...si totusi...

Povestea unei tinere..am auzit-o si mi-a placut...si totusi..sunt eu straina de ea?

"L-a privit in ochi prima oara cand nici nu visa ca o sa fie asa...cel putin acum simte ca il adora...nu e acea expresie tampa de pubertin...este acea adoratie care se ridica undeva pe culmi...
E fericita!Zambeste..de data asta pueril.
Vreme indelungata l-a privit,apreciat,studiat,asteptat...au trecut cred aproximativ 5ani de cand este in apropierea ei.Felul cum l-a perceput inca de la inceput a trecut prin schimbari.La inceput era un EL pe care credea,in mintea ei de adolescentina ca il poate pastra pentru confortul ei..era doar un joc ce o distra si-i ocupa timpul.Desi unele adolescente fac din "ei" pasiuni cu adevarat tragice,ea nu era asa.I-a placut sa se joace unde stia ca e interzis,insa nu isi uita limitele.Si totusi..chiar si asa,de covarsitor de multe ori a trecut cu mult peste bariera penibilului.
Iata ca a inceput sa il cunoasca...din acel joc ce facea parte integranta din viata ei(odata ce un epsiod din copilaria ei nu era incheiat,jocul,era puternic inradacinat in fiinta ei) a devenit un fel de ambitie,caci asta ii era caracterul,sa-i demonstreze LUI cel naiv,sincer si fricos,ca ea era cu un pas inainte.Ca desi avea o varsta mica,era mare.Vroia sa ii arate ca nu era obiect.Percepuse oarecum intentia lui.I se parea urat,simplu si anost sa fie capabil sa o vada ca pe un trofeu.In final trebuia sa fie ,mandru ca pe EL l-a ales pt acest joc...
Intra tot mai mult in tot ce insemna EL...
Rare ori il vedea si ea la randul ei in felul acela vulgar ce tine de sexualitate.Pentru unii poate pare normal,insa ei nu stiu cat de mult ii placea.Ea nu era asta!Pe de-o parte el o incuraja sa fie asa,iar pe cealalta parte ii taia aripile.Asta ii arata ca el era exact ce vroia.Curat,desi firea omului este stricata.Se imbina perfect!
Anii au trecut..nu stie cum...stie ca erau zile cand abea stia ce e ala echilibru fara el.Era o relatie pur platonica,dar de care avea disperata nevoie.
A inceput sa vada profunzimea.El era acela pt care incerca.
Si nu e dramatic..!Ea e genul acela naiv de fata care are nevoie sa stie ca e cineva acolo in umbra care ii supravegheaza miscarile...si ii era peste mana sa nu tinda spre mai sus stiind asta.
Trebuia sa creasca,de cand se stie nu a stagnat si nu o facea pt el ci pt ea.
De-a lungul vremii urca cate o scara.In sinea lui vroia ca ea sa ajunga acolo sus unde era normal sa se gaseasca,dar si o parte din el vroia sa fie imuna..la ce?La sentimente!
Cred ca motivul pt care vroia asta se numeste"protectie".Atat pt el cat si pt ea.Ea..."De ce sa o doara?"El..."Unde mi-e ratiunea?Nu pot lasa sa se intample asta.."
Uimitor insa...uneori il simtea rece...nu avea nici cea mai mica idee ce-i cu "ei"..."EI?!!?" Exista,a existat vrodata cuvantul"ei"?Tipic unei pustoaice ce de acum lasa sa creasca niste sentimente micute ce inevitabil devin monstrii nemilosi.
Etape..DA!
Relatia trecea la o alta etapa,cum era de asteptat.Se schimba si el...uneori se simtea obligat sa ii explice ca unei pustoaice incapabila sa priceapa de prima data,alteori aprecia evolutia,iar atunci ca multumire, ii mangaia crestetul capului,ii zambea iar ochii ii sclipeau,dar de cele mai multe ori nu se obosea sa explice nimic...Intuitia persista in relatia lor..era mai placut...tacea,desi ea il obliga sa ii asculte monologul zilnic.Ma indoiesc de faptul ca tacerea era un test,stia de acum ca era fata care nu mai intorcea capul spre drumul ce ducea acasa.
Tacea..uneori durea,alteori facea sa creasca acel ceva in ea si durerea disparea cand stia sa ii zambeasca sau sa o atinga cu cuvinte sau fapte.
El era curat....!Sentimentul ce-l pastra viu in ea si-l scotea zilnic la lumina era si el curat.Nu era un joc,nu era copil.Nu era ceva copilaresc,trecuse de acea etapa.Nu era ceva vulgar,nu isi permitea sa il vada asa.Nu era iubire,era prea mult.Nici ca uneori vedea ca simte cu ea,nici ca ii arata atentie,compasiune cand era cazul,ajutor,bunatate,interes nu o faceau sa il simta asa aproape,ci acel ceva naiv de curat!
.........................................
Era perioada in care ii era greu,desi se considera o persoana echilibrata,sa nu il vada sau sa il stie acolo in spate,sa nu ii simta respiratia,chiar si nervoasa in ceafa.Si perioada a persistat cred 2ani.
A urmat o perioada crancena..o perioada in care l-ar fi aparat cu toata fiinta ei.
El habar nu are nici acum ca ea nu mai stia nimic altceva decat el...Perioada grea dar benefica...Ea era cea care zbura pe deasupra doar,nu?A trecut acum,desi nimeni nu a inteles ca tot ce a facut ea inca de la inceput a fost dintr-o motivatie sincera...fiecare cuvant,fapta...
Imaturitatea ei si-a spus cuvantul?Poate urma de lasitate ce si-a facut loc in interiorul lui,poate negarea de trecutul lui,de greselile lui sau poate neacceptarea ca asta e realitatea...
A trimis-o departe,dar nu pt ca asa a simtit,ci pt ca trebuie...desi a facut asta,nu cred ca pot sta unul fara celalalt...e doar o incercare disperata de a trece peste un trecut...
Ciudat insa..nu e genul de fata care tremura cand il vede,careia ii bate inima...e doar genul de fata care il apreciaza din maduva oaselor,fata care il priveste si isi pierde cuvintele,fata care simte odata cu el...
......................................
Si acum NE intelegem din priviri..in adancul lui stie...tot ce AM facut a fost sincer...fiecare fapta potrivit varstei sau perioadei,la inceput o perioada naiva,acum..nu stiu...e ceva ce ramane acolo undeva mereu...."