Nu stiu daca asa o sa fie mereu, insa stiu ca de fiecare data ma intorc aici, atunci cand ma opresc din alergare. Ma intorc la vibratiile pe care le-a simtit sufletul meu la recunoasterea celuilalt suflet careia inca ii este devotat. Si nu mai sunt niciunde.Mereu imi este bine cand cred cu tarie ca pot sa readuc la viata materiala acest suflet si o fac, iar apoi pe cararea unde imi asez piciorul este lumina.
Experimentez tot, caci am sete de cunoastere, INSA mi-am spus candva ca imi sunt suficienta si inca mai cred aceasta. Pana la noi valuri, NU incape in mine idea sa ma abat de la a-mi atinge intai cu varfurile degetelor, apoi cu talpa piciorului treapta fericirii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu