Oare?
Deschide ochii lenesule! Pamantul iti este tot sub picioare, cerul iti este tot deasupa capului.
Schimba-ti hainele, miros a amorteala si sfasiere.
Nu tocmai pe acestea le doreai curatate, nu tocmai pe acestea te cazneai sa le transformi si la cei din jurul tau, care le lasau pe ei de atat amar de vreme, incat prindeau scoarta?
Uda-ti gura uscata de atata strigat, sterge-ti ochii, mangaie-ti inima!
Exista viata dupa durere!
Iesi afara! Respira! Zambeste si priveste cum viata isi continua mersul.
Nu, nu exista. Este o iluzie ceea ce vezi.
Autobuzul nu s-a oprit si nu afiseaza victimizand poza cu tine zdrobit, pe care toti o privesc, suspendati in timp, cu gurile cascate, emanand compasiune.
Au si eu povestile lor, da-le voie sa si le inteleaga si sa si le transforme. Nu toti pot ramane acolo, privindu-te, dandu-ti sentimentul ca nu esti total singur, total responsabil si total in masura sa faci si pasul. Dezbraca-te!Curaj! Si Adam si Eva erau goi la inceput.
Pe baza goliciunii poti sa construiesti. Nu vrei sa fii cel care isi croieste singur hainele?
Plangi, intelege, transforma si integreaza, dar priveste- exista viata dupa durere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu