luni, 2 septembrie 2013

cum sa privesti nedreptatea...

Nu te istraina de tine!
Daca am fi fost pe vremea lui Tepes, cu siguranta ar fi sunat comun si sensul ar fi fost inteles pe masura, atunci cand ai fi auzit- am fost din nou trasa in teapa...
Nimic spectaculos pana aici...doar ca de data asta, este grav. Al naibii de dureros. Si hey, stati linistit, ca are forta in umeri asta mica, dar parca in momentele astea ii vine sa spuna, veniti pe rand prieteni dragi, nu toti de-o data.

Am acest dar in a intui cam si de la cine vine dezamagirea asta (te miri cum eu ma prind si tu nu!?! Ufff, hai ca iti impartasesc eu secretul, am invatat sa fiu darnica, mai ales cu lucrurile valoroase-de la cine?- de la toata lumea), numai ca baiul ii ca nu ai idee in ce fel vine, si pare ca ala te clatina in momentul in care ai si pasit fata in fata, cu "adversarul", iti zici pe moment.

Dintre toate "rele" de pe lume (asta in viziunea celor care cred cu tarie ca rau este sa spargi bibelolul din sufrageria mamei cand esti mic si sa lasi un mileu gol, si bun inseamna sa nu iti stergi nasul cu maneca de la haina...), cel mai dificil de digerat este, credeti-ma pe cuvant din propria experienta, si cartile o spun, a trai, intalni sentimentul nedreptatii.
Am mai zis eu si cu ani in urma, (cand il tot gaseam sub pat pe stalkerul asta, de parca numai podeaua mea era prafuita din toate podelel din lume, si se simtea el cumva responsabil sa o curete), tradare, tradare, dar sa stiu si eu. Fair enough!?!
Eu as spune repede cu un zambet larg pe fata, ca da. Altii numai au ramas in stadiul in care ei vad asta un atuu important. O abilitate nemaipomenita in a si arata inteligenta, a jongla cu legile Universului cumva si a'si aroga dreptul de a se numi- mari cascadori in jocul pe sarma...e o treaba si echilibristica asta, pana cand o sa ajungi sa stai pe sarma gresita. (stim cu totii de sarmele alea cu tepi, care de fiecare data, pastra o bucata din haina ta si care te facea sa intarzii la ore...ca deh....unii ca sa intre in scoala, fara uniforma, mai intrau si pe usa din dos....pana te prindea directorul...)

Sa mai scriu ca raman uimita de egosimul oamenilor!?! Ar fi ca si cum ai avea pretentia ca cei din triburi sa poarte costum si obligatoriu in accesorizare sa existe butonii si papionul...

Gust amar si o usoare clatinare, pe cat intelege fiecare "usoara" clatinare..(parca te si vezi un taur in calduri care se avanta cu coarnele in steagul rosu, dar care nimereste direct cu capul, un zid de beton).

M-am ridicat pe varfuri, atat cat sunt eu de mica si ridicat afisul pe care am scris mandra- nu vreau sa mai accept sa vad aceleasi fete prefacute, nu vreau sa fiu teatrala, nu vreau sa ma pierd pe mine, nu vreau sa fiu ca ei. Daca incep sa fac asta de acum, sunt deja compromisa. Cam tot ce am, port cu mine !
Am vazut ca se poate, rar ce-i drept, dar se poate si altfel. Mai bine aleg sa cred ca 3 isteti schimba lumea, decat o adunatura de ignoranti.
Cuvinte in care chiar cred cu tarie, dar care se intorc catre mine ca un ecou, ecou care doar pe mine (si pe un surd) ma poate atinge vibratia lui...
Sa te infurii, zau asa. Insensibili, astia parca toti sunt nemti.
In schimb, te opresti, te ridici pe ultima treapta a scarii si ai imaginea de ansamblu- turma de oi pierduta, minti setate sa vada doar materialul si nevoile lor, oameni limitati de propriile lor maini.
Si tu, draga mea...deasupra lor.

Ai auzit in stanga si in dreapta- urmeaza-ti interesul. Oh, Doamne ai mila! As putea sa disec subiectul si sa ajung sa va schimb perspectiva asupra cliseului astuia, dar ma opresc si spun doar- nu aleg sa plec pentru ca nu as putea sa apelez si la cealalta fateta pe care orice om o poate avea, de a fi duplicitara si egoista, (in final, intr-o corporatie este ilegal sa ai banii in sertar, in loc sa ai un seif)....
Aleg sa plec pentru ca nu vreau sa ma instrainez de mine si sa ajung sa traiesc o viata desirata, impartita si nefericita pentru un scop material.
So...cine imi spune ca schimbul nu este echitabil, imi pare ca se inghesuie prin turma aia.

Mai are rost sa mentionez ca o parte din turma are si un nume!?! Oh, dar trist ar fi sa nu isi fi dat deja cineva seama ca o astfel de turma se gaseste la propriul loc de munca!

Niciun comentariu: