you died...like we're all gonna go someday

If life were like a mountain, did you, did you not fall?
I have missed you since I was 19
And I don't recall your eyes but your hands I do recall,
and I know how you smelt when you were alive.

You died - like we're all gonna go someday.
You died. I was there and I wish you'd stayed.

They say you crossed a river to touch God's hand
but I did not understand where he lived.
So I tried to write him letters - letters of demand,
saying "He's my pole - back you give him"

I didn't see you die, I didn't see your casket.
Don't remember if I cried, but I never quite got past it.
You're fragile like a bee, and skinny as a steeple,
and all these memories - are they mine or other peoples?

When you died - like we're all gonna go someday,
I was five and I thought I could make you stay.

http://www.youtube.com/watch?v=5Id1lHyacbo&feature=related

atunci cand se trage cortina, insa nu ai nici o emotie

Ce relatie atipica avem....
Nu ma dau in vant dupa romantismul eminescian, ba mai deloc. Mai degrab' ma surprind dorindu-mi sa ating jumatate din proportiile domnului Eliade si totusi fiind asa, in prezenta ta ma simt usoara, usoara si incep sa plutesc pe unde si Eminescu a pasit candva.
Esti descult si esti gol. Reusesc sa iti vad si cele mai repugnante circumvolutiuni ce te definesc si la fel cum imi doresc sa imbratisez invingatorul din tine, asa drag am si de schiopatarile tale.
Nu intentionez sa cladesc nici un piedestal pe care sa iti asezi piciorul, ci doar sa validez importanta existentei tale in viata mea, caci vezi, sunt inca langa tine.
Teama...n-am asa ceva. Este randul meu sa ma uit in toate ungherele. M-am, si nu o gasesc.
Nu-i curaj si nici pasiune, asa cum imi doresc sa fie. Nu's nici emotiile care iti semnaleaza ca Traiesti, este pura viata care curge din Iubire.
Dar sshhttt....trag cortina. Sunt prea multi licurici in noaptea asta care prin jocul lor initiatic, ma incetinesc. O sa le dau drumul si o sa ma ridic pe varfuri, o sa-i prind si o sa-i pastrez, doar pe aceia care ma pot ajuta acum sa ma retrag pentru o mica vreme. Sa ma retrag, caci nu am timp suficient sa imi citesc scenariul si sa ma dumiresc de imi doresc sa-mi joc rolul.

tinta sigura...drum lunecos...

Nu stiu daca asa o sa fie mereu, insa stiu ca de fiecare data ma intorc aici, atunci cand ma opresc din alergare. Ma intorc la vibratiile pe care le-a simtit sufletul meu la recunoasterea celuilalt suflet careia inca ii este devotat. Si nu mai sunt niciunde.
Mereu imi este bine cand cred cu tarie ca pot sa readuc la viata materiala acest suflet si o fac, iar apoi pe cararea unde imi asez piciorul este lumina.
Experimentez tot, caci am sete de cunoastere, INSA mi-am spus candva ca imi sunt suficienta si inca mai cred aceasta. Pana la noi valuri, NU incape in mine idea sa ma abat de la a-mi atinge intai cu varfurile degetelor, apoi cu talpa piciorului treapta fericirii...

frumusetea va mantui lumea...

Ce este viata?

....te caznesti sa iei decizii la boloboc, crezi tu.....

.....este castigat cel care alege sa plece...si care atunci cand o face poate sa spuna ca a incercat sa termine asa cum trebuie, ceea ce a inceput ....

.....suntem pe cont propriu aici, dar cat mi-as dori sa pot spune- VIN CU TINE! 

...aud....."mergi de poarta-ti crucea ta"......

...nu am atata curaj sa mai pot sa pastrez doar amintiri....

......egoista nenorocita.......

......ai vrut TOT....Omul care a inteles acest tot....

.......ma uit inapoi....ce vad? niste nume scrijelite, cu urme de iubire....etape....2 dureri coplesitoare, iar eu....putin mai in fata de unde eram....

.......fara putere...cu siruri de lacrimi, cu gura cascata si amorteala in brate...simt paralizie...mi-ai dat linistea....

....langa tine....ACASA....






http://www.youtube.com/watch?v=ODNyK5_cYeI&feature=share

Lumina ei....Lumina lor...

A pasit prin locuri atat de familiare, dar intr-o maniera atat de noua.
Nu vrea mai, nu vrea sa invete alte lectii. Nu vrea si pace! Foloseste doar rute ocolitoare sa ajunga tot acolo in final. Probabil ca se da vreun premiu ceva la sfarsit.
Astazi insa stie- nu greseste niciodata! Si nu dintr-o inteligenta sclipitoare neaparat...insa nu greseste! Altceva o ghideaza, iara pentru obedienta, primeste ca rasplata exact Lumina asta care o conduce. Acum insa are alta poveste de spus...

A stat intinsa pe banca, inconjurata de verdeata, auzind pasari si simtind miros de libertate. A stat cu fata in sus, privind la cer si privea norii cum inainteaza. Nu s-a dumirit daca inapoi sau inainte, dar ii vedea continuandu-si miscarea- erau deci activi. (activi...ce cuvant frumos....)
Dupa o vreme a stat pe aceeasi banca, ciuruita fiind inauntru, epuizata si pe marginea prapastiei, de data asta cu ochii inchisi simtind picurii de ploaie cum ii palmuiau fata cat sa o ajute sa se trezeasca din amorteala.
Nu au reusit...mirosul de asfalt incins, acum umed, care venea de la soseaua pe care treceau in goana masinile, au dus-o in zona de reverie. De data asta cu zambet!
A vrut sa zaboveasca acolo...aiurea....la prima adiere, s-a chircit din nou...
"Nu ai habar ce sa faci cu ce primesti prostovane...""- asa si-a spus in final, cand a realizat ca nici macar nu a putut sa se bucure de momentele de liniste si gandul ei il taia mereu si brusc, cu o singura miscare din incheietura mainii, pofta de a trage insetata dintr-o tigare.
S-a mahnit...din nou! A primit din ce era in jur atata minunatie si ea a stiut a dea inapoi un abur ce se risipeste atat de repede cum se risipesc starile ei.
Is toate, is multe, is grele, nu-s de pitici d'astea...si totusi piticii vor sa le repare si pe ale lor si pe toate ale multora din jur.
-"N-ai structura solida bah!"
-"Zau?"
............
Copilule...esti in dificultate, caci forul tau interior este in obscuritate si vrea lumina! Unde e lumina? Abea o zareste. Pai mai, o si cauti oare unde trebuie?
Ce este de fapt lumina pe care ea o doreste?
Lumina este insasi EA....dar nu-i suficient. Acum vrea deja Sursa Luminii.
A obosit fugara, zau! Vrea ragaz sa se dumireasca ce mai inseamna sa fii activ, caci s-a impotmolit. Stie insa ca este isteata, prinde repede si face si treaba buna cand are si material si o alta luminita mica sa-i arate drumul plin de toata cate sunt pe el, pana la Lumina spre care priveste indelung cu gatul sucit si cu gura cascata.

Ia lumina de unde ii sau nu-i acum...

cautand sa atinga apogeul...

"Pasionala mea"- ii zise si isi intoarce capul usor rusinat, insa atat de plin de fericire ca a atins inima pustoaicei asteia care inchide ochii cand ii atinge buzele si se pierde.
Nu are habar cam pe unde sunt si nici pe unde o sa le umble picioarele o vreme sau poate nu doar o vreme, ci intregul petic de viata ce le sta inainte.
Simt iubire si drag si se tin de mana atat de strans ca nici nu mai simt ca acolo sunt doua maini si nu una.
Nici nu si-au spus povestea vietii unul altuia ca au si inceput sa si-o tese pe a lor impreuna si le este bine.
Imprastie fericire, asta stie sa faca ea, iar la schimb primeste un sentiment coplesitor de uimire fata de ochii celui din fata care ii privesc direct pe ai ei in orice situatie.

"Ce mai este de descoperit inca?"...asta se tot intreaba fetiscana ametita acum de atata frumusete!

River Flows In You- Lindsey Stirling

zambind, vibrez din nou...

M-am trezit intr-o incapere stramta.
Simt cum toate emotiile astea s-au napustit asupra mea si trag de mine in toate partile, zvarcolindu-ma. Ametita ma las invartita spre neant, in timp ce radiez si ma inalt cu ochii inchisi....usor cat sa sfidez legea gravitatiei...
Eman caldura...prin el, ma vad in oglinda si abea acum inteles ce efect am asupra celorlalti. Mi-a spus cineva candva ca am puterea sa ating inimi, de atunci mi s-a repetat asta, insa zambeam strengareste in coltul gurii. Mult prea micuta sa pricep cum este cu deciziile luate si cu interactiunea dintre oamenii mari. Am cerut sa inteleg ce trezesc totusi....acum cred ca stiu- este efectul a ceea ce creioneaza fiecare in mintea lui, despre celalalt. Si da...singura imi hranesc imaginatia, singura caut sa traiesc povestea asta cu toata intensitatea, singura imi caut momentele de bucurie. Caci acum stiu, totul este trecator, vibratia traita ramane insa!
Imi este greu sa respir acest aer singura si imi este dor constant de acele brate care ma cuprind mereu cu drag, cerand spatiu. Simt cum caut cu obrazul pieptul pe care sa imi asez capul si gura pe care sa o ating respirand cu stangacie, dorind abandonarea. Ii caut pielea si conturul fetei sa il mangai si tin in mainile mele mici...
Vad ochii blanzi si expresivi, si realizez ca traiesc ca si cum suntem numai noi doi prezenti.
Nu ma satur sa il cunosc si sa ma hranesc din sensibilitatea lui. Plec de langa el si mi se face dor sa il simt aproape, astept cu emotie fiecare gand al lui, inaltat catre mine, ma trezesc si zambesc stiind ca este o alta zi in care ii pot atinge mana si mangaia ceafa.
Vreau sa alerg in bratele iubitului meu, in fiecare sfarsit de zi...vreau sa imbratisez dorul...acest dor aprins pentru momentele cu noi, vreau sa ma trezeasca dimineata si sa imi sarute fruntea inainte de culcare, vreau sa imi zambeasa arogant si in acelasi timp defensiv, vreau sa ii simt emotiile si curajul de a ma indruma, vreau sa ii simt admiratia in privire, pasiunea si grija cu care se apropie.
Vreau o vreme, langa acesta suflet care m-a adus in punctul in care uitasem sa mai fiu. Pentru asta ii sunt recunoscatoare!
Tine-mi mana strans, cu drag, sinceritate si iubire!

:)

RECOMAND CU DRAG!

http://nitadaniel.blogspot.com/

"Am fost atata timp fara tine, dar vremea trece oricum fara noi..."

Unele persoane iti raman vesnic dragi inimii tale. La unele persoane te vei intoarce mereu, toata viata care inca mai este in tine!

Sufletul pereche.. intruchipare a persoanei pe care o cauti in fiecare zi, persoana care te completeaza permanent si cu care ti-ai imparti oricand viata intreaga!S-a creat o legatura profund spirituala...

Te cufunzi în inima si îl simti acolo.Tacerea capata mii de nuante. Îl poti simti de la distanta. Îl poti simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-ai cunoaste de mii de ani. Este ca si cum nu mai astepti nimic de la celalalt, pentru ca ai deja totul. Simplul fapt ca stii ca exista îti este suficient.

Un suflet-pereche flacără geamăn....

"Se intampla doar o singura data si cauti toata viata apoi, dar nu mai gasesti niciodata....

C.M

drumul ales

Si a venit toamna! A venit, inca inaintea verii.

Au cazut si cele mai mici frunze care se zbateau sa stea lipite de ramuri si sa creasca.

A ramas copacul dezgolit si nici ca ii mai pasa de fragilitatea si faditatea pe care le afiseaza.

Se lasa in bataia vantului...sa il poarte unde vantul stie si sa il opreasca la capatul celalalt al lumii unde sa gaseasca pamant fertil si zemos din care sa se inalte, plin de verdeata...

Nici propriile tale crengi nu le mai poti cara. Nu le mai doresti...

Apara-te o vreme...

Fugi copacule...fugi cat te tin calcaiele si nu te mai uita inapoi. Aici este numai toamna....si toamna aceasta a incoltit si in inima ta deja....

viata de aici, lipsita de sens

Obosesti sa mai traiesti cateodata...

Nu gasesti rostul vietii si ti se pare ca esti intr-un cerc in care te invarti continuu...rar ai pauze in care poti sa te opresti, sa respiri si sa iti spui ca esti gata de o noua ameteala...

Si asta nu pentru ca iti doresti nu stiu ce lucruri marete...vrei ceva elementar, de bun simt, sa cunosti ce, cine esti!

Ar fi trist de-a dreptul sa vezi la sfarsit ca nu exista un Tata iubitor care sa te felicite, imbratisandu-te calduros.

Si chiar de nu mai cunosti atunci aceste trairi, tot nu are sens...de ce ai venit aici, asa la pachet atunci?

Si mai trista este ideea cum ca o iei de la capat intr-o alta viata si alta si alta, atingand "telul" pe care ti l-ai propus sau nivelul la care trebuie sa ajungi...

Dar cel mai impovarator este sa crezi ca totul este o pura intamplare si ca nu exista pic de divinitate dincolo si ca noi suntem zeii care au ultimul cuvant de spus...:))))

Unde, intreb? In lumea asta, unde abea poti sa gusti- sincer, fara sa maschezi, un zambet!?! Aici suntem zei? Wow....grandios! Zeii pamantului uscat!

Cautam noi metode de autosugestie, de viata sanatoasa si frumoasa si plina de informatie si plina de iubire si bunatate si toate cele. Cu iertarea si cu bunatatea am venit la pachet, nu-i un sacrificiu sa traiesc cu acestea fata de semeni....iubirea este codul meu de bara oricum....ce ma fac cand nu gasesc sensul vietii si nici rostul...!?! Nici vietii asteia nici celei de dincolo!?!

Caci, zau de inteleg!

Daca dincolo, e liniste si pace si toate roz, caci te-ai intors in "minea Universala"....care a fost scopul aici? Niste lectii invatate cu sudoare si boli in trup si dezechilibre si constrangere de a trai intr-o societate bolnava!?! Ai contribuit doar la "intregirea" Universului...si asta iarasi nu mi se pare ceva maret...

Nu-i echitabil...

Si sa spunem ca este totul random...boierie nene! Cica ai invins teama de moarte! Ce absurditate!!! Cum sa iti imaginezi ca exista un Dumnezeu pentru ca ti-e frica de moarte sau ti-e teama de responsabilitate! Ce tampenie!!!

Divinitatea o simti in tine intr-un mod foarte, foarte evident!!! Asta nu ai cum sa contesti!!!

Daca este totul o intamplare si Universul un ceva rezultat din neant....asta chiar ar fi cea mai mare risipa de viata....ai trait aici chinuit ca vai de tine, mori, putrezesti si gata! Boom...nimic grandios....nu ti-ai explicat nici macar un sfert din intrebari, desi ai incercat de ti-ai tocit genunchii...si ai murit neinformat. Ce chin!

Am experimentat de-a lungul acestor 23 de ani, 4 ipostaze diferite de a intelege Divinitatea si de a ma apropia de Dumnezeu, in felul in care mintea mea poate intelege. Am cautat si in creatiile oamenilor, muritori de rand ca mine, am avut rezultate satisfacatoare pe moment...apoi NIMIC!

Cum sa caut ceva spiritual, lectii si educatie spirituala de la un alt om care probabil ca da cu banul!?! Cum, cand asa ceva este individual!?!

Ma opresc...si de fiecare data merg la SURSA....si inchid ochii si imi las intuitia si fiinta, pe care nu am creat-o sau crescut-o Eu sa iasa in fata si sa ma conduca...dar nu vad directia unde ma duce....nu o inteleg si nu ii vad rostul...

Probabil ca mai bine ar fi sa inchid ochii, sa inchid canalele pe care primesc informatii de toate soiurile si sa ma las condusa intr-un loc pe care nu-l inteleg...ma mulez eu acolo si probabil ca o sa rad ca mi-am ars neuronii pt o cauza pierduta, cand eu eram deja creata o fiinta care apartine cerului.

Si probabil ca singura lectie palpabila ar fi moartea...prin moarte te-ai intregit...ai descoperit TOT ce era necunoscut. Si intrebarea vine astfel de la sine- de ce ne mai nastem atunci?

Mi-e dor de Dumnezeul meu...stiu si simt ca sunt o parte mareata din El....nu stiu care, nu vad rostul , nu stiu unde ma indrept, stiu unde vreau sa ajung insa- la Tatal in brate!

DOAR EU SI EL!

bulgare de aur...

Si se face din nou liniste...de data asta imbinata cu dor si drag. Liniste cu zambet.
Si-l vad pe el si caut singura sa retraiesc in ganduri ceea ce am trait noi doi.
Ce cuplu frumos!
Ne vad zilnic, in diferite ipostaze.
Sunt deja saptamani bune de cand am inceput acest exercitiu, de a-mi aminti de noi in fiecare zi si imi face atata bine. Pastrez ceva frumos viu! In acest fel zambesc si am liniste si mai pot face ceva si pentru el de la departare- sa-l mangai cu iubirea mea.
Descopar ca desi nu am crezut, a fost una dintre putinele persoane in fata careia m-am purtat atat de natural si deschis. A fost persoana care ma facea sa rad mereu si imi cauta mana, persoana care se purta cu grija si persoana care de teama sa ma piarda imi zambea chiar si atunci cand nu primea din partea mea un zambet. Persoana care ma asculta si careia ii povesteam toate tampeniile mele, persoana care ma tinea in brate cu atata grija si atat drag. Persoana langa care ma vedeam in viitor pentru barbatul sensibil, sigur pe el, si iubitor ce era.
Parea relatia ideala din atat de multe puncte de vedere.
Am luat relatia ca pe un bun ce mi se cuvine la inceput si dupa mult timp am descoperit cat de mare crescuse in mine iubirea pentru el. O vreme m-am trezit zdrentuita de durere, incercand sa trag are in piept printre suspine de dor. Nici nu am avut idee ca asa o sa fie, dat fiind faptul ca atunci cand am ales sa plec, am plecat. Insa acum ma uit inapoi si vad ca- am facut compromis, am plans, am tacut, am asteptat, am schimbat, am imbratisat, m-am lasat pe mine, am creat planuri....si astea pentru omuletul asta mic care imi zambea din coltul gurii mereu si care isi tinea bratele deschise pentru mine.
Si ideea despre cum am vazut eu iubirea deja se schimbase...
Foarte des imi amintesc de el, foarte multe ganduri imi fac inima sa tresara si de cele mai multe ori il simt cum este acolo, departe, si nu vreau decat sa-l imbratisez cu dragostea mea, sa se poata simti in siguranta.
Am gresit, nu am fost pregatiti, nu am inteles iubirea in acelasi mod, am avut orgolii, am crezut ca orice se poate inlocui, mi-am pastrat spiritul liber si nu am acceptat responsabilitatea si angajamentul. Am crezut ca o sa-mi vand sufletul langa el si l-am judecat pentru asprimea cu care isi cerea locul in inima mea....si vad ca....dorinta lui nu era gresita...el iubea si o facea plin de devotament....asa cum simt si eu acum, devotament pentru omuletul acesta care mi-a oferit bucurie, care a pus bazele unei noi etape in viata si evolutia mea, care m-a iubit in felul lui cum rar se poate face.
Si-l caut in ganduri cu drag si pastrez vii amintirile si il mangai mereu pentru ca stiu cat de mult merita.... a daramat si a ridicat in acelasi timp in inima mea sentimentul iubirii.

Un suflet drag ce s-a indragostit si a deschis inima unei frumoase flori.
Am tinut candva in mana un bulgare de aur...

Esti drag, esti iubit Jose Carlos Ferreyra Lopez!

a alege sa "scoti" un alt om din existenta ta

Si iata-ma cu capul plecat, cu fruntea incretita, frecandu-mi mainile una de alta...

Nici pana acum nu am inteles exact, cum de oamenii pot actiona atat de irational de cele mai multe ori. Insa, nu sa generalizez este ce-mi propun. Vreau sa mai restrang aria cercetarilor irationale si ma refer aici la ceva particular- la a decide cand si cum sa alungi oameni din viata ta.

Incerc sa inteleg subiectul asta si sa il descos, macar atat cat poate cuprinde intelegerea mea.

Am "alungat" si eu, am facut si eu asta la randu-mi o vreme, posibil ca am facut-o justificat, insa cine nu o face!?!

Acum mi se pare insa ceva ce nu mai incape in sistemul meu de valori. Mi-e foarte greu sa aleg sa ii spun unui om- iesi afara, nu te mai vreau, imi faci rau. Si de cele mai multe ori nici nu o fac, nu folosesc cuvinte care sa sublinieze separarea, doar plec. Revin din cand in cand, atunci cand este nevoie. Partea asta nu are rost sa o descos, caci am motivatiile mele atunci cand actionez asa si o fac pe deplin constienta si fara remuscari sau obligatii de vreun fel.

Asa ca, in cel mai slefuit mod posibil, pun degetul pe actiunea in sine si pe consumul de energie verbala, energie incarcata emotional substantial, energia de tipul-"Iesi afara, vreau sa te uit, de astazi am terminat-o, nu te mai vreau, sunt intr-o alta relatie si imi provoci disconfort..."

Ei, oameni buni, eu asta nu inteleg.

A alege sa pleci, este dreptul tau. Toti oamenii ar trebui sa lase undeva pe o pasune uscata idea de depenedenta sau posesie si sa inteleaga ca oamenii de langa ei sunt liberi sa plece oricand in ce directie doresc, insa a alege CUM sa pleci nu mai este pe deplin dreptul tau, caci nu este o decizie ce te implica numai pe tine. Desigur, o poti face oricum doresti, insa a alege sa pleci intr-o anumita maniera lasa urme si amprente emotionale, energetice si nu numai. Urme peste care, este posibil sa dai din nou dupa o vreme si sa te gasesti nevoit sa le pansezi, dupa ce ai fi platit deja un pret pentru decizia facuta cu ceva vreme in urma. Karma, ce sa-i faci!?!

In plus, ceea ce ma face sa aprofundez mai mult pasii ce-i face cognitia in vederea luarii unei astfel de decizii, este idea de putere. Atunci cand "alungi" un om din existenta ta, intr-un mod vadit si cu incarcatura negativa, te vei fi pus deja cu cateva trepte mai sus. Ai puterea, iti spui si o arunci ca un foc mistuitor ce-ti iese din gura si sa indreapta in toata partile, fara directie, distrugand ceea ce iti iese in cale.

O faci, iara atunci cand simti servilism, supunere, groaza din partea celuilalt, manuiesti aceasta "putere" cu si mai mult elan si maiestrie si iti pare atat de rau ca inainte nu ti-ai dezvoltat mai bine aceasta abilitate- acum probabil ai fi fost la concursurile olimpice castigator.

O faci, suflet chinuit de temeri, frici si deznadejdi...o faci cu o disperare fara de margini, disperare mascata de dezgust. O faci si consideri ca doar asa, rana pe care o cari la subrat cu tine, va putea fi cicatrizata...si cata amaraciune zace acolo...

O faci stiind ca ai provocat durere, gandind ca legea talionului intr-adevar a fost scrisa cu cerneala sfanta pe niste foi, ce mai apoi le-a fost cusut cotorul, de o mana divina, caci e asa de dulce sentimentul ce-l trezeste...

O faci pierzand esenta si ceea ce ne leaga- UNICITATEA (microcosmosul din macrocosmos) si crezi ca ai descoperit cum se rezolva o problema existentiala.

Om iubit si om drag...intrebarea mea acum este- daca ai aruncat asupra celuilalt tot ce era mai veninos in tine si celalalt nu a cazut la pamant, de ce continui sa o mai faci, mintindu-te si ascunzandu-te de propriile sentimente intr-o vagauna unde paharul amaraciunii a dat demult pe de laturi!?!

Nu ma doare respingerea oamenilor, nu ma doare naivitatea lor si nici nu ma doare sa ii vad ca din durere si frici, actioneaza ca niste lunatici ce nu-si inteleg rostul si se invart in cercuri unde ameteala este placuta caci ii scutesc de responsabilitati....ma doare insa ca ei nu-si bat capul si nici nu inteleg ca nu au cum sa alunge din viata lor, o parte pe care nu ei au creat-o, o parte ce este din acelasi aluat cu ei si care isi cauta acelasi drum spre casa, o parte care este acolo in permietrul in care ei isi pierd mintile in dezmat, tocmai ca sa le slujeasca o vreme, o vreme in care ei vor fi invatat la randul lor cum sa slujeasca altora...si ma intreb...unde este oare rostul Dumnezeule, cand noi nu traim cu termenii- "vegheati" si "invataturi" in minte, pentru a ne putea inalta sufletele mai departe!?!

Dar...indrazneste...continua, crezi, actioneaza....nu pierzi nimic de o faci, posibil ca vei atinge doar suflete.

:)

Scurta trecere in revista a ceea ce inseamna comunicarea...

NEVOI FUNDAMENTALE ÎN COMUNICARE

Există 6 nevoi relaţionale fundamentale (în acelaşi timp ele reprezintă şi obiectivele oricărui proces de comunicare):

1. nevoia de a spune ;
2. nevoia de a fi inteles ;
3. nevoia de a fi recunoscut ;
4. nevoia de a fi valorizat ;
5. nevoia de a influenta ;
6. nevoia de intimitate ;

1. Nevoia de a Spune
Este nevoia de a transmite informaţii celor din jurul nostru. Permanent simţim nevoia să spunem ceva, să arătăm, să explicăm, etc. Dacă simţim nevoia să spunem ceva semnificativ pentru noi şi nu o facem, transmiterea informaţiei se va realiza involuntar, inconştient, într-un mod mascat (Ex: prin stări de tensiune, anxietate, agresivitate, sau chiar somatizări în cazul unui mesaj negativ refulat).
Dar cum şi ce spunem?
Comunicarea se realizează:
10% prin cuvinte. Mesajul verbal trebuie sa fie: clar, simplu, uşor de urmărit, să utilizeze un vocabular adecvat persoanei cu care vorbim.
30% prin tonul vocii (variaţii ale înălţimii sunetelor, tăria lor, rapiditatea vorbirii, calitatea vocii)
30% se realizează prin expresia privirii si a feţei (un zâmbet, o încruntare, contactul vizual direct sau evitarea acestuia, durata contactului vizual, etc)
30 % se realizează prin expresia întregului corp - gesturi (mişcări ale mâinilor care susţin mesajul), poziţia corpului, orientarea acestuia fata de interlocutor, proximitatea, contactul corporal;
Deci mintea şi corpul reprezintă un sistem complex prin care comunicăm - ele trebuie să se susţină una pe alta.
Din totalul sentimentelor transmise de o persoana:
7 % se transmit prin intermediul cuvintelor
38 % se transmit prin tonul vocii
55 % prin expresia fetei si postura.

Componentele Comunicării non-verbale:
Mimica-privirea: deschisă sau evitantă, fixă sau mobilă; zâmbetul sau grimasele; mişcarea sprâncenelor, etc.
Contactul vizual este foarte important în comunicare: s-a demonstrat că nu putem menţine contactul vizual cu o persoană necunoscută mai mult de 0.7 s (media este de 0.4 s). De asemenea s-a demonstrat că într-o conversaţie aproximativ 50-60% din timp comunicarea este susţinuta de contact vizuale intre cei 2 (sau mai mulţi) parteneri.
Gestica - mişcarea mâinilor, bătutul din picior, privitul repetat la ceas, aranjarea ritmică a părului etc. Gesturile pot fi: obişnuite (ex: ridicarea degetelor de către elevi când vor să răspundă, ridicarea mâinii când vrei să opreşti un taxi, gestul de "la revedere", etc); gesturi simbolice (ex: gesturile folosite în interiorul unor grupuri şi a căror semnificaţie este cunoscută numai de acestea).
Postură -poziţia corpului: poziţie relaxată, deschisă, ocupând tot spaţiul în care stăm- încredere în propria persoană; utilizarea numai a unui colt de scaun, mâinile strânse la piept şi cu picioarele încrucişate - închidere, teamă, neîncredere în propria persoană;
Atitudinea - relaxată, gravă, serioasă, închisă, respingătoare, deschisă, ezitantă etc
Vestimentaţia - culorile, accesoriile, modelul hainelor, lungimea sunt toţi atâţia indicatori ai sistemelor personale de valori: stil extravagant, clasic sau sport.

Bariere în comunicare în timpul transmiterii informaţiilor
Abordarea din partea emiţătorului
Reacţii posibile ale receptorului
1. Dirijează, dă ordine
"Faci cum spun eu că aşa e bine"
Rezistenţa, combatere
2. Ameninţare
"Dacă te mai aud că te mai plângi vreodată ........"
Resentimente, furie, sentimente negative
3. Predică, face morală
"Ce crezi că la muncă totul e frumos?";
”Învaţă să ai răbdare"
Închidere, sentimente negative, contra-moralism (combatere).
4. Consiliază, oferă soluţii
"Fă aşa cum spun eu ca aşa e cel mai bine"
Intensificarea dependentei, rezistenţă.
5. Judecă, critică, condamnă
"Nu faci nimic bine"; "Tu eşti de vina ca...."
Scăderea stimei de sine, combatere
6. Elogiază, secondează
"Te-ai descurcat minunat, esti cel maI bun, ca
întotdeauna...."
Reacţie de apărare - fie ca mesajul este ca o supra- valorizare (deci data viitoare emiţătorul aşteaptă mai mult), fie că tentativa de manipulare.
7. Încearcă să convingă
"Aici ai gresit, uite, daca.... "
Sentimente de inferioritate, inadecvare.
8. Ridiculizează, ia în ras ascultătorul
"Atâta efort pentru un lucru atât de uşor", "Te-ai gândit mult pana ai făcut lucrul asta?"
Scăderea stimei de sine, combatere.
9. Analizează, diagnostichează
"Problema ta este ca.........", "eşti obosit - vina e......’
Frustrare, frică de a nu fi înţeles
10. Asigură, consolează
"Nu iţi face griji, mâine nici nu iţi vei mai aminti
Sentimentul ca nu a fost înteles, ostilitate
11. Interoghează
"De ce...? Ce...? Cum. ...?"
Răspunsuri false, omisiuni, reacţii de
apărare.
12. Schimbarea subiectului, sarcasm, închidere.
"Hai sa discutam de lucruri mai plăcute/mai interesante";
Sentimentul ca argumentele lui nu au fost înţelese, au fost considerate irelevante, puerile, inexistente. frustrare, retragere.


2. NEVOIA DE A FI ASCULTAT, AUZIT, INTELES
Într-o relaţie suntem întotdeauna 3: eu, tu si relaţia dintre noi.
În momentul în care spun ceva, important este ca mesajul să ajungă la celalalt în acelaşi fel în care l-am transmis, adică să fiu receptat şti înţeles.
Teste efectuate cu privire la ascultare au demonstrat ca o persoană obişnuită îşi poate aminti numai 50 % din ceea ce a ascultat (dacă este chestionată imediat) şi numai 25% după 2 luni.
Fenomene pot perturba comunicarea:
blocajul
bruiajul
filtrarea informaţiei
distorsiunea informaţiei.
a. Blocajul - întreruperea completă a procesului comunicaţional din cauze fizice, materiale sau cauze psihologice (persoană inabordabilă).
Efecte psihologice:
Într-o relaţie directa (faţă în faţă) - stare de jenă şi reacţia de fuga;
Relaţie la distanţă - stări de anxietate, agresivitate, teamă, etc
Limita extrema a blocajului comunicare-+ autismul (imposibilitatea morbidă de a comunica) - este de ordin patologic.
b. Bruiajul- perturbarea parţiala şi tranzitorie din cauze fizice, materiale (sursă de zgomot) sau cauze psihologice. La receptor informaţia transmisă ajunge parţial sau chiar modificat. În aceste cazuri apare nevoia de interpretare şi implicit modificarea semnificaţiei iniţiale a mesajului.
Înţelegerea unui mesaj presupune potrivirea informaţiei primite în tiparele mentale existente (în harta mentală a interlocutorului).
Ce doreşti să îmi comunici
Mesajul iniţial
Ce îmi spui de fapt
Ce înţeleg eu
Ce reţin eu
Ce accept eu
Ce am înţeles eu ca doreai sa îmi comunici
Mesajul final

Harta Mentală
Ce este?
Este o structură congnitivă prin intermediul căreia persoana realizează sortarea informaţiilor, conectarea acestora cu alte informaţii din categorii similare, etc.
Când folosim hărţile mentale ?
În orice proces de comunicare în care suntem implicaţi.
Exista un tipar al hărţilor mentale ?
Tiparele mentale sunt diferite de la persoana la persoana şi de asemenea sunt diferite pentru aceeaşi persoană în diferite momente (ele se schimbă, se adaptează în funcţie de necesităţile mentale actuale).
Ce legătură are harta mentala cu comunicarea?
Comunicarea eficientă presupune împărtăşirea aceluiaşi sens al mesajului, deci potrivirea celor doua hărţi mentale (ale emiţătorului şi receptorului) astfel încât să rezulte acelaşi sens.

c. Filtrarea Informaţiei- transmiterea voluntară şi recepţionarea unei părţi a informaţiei. Receptorul/ emiţătorul apar ca filtre de informaţii. Este întotdeauna voluntară (ţine de intenaţionalitatea subiectului). Factori: psiho-individuali; de natură psiho-socială; de natură psiho-organizaţională (tendinţa şefilor de a nu transmite subordonaţilor toată informaţia).
Efecte negative: degradarea comunicării, nu se transmite exact ce trebuie; amplificarea/ diminuarea semnificaţiei unor informaţii: succesele, nereuşitele; influenţează randamentul muncii.
d. Distorsiunea Informaţiei - degradarea involuntara a informaţiei în cursul transmiterii de la receptor - emiţător, când informaţia are de parcurs mai multe verigi intermediare. Trec mai toate informaţiile însa denaturate.

­ Empatia
Empatia este una din condiţiile necesare şi suficiente care facilitează comunicarea. Empatia presupune acceptarea necondiţionată a ideilor, sentimentelor, credinţelor celuilalt, chiar dacă acestea sunt diferite de propriile modele de referinţă, de modul subiectiv de a privi respectivele informaţii.
Empatia presupune a te pune în postura celuilalt, fără însă a pierde contactul cu propria persoana.
Empatia presupune "rezonanta" cu celalalt
Răspunsuri non empatice Răspunsuri empatice
Te simţi… Poate că… Din punctul tău de vedere… Mă întreb dacă… După tine… Nu ştiu daca am înţeles bine dar … Daca aş fi în locul tău… Nu sunt sigur ca am înţeles bine dar… Ţie ţi se pare că … Corectează-mă te rog daca greşesc dar… Gândeşti că… E posibil ca… Crezi ca… Poate ca tu gândeşti că… Îmi pui că… Am impresia că vrei să spui că… Ascultarea Activă (empatică)

Receptorul este pregătit să asculte-acest lucru se poate transmite atât verbal (am la dispoziţie un sfert de ora numai pentru dumneavoastră, vă ascult) sau nonverbal (adoptarea unei posturi corespunzătoare, deschise; centrarea atenţiei pe celalalt, etc).
Receptorul menţine contactul vizual cu interlocutorul, încuviinţează, manifestă interes, confirma prin mişcări ale capului faptul că a înţeles mesajul, menţine o poziţie deschisă, transmite interlocutorului expresii ale empatiei (un zâmbet pentru a confirma înţelegerea, un sunet aprobator)
Receptorul pune întrebări pentru a-şi confirma înţelegerea corectă a mesajului dar nu întrerupe interlocutorul decât atunci când acest lucru este posibil (nu îl face pe interlocutor să îşi piardă ideile, nu întrerupe brusc comunicarea); parafrazează ceea ce spune interlocutorul
Receptorul luptă pentru a evita distragerile şi rezumă mental din timp în timp receptorul se centrează pe conţinut; cântăreşte faptele evidente; nu judecă, nu evaluează până nu înţelege în totalitate ascultă modulaţiile vorbitorului, tonalitatea vocii, este atent la ritmul respiraţiei acestuia şi încearcă să se adapteze la ele.

Erori in ascultarea activa
Exagerarea -Chiar îl urăşti pe seful tau
Redimensionarea -Hai că nu e aşa de rău precum pare
Adăugarea -Uneori iţi vine sa ii spui cate una
Omisiunea -Te-ai sculat tu cu fata la cearceaf astăzi
Anticiparea- Probabil că iţi doreşti că seful tău să fie dat afară
Ramanearea in urma -Ieri spuneai că
Analizarea - eşti stresat pentru că crezi că seful tău
Repetarea de tip "papagal"- repetarea cuvânt cu cuvânt a informaţiilor

3. Nevoia de a fi Recunoscut
În orice schimb informaţional între două sau mai multe persoane, deci în orice proces de comunicare inter-personală apare nevoia de a fi recunoscut: nevoia ca celalalt să conştientizeze prezenţa mea, valoarea informaţiei pe care o transmit, etc. Nevoia de a fi recunoscut funcţionează în strânsă legătură cu următoarea nevoie, aceea de a fi apreciat.

4. Nevoia de a fi Apreciat
Este nevoia de a avea sentimentul că sunt importanţi pentru persoanele cu care stabilesc relaţii de comunicare. Trăim într-o societate in care suntem foarte devalorizaţi.I
Vedem întotdeauna ceea ce nu a făcut celalalt, nu şi ceea ce a făcut. Aceste părti negative, repetate de mii si mii de ori sterilizează relaţiile, slăbesc încrederea în forţele proprii, în capacităţile noastre de a realiza ceva. I
Ex2: Un angajat duce la bun sfârşit un proiect foarte important pentru firmă. Obţine o primă, care nici măcar nu este oferită direct de sef, ci îi este oferită odată cu salariul de la contabilitate. El nu va simţi aprecierea pentru ceea ce a făcut. Uneori un simplu "Bravo", spus cu sinceritate, face mai mult decât orice prima.
Măcar din când în când (La anumite intervale de timp), conducătorul organizaţiei trebuie să ofere aprecierile sale directe angajaţilor, pentru a oferi feed-back-ul necesar alimentării imaginii de sine (sunt important pentru şef, pentru organizaţia în care lucrez", "conducerea işi dă seama de valoarea mea şi de importanţa mea pentru firma", etc).

5. NEVOIA DE A INFLUENŢA
Nevoia de a influenţa reprezintă nevoia de a provoca o reacţie, o schimbare de opinii, credinţe, comportamente, atitudini.
Mijloace pentru îmbunătăţirea capacităţii de a influenta:
a. Clarifica-ti obiectivele. Dacă ştii clar care este rezultatul la care vrei sa ajungi transmiţând un mesaj, susţinând o conversaţie, etc, iţi va fi mult mai uşor să obţii ceea ce vrei.
b. Structurează-ţi gândirea. Desenează sau vizualizează harta mentală a modului cum vei ajunge sa obţii rezultatul. În acest fel iţi va fi mult mai uşor să urmezi paşii necesari pentru a ajunge la obiectivul stabilit.
c. Pregăteşte-te să influenţezi. Atrage cât mai multe informaţii cu privire la tema conversaţiei. Strânge cât mai multe informaţii cu privire la interlocutorul tău: află cum gândeşte, ce tip de prezentare are mai mari şanse de a îl influenţa-verbala, vizual, combinată; găseşte puncte comune pentru a putea iniţia conversaţia: interese comune, etc.
d. Asigură-ţi timpul necesar pentru conversaţie. Asigură-te încă de la inceputul conversaţiei că ai timp să parcurgi etapele stabilite anterior pentru atingerea obiectivelor propuse.
e. Argumentează. Prezintă-ţi cu claritate obiectivele conversaţiei, argumentează-ţi ideile.
f. Recapitulează. Din când în când în timpul conversaţiei recapitulează concluziile intermediare la care ai ajuns. Asta te va ajuta să ştii permanent unde te aflii (comparând cu harta mentala realizata) si cat mai ai de parcurs pana la atingerea obiectivului final.
g. Foloseşte mijloace vizuale. Folosirea mijloacelor vizuale asigură reamintirea de către interlocutor a unei cantităţi mai mari de informaţie din întregul care a fost trimis.

Studiile au arătat ca ne amintim:
20 % din ceea ce auzim
30 % din ceea ce vedem
50 % din ceea ce vedem si auzim
70 % din informaţia despre care s-a discutat (presupune implicarea ambilor parteneri)
90 % din ceea ce aplicam, exersam
În timpul conversaţiei foloseşte scheme, desene, imagini care să îşi susţină argumentele. Lasă aceste scheme interlocutorului. Trecând din nou prin ele, îşi va aminti mult mai mult decât în urma unei simple conversaţii.
Ultimele trei nevoi fundamentale prezentate sunt esenţiale pentru înţelegerea mecanismului prin care se realizează motivarea unei persoane.
nevoia de a fi recunoscut
nevoia de a fi apreciat
nevoia de a influenta

6. NEVOIA DE INTIMITATE
Nevoia de intimitate - fiecare dintre noi avem "grădina noastră secretă" acea parte din noi pe care nu o vom pune nimănui niciodată. De asemenea avem partea noastră de intimitate "în doi" - acea parte pe care o putem împărtăşi numai cu partenerul si care nu va fi transmisa niciodata mai departe de relaţia de cuplu.

Nivelul 5 - discuţiile clişeu - discuţii despre obiecte şi evenimente care nu au nici o legătură cu persoanele care comunica. Ex: discuţiile despre vreme, discuţiile despre politică, fotbal, etc.
Nivelul 4 - raportarea faptelor - acele discuţii în care referirea la propria persoană este implicată dar referirea nu este directa. Ex: "am auzit că…"; "am văzut ieri…", "am fost săptămâna trecuta la.."
Nivelul 3 - evaluări şi idei personale - acele discuţii în care referirea la propria persoană presupune şi un anumit grad de dezvăluire personală (se realizează la nivelul cognitiv). Ex: eu cred că…", "eu sunt.."
Nivelul 2 - sentimente, emoţii- acele discuţii in care referirea la propria persoana presupune dezvăluirea mai profunda (se realizează la nivel afectiv). Ex: "îmi place să…", "mi-e frica să..;"
Nivelul 1 - împărtăşire completă - acele discuţii care presupun deschidere totală, discuţii care se realizează cu persoanele cele mai apropiate (partener, părinte, prieten de suflet, preot, psihoterapeut, etc).

Distantele Spaţiale în Comunicare
Exista 4 tipuri de distanţe: distanţa intimă, distanţa personală, distanţa socială distanţa publică
Distanta intimă - aşa numita distanta "corp la corp" - maximum 15 - 40 cm ­este distanţa la care vocea are un rol minor, distanţa în care acceptăm numai persoanele foarte apropiate: parteneri, părinţi, fraţi/ surori.
Distanţa personală - este distanta "familiară" - 45-75 cm pana la maxim 125 cm - distanţa în care vocea este familiară, normală, distanţa în care acceptăm persoanele familiare nouă-prieteni, colegi, cunoscuţi.
Distanta sociala - 125-210 cm - este distanţa pe care o impunem în schimburile sociale cu persoanele noi pe care le cunoaştem, cu partenerii de afaceri, etc. La aceasta distanţă vocea este plină, distinctă, mai intensă.
Distanţa publică - până la 7.50 m- este spaţiul în care acceptăm orice persoana necunoscută. La această distanţă discursurile este formalizat, gesturile sunt stereotipe, formale.

Exteriorul reflexie a interiorului

a transcende

Poveste de inceput...

