita!Zambeste..de data asta pueril.
Vreme indelungata l-a privit,apreciat,studiat,asteptat...au trecut cred aproximativ 5ani de cand este in apropierea ei.Felul cum l-a perceput inca de la inceput a trecut prin schimbari.La inceput era un EL pe care credea,in mintea ei de adolescentina ca il poate pastra pentru confortul ei..era doar un joc ce o distra si-i ocupa timpul.Desi unele adolescente fac din "ei" pasiuni cu adevarat tragice,ea nu era asa.I-a placut sa se joace unde stia ca e interzis,insa nu isi uita limitele.Si totusi..chiar si asa,de covarsitor de multe ori a trecut cu mult peste bariera penibilului.
Iata ca a inceput sa il cunoasca...din acel joc ce facea parte integranta din viata ei(odata ce un epsiod din copilaria ei nu era incheiat,jocul,era puternic inradacinat in fiinta ei) a devenit un fel de ambitie,caci asta ii era caracterul,sa-i demonstreze LUI cel naiv,sincer si fricos,ca ea era cu un pas inainte.Ca desi avea o varsta mica,era mare.Vroia sa ii arate ca nu era obiect.Percepuse oarecum intentia lui.I se parea urat,simplu si anost sa fie capabil sa o vada ca pe un trofeu.In final trebuia sa fie ,mandru ca pe EL l-a ales pt acest joc...
Intra tot mai mult in tot ce insemna EL...
Rare ori il vedea si ea la randul ei in felul acela vulgar ce tine de sexualitate.Pentru unii poate pare normal,insa ei nu stiu cat de mult ii placea.Ea nu era asta!Pe de-o parte el o incuraja sa fie asa,iar pe cealalta parte ii taia aripile.Asta ii arata ca el era exact ce vroia.Curat,desi firea omului este stricata.Se imbina perfect!
Anii au trecut..nu stie cum...stie ca erau zile cand abea stia ce e ala echilibru fara el.Era o relatie pur platonica,dar de care avea disperata nevoie.
A inceput sa vada profunzimea.El era acela pt care incerca.
Si nu e dramatic..!Ea e genul acela naiv de fata care are nevoie sa stie ca e cineva acolo in umbra care ii supravegheaza miscarile...si ii era peste mana sa nu tinda spre mai sus stiind asta.
Trebuia sa creasca,de cand se stie nu a stagnat si nu o facea pt el ci pt ea.
De-a lungul vremii urca cate o scara.In sinea lui vroia ca ea sa ajunga acolo sus unde era normal sa se gaseasca,dar si o parte din el vroia sa fie imuna..la ce?La sentimente!
Cred ca motivul pt care vroia asta se numeste"protectie".Atat pt el cat si pt ea.Ea..."De ce sa o doara?"El..."Unde mi-e ratiunea?Nu pot lasa sa se intample asta.."
Uimitor insa...uneori il simtea rece...nu avea nici cea mai mica idee ce-i cu "ei"..."EI?!!?" Exista,a existat vrodata cuvantul"ei"?Tipic unei pustoaice ce de acum lasa sa creasca niste sentimente micute ce inevitabil devin monstrii nemilosi.
Etape..DA!
Relatia trecea la o alta etapa,cum era de asteptat.Se schimba si el...uneori se simtea obligat sa ii explice ca unei pustoaice incapabila sa priceapa de prima data,alteori aprecia evolutia,iar atunci ca multumire, ii mangaia crestetul capului,ii zambea iar ochii ii sclipeau,dar de cele mai multe ori nu se obosea sa explice nimic...Intuitia persista in relatia lor..era mai placut...tacea,desi ea il obliga sa ii asculte monologul zilnic.Ma indoiesc de faptul ca tacerea era un test,stia de acum ca era fata care nu mai intorcea capul spre drumul ce ducea acasa.
Tacea..uneori durea,alteori facea sa creasca acel ceva in ea si durerea disparea cand stia sa ii zambeasca sau sa o atinga cu cuvinte sau fapte.
El era curat....!Sentimentul ce-l pastra viu in ea si-l scotea zilnic la lumina era si el curat.Nu era un joc,nu era copil.Nu era ceva copilaresc,trecuse de acea etapa.Nu era ceva vulgar,nu isi permitea sa il vada asa.Nu era iubire,era prea mult.Nici ca uneori vedea ca simte cu ea,nici ca ii arata atentie,compasiune cand era cazul,ajutor,bunatate,interes nu o faceau sa il simta asa aproape,ci acel ceva naiv de curat!
.........................................
Era perioada in care ii era greu,desi se considera o persoana echilibrata,sa nu il vada sau sa il stie acolo in spate,sa nu ii simta respiratia,chiar si nervoasa in ceafa.Si perioada a persistat cred 2ani.
A urmat o perioada crancena..o perioada in care l-ar fi aparat cu toata fiinta ei.
El habar nu are nici acum ca ea nu mai stia nimic altceva decat el...Perioada grea dar benefica...Ea era cea care zbura pe deasupra doar,nu?A trecut acum,desi nimeni nu a inteles ca tot ce a facut ea inca de la inceput a fost dintr-o motivatie sincera...fiecare cuvant,fapta...
Imaturitatea ei si-a spus cuvantul?Poate urma de lasitate ce si-a facut loc in interiorul lui,poate negarea de trecutul lui,de greselile lui sau poate neacceptarea ca asta e realitatea...
A trimis-o departe,dar nu pt ca asa a simtit,ci pt ca trebuie...desi a facut asta,nu cred ca pot sta unul fara celalalt...e doar o incercare disperata de a trece peste un trecut...
Ciudat insa..nu e genul de fata care tremura cand il vede,careia ii bate inima...e doar genul de fata care il apreciaza din maduva oaselor,fata care il priveste si isi pierde cuvintele,fata care simte odata cu el...
......................................
Si acum NE intelegem din priviri..in adancul lui stie...tot ce AM facut a fost sincer...fiecare fapta potrivit varstei sau perioadei,la inceput o perioada naiva,acum..nu stiu...e ceva ce ramane acolo undeva mereu...."
duminică, 14 septembrie 2008
Simple ganduri nene,crede-ne pe cuvant...
PARTEA A DOUA....
E doar o chestie...
Cocostracul pneumatic sta in barca desumflata si cu pompa lui virgina reguleaza o albina,ea tot tipa si se-nvarte baga nuci si scuipa multe,printre dinti mancare isi lasa pentru somnul de dupa-masa.Cu un picior usor stalcit suge un ou de parazit cu vene si pene inaripate ciufulite si uitate intr-o gaura de sarpe,recolteaza rahatei pt prichindei ca ei...Suferind el de prostata sta cu limba inodata,cu papila dezmierdata inflorind o toamna toata,lingand din calcaie roz,pigmenti cu clor si gust de rom,raschetat dintr-un pom,unde frunzele-s pompate si cu dungi cam pigmentate si un pic cam cercelate si de boala cracanate,unde le galcaie-n sange zmacolina cu turbina si masina cu maslina,unde vezi pe cerul intreg un fluture cam bleg....
Va urma...
E doar o chestie...
Cocostracul pneumatic sta in barca desumflata si cu pompa lui virgina reguleaza o albina,ea tot tipa si se-nvarte baga nuci si scuipa multe,printre dinti mancare isi lasa pentru somnul de dupa-masa.Cu un picior usor stalcit suge un ou de parazit cu vene si pene inaripate ciufulite si uitate intr-o gaura de sarpe,recolteaza rahatei pt prichindei ca ei...Suferind el de prostata sta cu limba inodata,cu papila dezmierdata inflorind o toamna toata,lingand din calcaie roz,pigmenti cu clor si gust de rom,raschetat dintr-un pom,unde frunzele-s pompate si cu dungi cam pigmentate si un pic cam cercelate si de boala cracanate,unde le galcaie-n sange zmacolina cu turbina si masina cu maslina,unde vezi pe cerul intreg un fluture cam bleg....
Va urma...
vineri, 12 septembrie 2008
O MINUSCULA PARTE DIN MINE...
Mi-as dori sa te pot vedea din nou...sa-ti pot vorbi folosind macar umbre,forme si culoare....Mi-e dor de zilele in care te vedeam si acum inchid ochii si visez...
"Nu te speria..e doar realitatea...Ti-e frica sa pasesti aici?
Stai!!!Ce iti straluceste pe obraz?Nu plange!Aici traiesti,langa mine suferi,in alta parte nu ai unde sa te duci..pana acum vroiai asta...acum,daca vrei sa pleci,ce primesti?Cu ce ramai?Am ramas langa tine,desi nu ma vezi...ma simti uneori...Si totusi si atunci ti-e frica..De ce?Nu vrei tu asta?Nu imi ceri tu asta?Dar sa iti spun de mine...nu mai e mult si lumina,caldura dispar...Urasc momentele astea...mi-e tot dat cu portia...Ma grabesc,deci...Mi-e bine aici....nu am crezut ca pot ajunge aici,dar e bine langa El...si te vad..Iti vine sa crezi?Eram un ateu doar..cel putin asa paream...cred ca era vorba de orgoliu,insa stiam ca ESTE...Ma mangaie,stii? Am uitat sa iti multumesc pentru cuvintele pe care mi le-ai spus cand fara viata,rece si intristat sedeam in sicriul ala stramt in care simteam ca ma sufoc..vedeam intunericul gropii...stiam ca nu mai dureaza mult si nesimtitii astia imi iau lumina...dar sta in firea lucrurilor,huh?A fost dureroasa despartirea...
Mi-e dor sa mai dau cu ciocanul..vreau sa mai simt gustul gogonelelor...vreau sa imi usuc gatul cu bere...mi-e dor de palaria mea...unde-mi sunt ochelarii,dalta?Trebuie sa ma apuc de treaba...casa inca nu e gata..cine ii ridica stalpii?E bine ca fundatia e gata...bolobocu'ma-sii...iar l-am scapat pe jos...Mi-e dor de Oradea...de copilarie,de casa batraneasca..mi-e dor,desi era greu,sa stau langa familia mea..Si acum aud cantarile mamei...Mi-e dor de anotimpuri,de starzile din bucuresti...Mi-e dor de copii.... AM OBOSIT! Mi-e dor de baba...CHIRATA...e doar un alint...Am iertat-o...e important sa stie asta,desi doare...
Nu mai plange...nu imi faci bine...vad ca inveti...cresti...acum te inteleg mai bine...Hey,stai langa mama si tata...au nevoie de tine..."
NU!Te rog nu pleca...ma doare de mor...de ce mi-e frica Puco?Mi-e dor sa iti vad degetele...nu uit ca durerea nu insemna mare lucru pt tine...Urai sa auzi cand se vaita cineva...Ungur pana in maduva oaselor!!!!Am momente cand zambesc la amintiri...mi-e dor de revelion..mi-e dor sa te stiu la masa cu baba,mancand masline...Nu uit lacrimile tale cand auzeai rugaciunea lui tata...Mi-e dor de mirosul de paine din masina,de drumul la ploiesti si de cum ma legai sa culeg recolta...Mi-e dor sa aud:"Na',ca am luat si groapa asta"..si masina facea balans..nu esti tu de vina...strazile astea din bucuresti...Iar mi-e frica....NU!
Vreau sa fac din viata asta un bulgare de zapada,sa topesc durerea,pierderea si sa inghet intr-un congelator vechi din Floreasca(cat ai urat casa aia)amintirile
frumoase...
"Nu te speria..e doar realitatea...Ti-e frica sa pasesti aici?
Stai!!!Ce iti straluceste pe obraz?Nu plange!Aici traiesti,langa mine suferi,in alta parte nu ai unde sa te duci..pana acum vroiai asta...acum,daca vrei sa pleci,ce primesti?Cu ce ramai?Am ramas langa tine,desi nu ma vezi...ma simti uneori...Si totusi si atunci ti-e frica..De ce?Nu vrei tu asta?Nu imi ceri tu asta?Dar sa iti spun de mine...nu mai e mult si lumina,caldura dispar...Urasc momentele astea...mi-e tot dat cu portia...Ma grabesc,deci...Mi-e bine aici....nu am crezut ca pot ajunge aici,dar e bine langa El...si te vad..Iti vine sa crezi?Eram un ateu doar..cel putin asa paream...cred ca era vorba de orgoliu,insa stiam ca ESTE...Ma mangaie,stii? Am uitat sa iti multumesc pentru cuvintele pe care mi le-ai spus cand fara viata,rece si intristat sedeam in sicriul ala stramt in care simteam ca ma sufoc..vedeam intunericul gropii...stiam ca nu mai dureaza mult si nesimtitii astia imi iau lumina...dar sta in firea lucrurilor,huh?A fost dureroasa despartirea...
Mi-e dor sa mai dau cu ciocanul..vreau sa mai simt gustul gogonelelor...vreau sa imi usuc gatul cu bere...mi-e dor de palaria mea...unde-mi sunt ochelarii,dalta?Trebuie sa ma apuc de treaba...casa inca nu e gata..cine ii ridica stalpii?E bine ca fundatia e gata...bolobocu'ma-sii...iar l-am scapat pe jos...Mi-e dor de Oradea...de copilarie,de casa batraneasca..mi-e dor,desi era greu,sa stau langa familia mea..Si acum aud cantarile mamei...Mi-e dor de anotimpuri,de starzile din bucuresti...Mi-e dor de copii.... AM OBOSIT! Mi-e dor de baba...CHIRATA...e doar un alint...Am iertat-o...e important sa stie asta,desi doare...
Nu mai plange...nu imi faci bine...vad ca inveti...cresti...acum te inteleg mai bine...Hey,stai langa mama si tata...au nevoie de tine..."
NU!Te rog nu pleca...ma doare de mor...de ce mi-e frica Puco?Mi-e dor sa iti vad degetele...nu uit ca durerea nu insemna mare lucru pt tine...Urai sa auzi cand se vaita cineva...Ungur pana in maduva oaselor!!!!Am momente cand zambesc la amintiri...mi-e dor de revelion..mi-e dor sa te stiu la masa cu baba,mancand masline...Nu uit lacrimile tale cand auzeai rugaciunea lui tata...Mi-e dor de mirosul de paine din masina,de drumul la ploiesti si de cum ma legai sa culeg recolta...Mi-e dor sa aud:"Na',ca am luat si groapa asta"..si masina facea balans..nu esti tu de vina...strazile astea din bucuresti...Iar mi-e frica....NU!
Vreau sa fac din viata asta un bulgare de zapada,sa topesc durerea,pierderea si sa inghet intr-un congelator vechi din Floreasca(cat ai urat casa aia)amintirile
frumoase...
joi, 11 septembrie 2008
Simple ganduri nene,crede-ne pe cuvant...
Am gasit ceva ce mi-a placut..imi aminteste de vremurile mai bune...nu ca astea nu ar fi,dar deh,asa-i mereu...tot ti-e dor de trecut,de parca nu realizezi ca e doar o stare temporara..m-am entuziasmat!!!!
AUTORI:ANA SI GABY....incercam doar sa jucam turnuletele....complicat...e bine ca sunt mai multe parti....
PRIMA PARTE...
Prefer sa privesc stoluri de pasarele si randuri de gandaci ce-mi colcaie pe limba si la nas se impletesc si cu gandul meu firesc vreau sa adorm in pat de nuci si sa-mi cante niste cuci.Sa ma plimb cu linia de masura,pe plaja unde tot ce se prinde se fura.Si visez la valuri multe si pe linia de curbura sa vezi zmei ce zboara in sura si meduze un pic drogate si putin cam pastilate,dorm adesea colcaind in baloane,oale sparte.Mii de muci sar pe pereti si un muc mic,verde-n spate sta de sase si asteapta multe mame surogat,pe picior sa fete prunci,fara ochi un pic cam ciungi si cu ochii vestejiti sa priveasca rasaritul sub umbrela daramata,cu soseaua asfaltata si cu marea tulburata,asezata pe pamant unde iarba creste mare si sub ape,vezi(!)rasare,cocostarcul subacvatic sta pe varful pneumatic...
Va urma.....
AUTORI:ANA SI GABY....incercam doar sa jucam turnuletele....complicat...e bine ca sunt mai multe parti....
PRIMA PARTE...
Prefer sa privesc stoluri de pasarele si randuri de gandaci ce-mi colcaie pe limba si la nas se impletesc si cu gandul meu firesc vreau sa adorm in pat de nuci si sa-mi cante niste cuci.Sa ma plimb cu linia de masura,pe plaja unde tot ce se prinde se fura.Si visez la valuri multe si pe linia de curbura sa vezi zmei ce zboara in sura si meduze un pic drogate si putin cam pastilate,dorm adesea colcaind in baloane,oale sparte.Mii de muci sar pe pereti si un muc mic,verde-n spate sta de sase si asteapta multe mame surogat,pe picior sa fete prunci,fara ochi un pic cam ciungi si cu ochii vestejiti sa priveasca rasaritul sub umbrela daramata,cu soseaua asfaltata si cu marea tulburata,asezata pe pamant unde iarba creste mare si sub ape,vezi(!)rasare,cocostarcul subacvatic sta pe varful pneumatic...
Va urma.....
CONCLUZIA TRIPARII....
o ZI OBISNUITA DIN VIATA
...seara...stam ca niste bolovani pe cartoane pe marginea bordurii...fieacare trage insetat din kent8...facem cunostinta,unii habar n-avem de altii,doar din auzite...o data cu timpul se destinde si atmosfera..muzica e tare..acum,e clar-stam de vorba!Eu??Stau de vorba??Si eu care ziceam ca sunt ca tata-salbatica....Nu stiu daca imi place sau nu...cred ca merg mai departe din bun simt..pana mea,pan la urma e frumos sa interactionezi...e vorba si de capacitatea de a te integra,chiar daca nu-ti prea pasa de asta,conteaza..Mama,ce tare sa ai o lume a ta....gata,ca o iau razna...Trece timpul si facem posta....E bine...inca nu sunt chill,dar urmeaza...in gandul meu:stiu,un shut ma darama...astept...;)
M. incepe...imi place,incearca sa intretina o atmosfera marfa...ca baietii,stie ea ce stie...;) Continuam....e marfa numa ca ma gandesc cateodata si la C..pana mea sa nu inteleaga aiurea...ma uit la M.,gen:bah sa nu ii dam film aiurea,e naspa...sa nu inteleaga altceva..M.intelege si face ceva..hai ca e mai bine acum...se intrevede dunarea...e bine pana mea cand e linistita..prea m-am agitat...ideea e ca au ramas si starile alea parca neterminate..pana mea,am o concluzie-aiurea cand dunarea e tulbure...
Ideea e ca..pana mea ideile sunt pentru idioti!!!Nu!Nu e vorba de nici o idee..faza e ca ;) e normal sa continui si sa il faci pe cel de langa sa inteleaga-bah e doar o mare gluma,chill ca nu-i panica...DAR,caci exista unu,e naspa rau cand mai e unu langa care sincera sa fiu,ori e in minoritate,ori se simte inferior si vrea cu ardoare sa iasa in evidenta devenind penibil,ori pana mea...ce dreq sunt doar bine mi se pare mie...Sau daca nu mi se pare e faza ca El baga asta sa te trezeasca..."bah,esti tampit,nu vezi ca te indobitocesti?"Si fiindca esti slab:"Daca deaia a existat A.in seara aia,prefer sa ma consolez cu gandul ca e de vina cacatul...oare?A.da semne ca nu vrea sa se opreasca..si e atat de atenta...arunca pastila,pare urat simplu si anost,ne baga in film si gata...e multumita..sa ii dam un os?E vorba doar de forta aia a binelui si a raului...si eu sunt mandra..de ce?ma trage cu atata putere forta binelui...e tare,ma jur!Atunci pana mea realizez cata rautate..imi trec mainile prin par,ridic bratele ce imi strang fruntea,in timp ce palmele imi stau pe ceafa si zic-MAMA,ce stare aiurea....!Ma uit la M..."Despre asta e vorba aici mah?Pe bune?Sunt dezorientata"..M., ma priveste parca cu compasiune..gen:"Gen dastea ;)"....tacere..iar e dunarea limpede....M-AM TRIPAT...RAU!!!! Continui mirata:"E in Biblie un verset:INIMA OMULUI E DE DEZNADAJDUIT DE REA..." M.si C.,tac....sper din suflet ca au inteles amandoua ce incercam sa transmit...in schimb A.tacea..in sfarsit e sah-mat..pt mine..era si cazul..si nu sunt mandra,sub forma rea..dar pana mea..atata rautate,unde sa duca?Raman la parerea mea ca oricum fiecare om are in el o parte buna,ce sensibilizeaza..este adevarat mai multa rautate leneveste cu burta la soare razand parsiv din sezlong in interior,dar e vorba aici sa lupti...pana mea...
Cred ca am tras doua concluzii mari si late,de fapt ele ar fi mai multe,dar 2 m-au marcat.. 1. INIMA OMULUI E DE DEZNADAJDUIT DE REA!
2. O sa fiu o mama aspra,dar in acelasi timp intelegatoare...De ce? Copii sunt cele mai parsive instrumente de tortura,insa intru in lumea lor...chiar daca imi place sau nu poate ajuta in formarea mea ca mama...io stiu ce sa zic??!!!
Astep data viitoare...uite asa inveti,desi unele tripari te marcheaza...
...seara...stam ca niste bolovani pe cartoane pe marginea bordurii...fieacare trage insetat din kent8...facem cunostinta,unii habar n-avem de altii,doar din auzite...o data cu timpul se destinde si atmosfera..muzica e tare..acum,e clar-stam de vorba!Eu??Stau de vorba??Si eu care ziceam ca sunt ca tata-salbatica....Nu stiu daca imi place sau nu...cred ca merg mai departe din bun simt..pana mea,pan la urma e frumos sa interactionezi...e vorba si de capacitatea de a te integra,chiar daca nu-ti prea pasa de asta,conteaza..Mama,ce tare sa ai o lume a ta....gata,ca o iau razna...Trece timpul si facem posta....E bine...inca nu sunt chill,dar urmeaza...in gandul meu:stiu,un shut ma darama...astept...;)
M. incepe...imi place,incearca sa intretina o atmosfera marfa...ca baietii,stie ea ce stie...;) Continuam....e marfa numa ca ma gandesc cateodata si la C..pana mea sa nu inteleaga aiurea...ma uit la M.,gen:bah sa nu ii dam film aiurea,e naspa...sa nu inteleaga altceva..M.intelege si face ceva..hai ca e mai bine acum...se intrevede dunarea...e bine pana mea cand e linistita..prea m-am agitat...ideea e ca au ramas si starile alea parca neterminate..pana mea,am o concluzie-aiurea cand dunarea e tulbure...
Ideea e ca..pana mea ideile sunt pentru idioti!!!Nu!Nu e vorba de nici o idee..faza e ca ;) e normal sa continui si sa il faci pe cel de langa sa inteleaga-bah e doar o mare gluma,chill ca nu-i panica...DAR,caci exista unu,e naspa rau cand mai e unu langa care sincera sa fiu,ori e in minoritate,ori se simte inferior si vrea cu ardoare sa iasa in evidenta devenind penibil,ori pana mea...ce dreq sunt doar bine mi se pare mie...Sau daca nu mi se pare e faza ca El baga asta sa te trezeasca..."bah,esti tampit,nu vezi ca te indobitocesti?"Si fiindca esti slab:"Daca deaia a existat A.in seara aia,prefer sa ma consolez cu gandul ca e de vina cacatul...oare?A.da semne ca nu vrea sa se opreasca..si e atat de atenta...arunca pastila,pare urat simplu si anost,ne baga in film si gata...e multumita..sa ii dam un os?E vorba doar de forta aia a binelui si a raului...si eu sunt mandra..de ce?ma trage cu atata putere forta binelui...e tare,ma jur!Atunci pana mea realizez cata rautate..imi trec mainile prin par,ridic bratele ce imi strang fruntea,in timp ce palmele imi stau pe ceafa si zic-MAMA,ce stare aiurea....!Ma uit la M..."Despre asta e vorba aici mah?Pe bune?Sunt dezorientata"..M., ma priveste parca cu compasiune..gen:"Gen dastea ;)"....tacere..iar e dunarea limpede....M-AM TRIPAT...RAU!!!! Continui mirata:"E in Biblie un verset:INIMA OMULUI E DE DEZNADAJDUIT DE REA..." M.si C.,tac....sper din suflet ca au inteles amandoua ce incercam sa transmit...in schimb A.tacea..in sfarsit e sah-mat..pt mine..era si cazul..si nu sunt mandra,sub forma rea..dar pana mea..atata rautate,unde sa duca?Raman la parerea mea ca oricum fiecare om are in el o parte buna,ce sensibilizeaza..este adevarat mai multa rautate leneveste cu burta la soare razand parsiv din sezlong in interior,dar e vorba aici sa lupti...pana mea...
Cred ca am tras doua concluzii mari si late,de fapt ele ar fi mai multe,dar 2 m-au marcat.. 1. INIMA OMULUI E DE DEZNADAJDUIT DE REA!
2. O sa fiu o mama aspra,dar in acelasi timp intelegatoare...De ce? Copii sunt cele mai parsive instrumente de tortura,insa intru in lumea lor...chiar daca imi place sau nu poate ajuta in formarea mea ca mama...io stiu ce sa zic??!!!
Astep data viitoare...uite asa inveti,desi unele tripari te marcheaza...
miercuri, 10 septembrie 2008
PUNCTUL PIVOT: PACAT-IERTARE....
EU: In noi,in fiecare dintre noi se gaseste un legalist,care e gata sa judece,sa-si sustina punctul de vedere.E din natura noastra..ne-am nascut cu doua nevoi:
1.de a fi iubiti
2.de a fi tratati cu dreptate
Concluzia preliminara:
Putem fi buni la doua lucruri-iertare si dreptate....CU NOI INSINE!!!!
TU: Incerci cumva sa ma faci sa ma simt vinovat?
EU: Nu!Trebuie sa intelegi un lucru:cand ai tot ce iti trebuie,manifesta-ti recunostinta.Cand ai mai mult decat trebuie,da dovada de compasiune.
1.de a fi iubiti
2.de a fi tratati cu dreptate
Concluzia preliminara:
Putem fi buni la doua lucruri-iertare si dreptate....CU NOI INSINE!!!!
TU: Incerci cumva sa ma faci sa ma simt vinovat?
EU: Nu!Trebuie sa intelegi un lucru:cand ai tot ce iti trebuie,manifesta-ti recunostinta.Cand ai mai mult decat trebuie,da dovada de compasiune.
IDEEA E CA ESTI SPECIAL..SA NU UITI ASTA!!!
...........................
Nu am idee ce m-a facut sa imi pierd azi o ora vorbind la telefon chestii ce te indobitocesc in loc sa imi fi gasit ceva de facut.De exemplu,a venit toamna,cel putin pana nu vine alt val de caldura,tre sa am grija de bicicleta mea,nu pot sa o las in curte-rugineste de la ploaie...Ideal ar fi fost sa fac ceva in sensul asta,lucruri cu adevarat folositoare...si sa desfaci o punga de turta dulce si e mai important decat sa petreci o ora la telefon,apropo nu mai e o noutate ca vorbitul la telefon afecteaza,consumandu-ti energia cu..trist,dar adevarat-CRETINI.Limitati,impanati de cuvinte care variaza...
Desi cunosc acest personaj cu care am vorbit de3ani,cu mana pe inima spun ca am avut ochii inchisi de-a dreptul.Cum pana mea sa traiesti mult sub nivelul celor de colt de strada la "doar"31de anisori..? :)) Chill,ca nu-i panica..dap,31...si credeti-ma ca mi-e rusine sa relatez macar o parte din discutia de azi...Problema e ca te marcheaza aceste lucruri.Mai acum 20de minute ma uitam in oglinda si ma vedeam la fel ca la clinicile specifice(fie droguri sau bautura) cand se strang sa vorbeasca toti dependentii:Buna,sunt Gaby si sunt dependenta de oameni cretini...si parca auzeam corul:Hy,Gaby...!!!Ce sentiment inaltator,huh?Ma felicitam pt reusita,de parca descoperisem vreo teorie importanta...
Sunt momente in viata cand te dezamagesti singur.Perioade cand te feliciti sincer pt reusite si perioade in care ramai uimit de lipsa crasa de profunzime in gandire,purtare...
Important este insa sa nu te pierzi in turma si sa nu uiti ca,desi gresesti,desi s-a intamplat sa iti pierzi timpul si asta cu voia ta,cu buna stiinta langa oameni de asa factura(si credeti-ma,nu's egoista si nici nu e vorba de vreun sentiment ascuns,nici macar nu-l desconsider,desi multi il considera rebut)ESTI CINEVA in ochii caruia e capabil sa vada profunzimea...
uofff....gandul asta cu adevarat imi provoaca exaltari...in sfarsit pot sa dorm linistita la noapte...
Nu am idee ce m-a facut sa imi pierd azi o ora vorbind la telefon chestii ce te indobitocesc in loc sa imi fi gasit ceva de facut.De exemplu,a venit toamna,cel putin pana nu vine alt val de caldura,tre sa am grija de bicicleta mea,nu pot sa o las in curte-rugineste de la ploaie...Ideal ar fi fost sa fac ceva in sensul asta,lucruri cu adevarat folositoare...si sa desfaci o punga de turta dulce si e mai important decat sa petreci o ora la telefon,apropo nu mai e o noutate ca vorbitul la telefon afecteaza,consumandu-ti energia cu..trist,dar adevarat-CRETINI.Limitati,impanati de cuvinte care variaza...
Desi cunosc acest personaj cu care am vorbit de3ani,cu mana pe inima spun ca am avut ochii inchisi de-a dreptul.Cum pana mea sa traiesti mult sub nivelul celor de colt de strada la "doar"31de anisori..? :)) Chill,ca nu-i panica..dap,31...si credeti-ma ca mi-e rusine sa relatez macar o parte din discutia de azi...Problema e ca te marcheaza aceste lucruri.Mai acum 20de minute ma uitam in oglinda si ma vedeam la fel ca la clinicile specifice(fie droguri sau bautura) cand se strang sa vorbeasca toti dependentii:Buna,sunt Gaby si sunt dependenta de oameni cretini...si parca auzeam corul:Hy,Gaby...!!!Ce sentiment inaltator,huh?Ma felicitam pt reusita,de parca descoperisem vreo teorie importanta...
Sunt momente in viata cand te dezamagesti singur.Perioade cand te feliciti sincer pt reusite si perioade in care ramai uimit de lipsa crasa de profunzime in gandire,purtare...
Important este insa sa nu te pierzi in turma si sa nu uiti ca,desi gresesti,desi s-a intamplat sa iti pierzi timpul si asta cu voia ta,cu buna stiinta langa oameni de asa factura(si credeti-ma,nu's egoista si nici nu e vorba de vreun sentiment ascuns,nici macar nu-l desconsider,desi multi il considera rebut)ESTI CINEVA in ochii caruia e capabil sa vada profunzimea...
uofff....gandul asta cu adevarat imi provoaca exaltari...in sfarsit pot sa dorm linistita la noapte...
luni, 8 septembrie 2008
LACRIMI SI SFINTI
Incercat-am sa inteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti.Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara?Cine ar sti?Se pare insa ca lacrimile sunt urmele lor...
