A ramas aceeasi persoana importanta din existenta mea.Sunt doi ani fix si parca au trecut 5-6 luni...
23.11.2011 ...
23 numarul de la masina, 23 parca stiu ca scria pe foi atunci cand se plictisea, asa cum facem si noi, numai ca noi desenam inimioare, stelute, coloane ale infinitului, 23 strada pe care stau, 23 numarul de la masina mea, ales acum...23 ora la care ma uit mereu la ceas, 23 numarul pe care il aleg in orice situatie as fi pusa sa aleg un numar, 23 cica este un numar cu insemnatate...(detalii Wikipedia) 23 si cred ca este un numar care inseamna mult mai mult de atat si in viata lui...dar prefer sa nu imi bat capul si doar sa raman loiala acestui numar, asa in simplitatea mea.
Posibil ca o parte din el inca o caut in oameni si atunci cand nu o gasesc, ma lovesc de insuficienta si imi iau jucariile si plec spre cel mai inalt munte, unde caut numai sa il desenez in minte si imi este suficient.
Zambesc macar pentru ca stiu ca, atunci ,am ales un om valoros care sa ma conduca si a facut-o atat de liber ca nici nu si-a dat seama de ce construieste.
Emotiile traite perioada aia, am incercat pe cat am putut sa le propag...s-a schimbat mai tot...mai tot...acum da, acum imi este dificil sa mai simt acele tresariri pentru toate lucrurile mici si cateodata mi-e ciuda ca m-am facut om mare...mi-am pierdut pe drum entuziasmul sau poate ca de acum doi ani, toate acele lucruri mici care ma faceau sa zambesc, au decis sa se ascunda crezand ca nu mai este nimeni capabil sa le trezeasca...
Habar nu am ce este dincolo si nici nu caut sa cunosc acest adevar, posibil ca nu o sa reusesc niciodata, de aici, sa deslusesc minunatia...insa stiu tare ca este imposibil ca pe mine si pe Mihai sa ne fi legat numai acei 5 ani, cu greselile si cu neintelegerile lor...trebuie sa existe ceva mai maret de atat, trebuie, atat timp cat a ramas aproape singura incapere pe care nu vreau sa o deschid si sa umblu in ea, trebuie atat timp cat o apar cu mai tot ce sunt....
Trebuie schimbata cumva traiectoria si imi sudez asta bine in minte sa o cunosc si dincolo...
Un om atat de incomplet si de insuficient, dar atat de indispensabil...
Ramane drag sufletului meu...ramane drag si il pastrez aici...
3 comentarii:
Nu vei fi niciodata indeajuns de mare pentru cei care te iubesc!Micuto cu suflet mare!
FG
Iar tu,EDSM!
Lacrimi ...am multe zile cand ma gandesc la Chira...trec adesea pe langa locul unde l-am condus ultima oara si inca intru in cladiri in care ii rasuna glasul ca ieri...Simt ca ma priveste si e mandru de mine ,de tine,scumpa mea visatoare,de cei care nu l-au dezamagit...
Ioana Sandu
Trimiteți un comentariu