Primul om pe care l-am iubit si pentru care am simtit acea pasiune si in fata caruia m-am abandonat, simtind cliseicul "te voi urma ORIUNDE piciorul tau se indrepta", a fost un om matur din perspectiva anilor, trecut de tinerete, egocentrist, guraliv, plin de el, mandru, ce se credea atotstiutor, ce dorea sa iasa in evidenta, un barbat cu urechi mari, nu cu o dantura perfecta, ce isi rodea unghiile, cu burta, putin cocosat, mancacios, ce voia sa se impuna si cate si mai cate, astfel de "defecte".
Faceti cunostinta cu Mihai.
Al doilea om pentru care am simtit sentimente similare (si asta datorita asemanarilor izbitoare dintre el si Mihai) a fost un barbat transant, egoist, schimbator, impulsiv, gelos, chelios, si el trecut de prima tinerete, foarte inalt si masiv si nu doar datorita muschilor, cu laba piciorului foarte mare, cu semne si cicatrice pe corp.
Salutati-l pe Robert.
Nimic grandios...nu vezi pe aici nici un Pierce Brosnan, George Clooney, te miri ce burlac milionar si aratos sau vreun flacau care s-ar trezi dimineata sa iti faca micul dejun sau care vine cu cadouri si flori la intalnire de fiecare data, nici macar un flacau care sa stea sa te asculte cand ai tu ceva de zis sau care sa te sustina, atunci cand ai nevoie.
Mai apoi a urmat un alt om pe care am invatat sa-l iubesc odata cu trecerea timpului pentru simplitatea lui, pentru sensibilitate si servilism indreptat catre mine. Devotamentul lui si sacrificiile- cum ii placea sa le numeasca- m-au apropiat de el, insa niciodata in felul in care am descoperit prima oara ca pot si stiu sa iubesc. Cel de-al treilea om, era foarte direct, materialist, cosmopolit, ce ii placea luxul si confortul, care dorea sa transforme atat lumea cat si persoanele din jur dupa bunul plac, un om plin de nevoi ce poruncea ca nevoile sa ii fie implinite, cu goluri ce dorea sa fie umplute, un solitar, un outsider, daca vreti. Un barbat mic de inaltime, cu o dantura frumoasa, cu diverse ticuri, cu sprancene foarte stufoane, ce se lungeau si se transforma in una singura, cu fundul mare, cu pieptul lat, desi avea picioare mici, datorita nationalitatii-brunet, lasand impresia ca este vreun rrom de pe la noi si alte "defecte".
Bun venit Jose Carlos.

Am subliniat doar "defectele" acestor oameni plini de parti bune si frumoase, parti luminoase care m-au facut sa cresc si m-au facut sa le iubesc...am subliniat insa parti negative, nimic stralucitor cum probabil ca doresc fetitele cu genti nu stiu de care sau fetitele care vor doar sa umple un gol indiferent de gol sau fetitele recent iesite dintr-o relatie, care se folosesc de un alt pion pentru a depasi momentul si lasa impresia ca sunt pe drumul cel bun dupa o furtuna. Zone pe care timid le-am tatonat si eu atunci, dar dorind tot timpul evolutia.

Ma uit in urma si vad ce maini am tinut in mainile mele si realizez ca am dorit TOTUL de la prima mana pe care am tinut-o strans timp de 6 ani.TOT!
Intensitatea cu care am trait momentele alea, m-au facut sa fac si stangacii si sa gresesc si sa ma grabesc si sa cer, nu neaparat dand din maini si din picioare, sa traiesc iubirea in toate felurile de la supunere, la razvratire, la iertare, la frustrarea, la abandonare....
Mai apoi, a doua mana mi-a oferit exact ceea ce prima mana incetase sa faca si deja incepusem sa traiesc relatia pentru mine, pentru golul umplut...de la a doua mana, voiam sa pastreze vie amintirea primei maini si daca nu facea asta, aparea frustrarea, daca se purta diferit de cum anticipam eu ce prima mana s-ar fi purtat, imi displacea si voiam sa-l duc de mana sa vada profilul primei maini sa stie cum sa se poarte pe viitor- iata-ma dorind sa schimb si ingradesc libertatea unui om, pentru bunul plac.
De la a treia mana, nu am dorit nimic, ma bucuram doar ca este si ca umple o "singuratate" , sa-i spunem, imi placea ca ma facea sa rad, ca se purta cu grija, era atent si ma scotea din rutina zilnica. Mai apoi, am inceput sa iubesc, in felul meu si a treia mana, imi era si prieten, desena planuri pentru noi, era entuziasmat, indragostit si loial...bunatatea lui m-a facut sa il apreciez si sa ma conving ca felul cum am iubit prima mana, nu poate fi inlocuit si nici retrait...si desi, nu simteam nici sa ridic un fir de ata pentru el, fara sa ceara asta, mi-am spus ca il iubesc in felul meu si ca este suficient pentru a cladi un viitor impreuna.
Ce amaraciune si cat chin sa impingi cu umarul sa cladesti ceva ce poate nici nu doresti, dar din temeri sau din cerintele societatii construiesti si numesti mai apoi casnicie.

In final, am ajuns la o concluzie coplesitor de trista...probabil ca la nivel teoretic toata lumea o aproba:
Opriti-va oameni buni sa doriti oameni in vietile voastre doar sa va implineasca niste nevoi, indiferent de naura lor.
Opriti-va sa transformati oameni dupa bunul plac si evitati sa mai doriti ca acestia sa urmeze principiile si eticile voastre.
Este dureroasa si cu o influenta atat de crancena pe termen lung, o astfel de abordare.
Nu posedati nimic, ci doar puteti avea in fata voastra un prieten care nu joaca niste roluri, care nu da cu var, care poate pleca oricand, de vrea, cu care va bucurati de ce traiti si in fata caruia ridicati oglinda sa va vedeti exact cum sunteti si mai faceti un pas spre dezvoltatea personala.
Venim singuri si plecam tot singuri din lumea aceasta...inaltarea se produce cand interiorul este pregatit sa zboare, nu cand te chinui ca exteriorul sa aduca avionul e care probabil candva, vei dori sa inveti si sa-l pilotezi.

Mi-as dori ca toti oameni sa poate transcende trecutul si intampina viitorul, pe parte emotionala si nu numai, zambind si liberi.

PS: Multumesc Dragos ca mi-ai stat alaturi cand am simtit aceste adevaruri care ma fac libera! Esti un prieten grozav!