Cerul este singura limita pentru delirul inimii...
Cand viata isi pierde directia ei fireasca,isi cauta alta.Astfel se explica de ce albastrul cerului a fost atata vreme locul singurei rataciri valabile...
De ce muzica ne va fi sugand sangele?Acele tonuri,la care participam cu toate vibratiile sufletului,dispar in vid impreuna cu energia participarii noastre.Si apoi mai exista ceva:omul nu poate trai fara reazemul in spatiu;pe care insa muzica ni-l anuleaza complet.Singura arta a consolarii,si ea ne deschide mai multe rani decat toate celelelte...
Se mai poate iubi dupa Bach?Muzica este un mormant de delicii atunci cand lacrimile curg siroaie..
"NU POT SA FAC DIFERENTA DINTRE LACRIMI SI MUZICA(NIETZCHE)"
Nu exista stare mai nefecunda decat o tristete domoala,aceasta negatie a inspiratiei.Totul depinde de nivelul tristetii.La un anumit nivel ea este poetica,la altul muzicala,poate fi si distructiva,dar in ultima expresie,este religioasa.
.........................................
Ce ne face pe noi neinteresanti este iubirea de oameni...daca n-ar exista atata iubire in viata noastra pt ceilalti,a-m merita si noi sa fim iubiti....Cata contradictie.....Absolutul dragostei ne face incompleti!
........................................
Cand iti incepi viata cu sentimentul mortii,ajungi sa-ti para inaintarea in timp un drum spre nastere.Este ca un proces de recastigare si de refacere a etapelor vietii.Mori,traiesti,suferi si te nasti ar fi momentele acestei evolutii rasturnate.Sau este o alta viata care se naste pe ruinele mortii?Sa simti adica nevoia sa iubesti,sa suferi,sa inviezi,dupa ce ai cunoscut moartea in tine.Nu exista alta viata decat dupa ce ai trecut prin moarte...scumpul meu bunic stie asta acum....si o data cu el si cu suferinta..mi se sudeaza si mi se intaresc si mie principiile mai bine...
De aceea sunt transfigurarile atat de rare. "CIORAN"
Cerul este singura limita pentru delirul inimii...
Cand viata isi pierde directia ei fireasca,isi cauta alta.Astfel se explica de ce albastrul cerului a fost atata vreme locul singurei rataciri valabile...
De ce muzica ne va fi sugand sangele?Acele tonuri,la care participam cu toate vibratiile sufletului,dispar in vid impreuna cu energia participarii noastre.Si apoi mai exista ceva:omul nu poate trai fara reazemul in spatiu;pe care insa muzica ni-l anuleaza complet.Singura arta a consolarii,si ea ne deschide mai multe rani decat toate celelelte...
Se mai poate iubi dupa Bach?Muzica este un mormant de delicii atunci cand lacrimile curg siroaie..
"NU POT SA FAC DIFERENTA DINTRE LACRIMI SI MUZICA(NIETZCHE)"
Nu exista stare mai nefecunda decat o tristete domoala,aceasta negatie a inspiratiei.Totul depinde de nivelul tristetii.La un anumit nivel ea este poetica,la altul muzicala,poate fi si distructiva,dar in ultima expresie,este religioasa.
.........................................
Ce ne face pe noi neinteresanti este iubirea de oameni...daca n-ar exista atata iubire in viata noastra pt ceilalti,a-m merita si noi sa fim iubiti....Cata contradictie.....Absolutul dragostei ne face incompleti!
........................................
Cand iti incepi viata cu sentimentul mortii,ajungi sa-ti para inaintarea in timp un drum spre nastere.Este ca un proces de recastigare si de refacere a etapelor vietii.Mori,traiesti,suferi si te nasti ar fi momentele acestei evolutii rasturnate.Sau este o alta viata care se naste pe ruinele mortii?Sa simti adica nevoia sa iubesti,sa suferi,sa inviezi,dupa ce ai cunoscut moartea in tine.Nu exista alta viata decat dupa ce ai trecut prin moarte...scumpul meu bunic stie asta acum....si o data cu el si cu suferinta..mi se sudeaza si mi se intaresc si mie principiile mai bine...
De aceea sunt transfigurarile atat de rare. "CIORAN"
love
Nu te speria..e doar realitatea...
Ce iti straluceste pe obraz?O lacrima?Nu plange...
................................
S-au intalnit...nici nu stie cum sa descrie prima lor intalnire....
S-au indragostit...
Ce iti straluceste pe obraz?O lacrima?Nu plange...
................................
S-au intalnit...nici nu stie cum sa descrie prima lor intalnire....
S-au indragostit...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)