bulgare de aur...

Si se face din nou liniste...de data asta imbinata cu dor si drag. Liniste cu zambet.
Si-l vad pe el si caut singura sa retraiesc in ganduri ceea ce am trait noi doi.
Ce cuplu frumos!
Ne vad zilnic, in diferite ipostaze.
Sunt deja saptamani bune de cand am inceput acest exercitiu, de a-mi aminti de noi in fiecare zi si imi face atata bine. Pastrez ceva frumos viu! In acest fel zambesc si am liniste si mai pot face ceva si pentru el de la departare- sa-l mangai cu iubirea mea.
Descopar ca desi nu am crezut, a fost una dintre putinele persoane in fata careia m-am purtat atat de natural si deschis. A fost persoana care ma facea sa rad mereu si imi cauta mana, persoana care se purta cu grija si persoana care de teama sa ma piarda imi zambea chiar si atunci cand nu primea din partea mea un zambet. Persoana care ma asculta si careia ii povesteam toate tampeniile mele, persoana care ma tinea in brate cu atata grija si atat drag. Persoana langa care ma vedeam in viitor pentru barbatul sensibil, sigur pe el, si iubitor ce era.
Parea relatia ideala din atat de multe puncte de vedere.
Am luat relatia ca pe un bun ce mi se cuvine la inceput si dupa mult timp am descoperit cat de mare crescuse in mine iubirea pentru el. O vreme m-am trezit zdrentuita de durere, incercand sa trag are in piept printre suspine de dor. Nici nu am avut idee ca asa o sa fie, dat fiind faptul ca atunci cand am ales sa plec, am plecat. Insa acum ma uit inapoi si vad ca- am facut compromis, am plans, am tacut, am asteptat, am schimbat, am imbratisat, m-am lasat pe mine, am creat planuri....si astea pentru omuletul asta mic care imi zambea din coltul gurii mereu si care isi tinea bratele deschise pentru mine.
Si ideea despre cum am vazut eu iubirea deja se schimbase...
Foarte des imi amintesc de el, foarte multe ganduri imi fac inima sa tresara si de cele mai multe ori il simt cum este acolo, departe, si nu vreau decat sa-l imbratisez cu dragostea mea, sa se poata simti in siguranta.
Am gresit, nu am fost pregatiti, nu am inteles iubirea in acelasi mod, am avut orgolii, am crezut ca orice se poate inlocui, mi-am pastrat spiritul liber si nu am acceptat responsabilitatea si angajamentul. Am crezut ca o sa-mi vand sufletul langa el si l-am judecat pentru asprimea cu care isi cerea locul in inima mea....si vad ca....dorinta lui nu era gresita...el iubea si o facea plin de devotament....asa cum simt si eu acum, devotament pentru omuletul acesta care mi-a oferit bucurie, care a pus bazele unei noi etape in viata si evolutia mea, care m-a iubit in felul lui cum rar se poate face.
Si-l caut in ganduri cu drag si pastrez vii amintirile si il mangai mereu pentru ca stiu cat de mult merita.... a daramat si a ridicat in acelasi timp in inima mea sentimentul iubirii.

Un suflet drag ce s-a indragostit si a deschis inima unei frumoase flori.
Am tinut candva in mana un bulgare de aur...

Esti drag, esti iubit Jose Carlos Ferreyra Lopez!